Alegeri 2016: soluţia USL 2.0 împacă pe toată lumea

De astăzi într-o săptămână se va cunoaşte rezultatul alegerilor parlamentare. Iar întrebarea mediului de afaceri este: cine va conduce România şi ce program economic va avea? Cum vor fi influenţate deciziile de investiţii?

Businessul nu poate fi deconectat de politică, aşa cum se spunea în perioada de exuberanţă 2006-2008, când crizele politice se ţineau lanţ, însă PIB-ul alerga cu 7-8% pe an. Decontul degringoladei politice din acea perioadă a fost plătit de economie în anii de criză 2009-2012.

Miza actualelor alegeri este ca noua guvernare să păstreze direcţia asumată până în prezent. România este bine văzută astăzi în străinătate, iar marile întrebări şi sensibilităţi ale puterilor din vest sunt în continuare corupţia şi ineficienţa actului public de guvernare.

Venind atâtea semnale de-a lungul timpului pe anumite puncte cheie de care sunt interesate Occidentul şi pieţele financiare internaţionale, iată că la un moment dat s-au găsit soluţii interne pentru a le răspunde, chiar dacă de multe ori este vorba tot de formă fără fond, ca de atâtea ori pe aici.

Interesele marilor puteri, care îşi echilibrează permanent raportul de forţe la margini, unde este situată şi România, sunt aceleaşi şi astăzi, ca şi acum 200 sau 100 de ani. Numai mijloacele de a-şi exercita influenţa sunt diferite.

În ultimul an România a reuşit să rămână în echilibru pe radarele investitorilor străini. Este percepută ca făcând corect lucrurile. Presiunile interne pentru alte căi de dezvoltare nu sunt atât de mari ca în Ungaria sau Polonia, pentru că pur şi simplu o mare parte a clasei active a populaţiei, de 3 milioane de oameni, este plecată la muncă în Spania, Italia, Germania şi Anglia. În rest, pătura activă reformistă rămasă în ţară lucrează în majoritate în companii străine, iar capitalul privat românesc este suficient de scindat ca să nu fie în stare să se organizeze politic. Astfel,  forţe de opoziţie reală la parcursul actual nu au deocamdată de unde să vină.

Din punct de vedere macro, România îndeplineşte de 2-3 ani condiţiile Tratatului de la Maastricht pentru aderarea la zona euro. Datoria publică este sub control la sub 40% din PIB, cursul fluctuează minor, inflaţia este negativă, dobânzile pe piaţa monetară sunt stabile la rate minime, deficitul bugetar este sub 3% din PIB.

Indiferent care va fi rezultatul alegerilor, ceea ce toţi sesisează este nevoia unui guvern stabil, cu o majoritate confortabilă şi care să reprezinte în exterior o garanţie a menţinerii pe drumul pe care s-a înscris deja ţara.

Pe de altă parte, dacă alegerile vor fi câştigate de PSD, care va dori să numească premierul, tensiunile între preşedinte şi noua echipă guvernamentală vor fi inerente, ceea ce nu va fi nimănui de folos.

În plus, toate semnalele venite dinspre PNL sunt că vrea la guvernare, deşi probabil nu va avea destule voturi, nici împreună cu USR, pentru a forma o majoritate.

Ieşirea din încurcătură ar putea fi constituirea unei alianţe PSD-PNL, cu un premier tehnocrat (poate chiar Dacian Cioloş?) sau asimilat ca tehnocrat - oricum un profesionist care să fie bine primit de Vest, de Comisia Europeană şi de pieţele financiare internaţionale.

Nu ai ce face, trebuie să le vorbeşti pe limba lor ca să aibă încredere şi ca mesajele date dinspre România să fie în continuare constructive.

PSD însuşi nu a dat semne clare pe cine vrea să pună premier şi nu a prezentat o garnitură de politicieni care să preia funcţiile de ministru de finanţe, ministru al economiei sau al muncii, deci este foarte probabil să accepte ideea.

O alianţă PSD-PNL va fi „vândută” cu ideea că este nevoie de stabilitate şi continuarea politicilor de până în prezent. În faţa „deviaţioniştilor” din Ungaria şi Polonia, inclusiv capitalul străin va aprecia această soluţie, pe care probabil deja o încurajează.

În teritoriu alianţa va fi pe placul liderilor locali, pentru că vor avea acces la resurse, chiar dacă împărţite. Nu trebuie uitat faptul că Iohannis a fost propunerea de premier a fostei USL, alianţa între PSD şi PNL.

„USL 2.0” împacă pe toată lumea şi răspunde celei mai acute nevoi pe care o are România în perioada următoare, păstrarea stabilităţii pentru o creştere economică şi pentru investiţii în infrastructură, sănătate şi educaţie.