Economiştii veterani ai FMI desenează paralele între Brexit şi cea mai importantă criză a Marii Britanii

Scăderea lirei, incertitudinea economică, deficitul bugetar şi comercial, precum şi reticenţa investitorilor străini şi guvernul susţinut de o majoritate firavă contribuie la senzaţia de deja-vu pe care o aduce peisajul politico-economic britanic. În 1976, după un an de presiune asupra lirei sterline, Marea Britanie s-a văzut nevoită să recurgă la un bailout în valoare de 3,9 miliarde de dolari, furnizat de Fondul Monetar Internaţional pentru a combate efectele unui context asemănător. Conform Bloomberg, situaţia actuală nu impune măsuri drastice, însă disponibilitatea investitorilor străini de a continua să finanţeze un deficit de cont curent substanţial intră sub semnul întrebării, pe fondul pregătirilor Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană.

Johannes Witteveen, şeful FMI  la momentul negocierii împrumutului în anii ‘70, afirmă că este posibilă o revenire a unor condiţii neprielnice. “Situaţia este destul de diferită acum, însă nimeni nu poate aprecia dacă istoria se va repeta. Este o posibilitate.” a declarat Witteveen, acum în vârstă de 95 de ani, cu ocazia lansării unei cărţi despre criza ce a culminat în urmă cu 40 de ani, când guvernul laburist condus de James Callaghan a acceptat să instituie tăieri ale cheltuielilor în schimbul împrumutului. La eveniment au participat atât oficiali actuali ai instituţiei, cât şi cei implicaţi la momentul respectiv.

Episodul din urmă cu patru decenii a reprezentat un moment definitoriu pentru politica britanică, fiind o tranziţie către controlul inflaţiei. Margaret Thatcher l-a condamnat drept o ruşine naţională. În 2010, Ministrul de Finanţe britanic George Osborne a amintit momentul pentru a sublinia importanţa gestionării unui deficit bugetar echivalent cu 10% din PIB, dublul celui din 1976.

Richard Roberts, profesor universitar la King’s College din Londra şi autor al cărţii When Britain Went Bust, a declarat că declinul lirei din acest an aminteşte de agitaţia din pieţe de acum patru decenii. Lira a pierdut 28% faţă de dolar intre 1975 şi 1976. Aceasta a scăzut cu 16% de la votul pro-Brexit din 23 iunie, la un moment dat atingând un minimum al ultimelor trei decenii. Scăderile sunt partial alimentate de un deficit de cont curent ce depăşeşte 5% din PIB.

Folosirea deprecierii monedei de către Marea Britanie drept soluţie este o trasătură notabilă si recurentă, a afirmat Roberts în cadrul Forumului Oficial al Instituţiilor Financiare şi Monetare, în cadrul căruia a fost publicată cartea sa. „Regatul Unit pare să aibă o înclinaţie împământenită spre cheltuieli ce depăşesc nivelul resurselor disponibile, corectată prin ajustări ocazionale. Este improbabil ca deprecierea ce a urmat Brexitului să fie ultima.” Totuşi, un apel la asistenţă din partea FMI pare ”de neconceput”.

Witteveen a declarat că un bailout ar fi întâmpinat cu o rezistenţă sporită faţă de condiţiile impuse, faţă de cursul urmat de negocieri in 1976, iar miza politică ar fi mai mare.

O diferenţă considerabilă o reprezintă sensibilitatea din anii 1970 faţă de nivelul imprumuturilor publice din fiecare lună şi nivelul lirei sterline, conform consilierului pe probleme de politici al lui Callaghan, Bernard Donoughue. “Îngrijorările legate de nivelul datoriei erau atunci acute şi urgente. Am sentimentul că nu mai este cazul, cu exceptia specialiştilor, ceea ce poate fi periculos,” a declarat Donoughue.

David Owen, Ministru de Externe în 1976 şi ulterior secretar de externe, consideră că problema era una de încredere şi că deşi veştile economice sunt simţitor mai bune decăt prognozele ce au precedat Brexitul, englezii nu ar trebui să se bazeze excesiv pe ele.

Gerard Lyons, economist pro-Brexit si strateg economic şef la Netwealth Investments Ltd. crede că Marea Britanie ar trebui să fie mai optimistă cu privire la perspectivele sale, menţionând că “monedele absorb şocurile”.

Pentru Roberts, o lecţie din 1976 este aceea că o criză monetară conduce deseori la pedepsirea guvernului în exercitiu în cadrul alegerilor, şi a precizat că afirmaţia reprezintă un avertisment pentru Theresa May.