ZF 10 ani de la aderarea la UE: România - UE, o relaţie tradusă financiar în 26 mld. euro primiţi de la Bruxelles

Ziarul Financiar 21.11.2016

Ajutorul financiar pe care ţările contributor-net la bugetul Uniunii Europene l-au acordat României încă din perioada de preaderare este mai concret decât orice discuţie despre plusurile sau minusurile aderării: soldul marchează un plus de 26,5 miliarde de euro – cât costul total al tuturor autostrăzilor şi drumurilor expres de pe hârtie din România.

De după semnarea acordurilor de aderare la UE în aprilie 2005 până în septembrie 2016, România a primit 39,8 miliarde de euro de la UE – fonduri structurale, pentru dezvoltare rurală şi plăţi directe în agricultură - şi a plătit contribuţia obligatorie de 1% din Produsul Naţional Brut de 13,7 miliarde de euro, rezultând un sold pozitiv de peste 26 de miliarde de euro.

România are un necesar de finanţare pentru infrastructură, pentru următorii 20 de ani, de 126 de miliarde de euro, după cum relevă strategia de dezvoltare teritorială a României „România policentrică 2035”. Pentru autostrăzi, sunt necesare 13 miliarde de euro, pentru drumurile expres 10 miliarde de euro. Drumurile naţionale au nevoie de două miliarde de euro, drumurile judeţene de şase miliarde de euro, drumurile comunale de 4,7 miliarde de euro, căile ferate de 14 miliarde de euro, metroul bucureştean de 10 miliarde de euro, porturile de 3,4 miliarde de euro, infrastructura de apă-canal de 23 de miliarde de euro, Delta Dunării de un miliard de euro – iată nevoi uriaşe care nu pot fi însă susţinuţi doar din banii UE.

26 de miliarde de euro primiţi de la UE înseamnă însă bugetul pe un an întreg al anilor 90 şi jumătate din bugetul statului pe anul trecut. Străzile unor sate şi comune precum Buceşti, Iveşti, Lieşti, din judeţul Galaţi sunt astăzi asfaltate cu banii UE, oamenii au gaze şi apă curentă din banii Uniunii. Nu sunt multe lucruri? Nu sunt pentru că, pe măsură ce banii europeni veneau, cheltuielile statului pentru investiţii au scăzut. De ani de zile cheltuielile de investiţii ale statului au fost cu 10 - 25% sub cele estimate iniţial. Bugetul statului s-a bizuit prea mult pe banii care urma să vină de la Bruxelles. În 2016, de exemplu, din totalul cheltuielilor cu investiţiile prevăzute în buget, de 37,7 miliarde de lei, doar jumătate (19 mld. lei) ar urma să vină din buget (cheltuieli de capital), restul urmând a fi fonduri UE (17 miliarde de lei). Cum fondurile Uniunii nu au venit la nivelul aşteptat, cheltuielile totale cu investiţiile (din buget şi din fonduri UE) au scăzut cu 9% în primele nouă luni din 2016.

Fondurile UE ar fi trebuit să ajute în punctele cheie. Ele au fost destinate să suplimenteze sumele alocate de stat, nu să le înlocuiască. Dimpotrivă, guvernele succesive au înlocuit investiţiile din buget cu investiţiile din bani europeni supraestimând de fiecare dată veniturile obţinute din această sursă. Aşa s-a ajuns ca, în 2014 şi 2015, cheltuielile de capital (investiţiile din buget) să reprezinte doar 2,5% din PIB faţă de 4 - 5% în anii în care România nu a beneficiat de fonduri UE. Din cele 45 de miliarde de lei programate pentru investiţii în buget în 2015 am avut cheltuieli (din buget şi fonduri UE) de doar 34 de miliarde de lei.

Din cauză că banii UE au înlocuit investiţiile statului, s-a creat ideea că bugetul este plin de bani şi poate, prin urmare, să cheltuiască mult pe orice altceva în afară de investiţii.

Banii UE nu sunt neapărat mulţi, dar sunt patru ani de când soldul pozitiv al relaţiei cu Uniunea Europeană consemnează venituri anuale ale ţării de peste 4 miliarde de euro (5,2 miliarde de euro în primele nouă luni din 2016), echivalent a 2,5% din PIB şi 6-7% din buget. Cele peste cinci miliarde de euro primite de la UE în primele nouă luni din 2016 înseamnă aproape jumătate din banii pe care statul îi plăteşte anual pe salariile bugetarilor. Fără ei, salariile bugetarilor ar fi fost astăzi cu 10-20% mai mici, având în vedere că statul s-a retras din investiţii – mizând pe banii UE – ca să majoreze alte cheltuieli, între care salariile. De aceea, scăderea încrederii românilor în UE înregistrată de sondaje apare ca o mare surpriză.