Alegeri legislative 2016. Cele trei misiuni ale viitorului guvern: creşterea economică, deficitul bugetar şi autostrăzile

Oricine se va instala la Palatul Victoria trebuie să menţină creşterea economică la peste 4%, să păstreze deficiul bugetar la sub 3% din PIB şi să dea drumul la construcţia de autostrăzi.

PSD a câştigat alegerile, cum era de aşteptat, şi rămâne să vedem în următoarele zile, cu cine va gu­ver­na, dacă nu se vor petrece răs­turnări majore.

Pentru România este esenţial însă ca majo­ritatea de guvernare să se realizeze rapid. Suntem într-o situaţie externă compli­ca­tă, cu un război îngheţat la 300 de kilometri de frontieră, cu o lume în schim­ba­re în chiar inima democraţiilor de tip liberal din care facem parte.

Primul examen major al viitoarei ad­mi­nistraţii va fi bugetul de stat pe 2017. S-au fă­cut atâtea promisiuni încât, cu toată jena încălcării promisiunilor, partidele care vor guverna ar trebui să-şi reseteze agenda.

Potrivit estimărilor Comisiei Europene, ve­niturile bugetului vor fi în acest an cele mai mici din UE, ca procent din PIB, ca urmare a re­ducerilor de taxe. Veniturile fiscale (plus cele din contribuţii sociale) vor fi sub 26% echi­­valent PIB, cele mai mici din UE – faţă de o medie a Uniunii de 40% - consideră Comisia.

Partidele care şi-au propus să guverneze ar fi trebuit să fie ele primele care să dea semnalul de alarmă: putem plăti şi salarii şi pensii şi să facem şi autostrăzi, să contribuim şi la asfaltarea drumurilor la sate, să intro­ducem canalizări pe tot cuprinsul ţării, cu acest procent de venituri bugetare raportat la PIB?

Salariile plătite bugetarilor se apropie de 8% echivalent PIB, iar pensiile de plătit – pensiile nu sunt ajutor social, ci o returnare a unei plăţi făcute de foştii angajaţi, bani pe care statul trebuie să-i dea înapoi – sunt echivalentul a 10% din PIB.

Anul trecut statul a cheltuit pe salarii pensii şi alte ajutoare 18,2% din PIB, în condiţiile în care toate veniturile statului au fost de 32% din PIB, faţă de media UE de 45% din PIB.

Pe investiţii – adică în contul generaţiilor viitoare – bugetul a cheltuit doar 2,6% din PIB. Anul acesta cheltuielile pe salarii şi pensii vor fi şi mai mari în sume nominale, deşi s-ar putea să fie mai mici ca procent din PIB, pentru că avem o creştere însemnată ce se apropie de 5%. Dar bugetul nu este beneficiar pe de-a-ntregul de această creştere.

Avem, la zece luni, venituri bugetare în scădere cu 2%, ca urmare a reducerii taxelor, şi cheltuieli în creştere cu aproape 4%, aşteptând un deficit la final de an de 3% din PIB, adică 22 de miliarde de lei.

Pentru anul ce vine acest deficit bugetar ar putea depăşi ţinta de 3% din PIB, un lucru periculos având în vedere că trăim într-o lume fluidă, cu un comportament pe care nu-l putem anticipa.

Avem sute de nevoi şi resurse limitate: aceasta este provocarea imensă a viitoarei administraţii. Veniturile bugetare trebuie să crească, pentru că nimeni nu va face României autostrăzi gratis, iar fără autostrăzi şi drumuri bune investiţiile stagnează, creşterea economică se reduce, iar salariile trebuie să se ajusteze. Ne trebuie, prin urmare, creştere economică, dar efectul creşterii prin consum se duce şi este nevoie de o creştere pe investiţii. Infrastructura are o nevoie imensă de investiţii - nu mai puţin de 35 de miliarde de euro în autostrăzi, în următorii 20 de ani, sau de 14 miliarde de euro în căi ferate.

Pentru a nu mai vorbi de toalete în fundul curţii avem nevoie de 26 de miliarde de euro în infrastructura de apă-canal. Doar o mică parte din aceşti bani poate veni de la UE şi nici nu ştim cât timp ar mai putea veni aceşti bani, având în vedere cât zbucium există în lume. România trebuie să se bazeze, prin urmare, pe ea, bugetul trebuie să asigure aceste cheltuieli enorme.

Armata trebuie la rândul ei înzestrată, având în vedere ten­siunile de pe scena lumii. Ca Armata să ajungă la o alocare de 2% din PIB, în 2017 i-ar trebui daţi încă cel puţin 5 miliarde de lei, faţă de alocarea din 2016 de 11 miliarde de lei. Ca Educaţia să primească 6% din PIB, cât ar tre­bui, ar fi nevoie de încă 5-6 mi­liarde de lei pe puţin alo­caţi în 2017. Dar, în proiecţia buge­tară multianuală şi bugetul Apă­rării, şi cel al Educaţiei sunt pro­gramate să scadă, nu să crească.

Poate viitorul guvern să facă faţă acestor constrângeri majore, fără ca guvernul ce va rezulta din noua majoritatea parlamentară să în­calce promisiunile care l-au tri­mis la Palatul Victoria? Greu de crezut. Aceasta este pro­vo­ca­rea imensă a viitoarei administraţii.

„Linii de mandat”: de unde bani pentru aceste provocări?

Creşterea economică:

Creşterea economică de 4,5-5% din acest an trebuie menţinută în anii ce vin, cu o concentrare pe investiţii, după ce, de doi ani, economia creşte în principal prin consum. Nu există o altă şansă pentru reducerea decalajelor: doar 57% este nivelul de trai al românilor raportat la puterea medie de cumpărare din UE.

Deficitul bugetar:

Deficitul bugetar va creşte în acest an de la 1,4% din PIB în 2015 la 3% din PIB. Există o mare probabilitate ca el să sară de 3% din PIB (pragul maxim peste care UE va declanşa mecanismul de „deficit excesiv”, iar pieţele pot reacţiona majorând nivelul dobânzii perceput împrumuturilor statului) în anul ce vine, de aceea echilibrul în stabilitea bugetului pentru 2017 este esenţial.

Relansarea investiţiilor:

Campania electorală a fost o mare promisiune de majorare a salariilor şi a pensiilor, dar puţine cuvinte s-au spus despre drumuri, auto­străzi, căi ferate. Stop joc. Investiţiile pentru infrastructură sunt incredibil de jos, însemnând în jur de 3 procente din PIB, aproape la jumătate faţă de acum zece ani. Rezultatele se văd. Doar 17 kilometri de autostradă vor fi inauguraţi în acest an. Nu mai suntem în epoca Badea Cârţan să ajungem în Europa pe jos. Pentru dezvoltarea afacerilor avem nevoie de infrastructură ca de aer.

Educaţia şi sănătatea:

Sunt prioritare pentru viitorul nostru. Nu mai putem aloca educaţiei 3% din PIB şi cercetării sub 0,5% din PIB, dacă vrem ca, în noua lume ce se clădeşte sub ochii noştri, să avem un cuvânt de spus. 43.000 de medici au plecat din ţară în ultimii zece ani, deficitul de personal medical, mai ales în spitalele din provincie, este enorm.

Armata:

De ani de zile Parlamentul şi guvernul promit Armatei 2% din PIB. Aşa este şi angajamentul României faţă de NATO, alianţa din care face parte. Structura de securitate europeană a devenit foarte complicată în ultimii doi ani. România a mizat enorm pe sprijinul aliaţilor, dar va trebui să acorde mult mai multă atenţie înzestrării Armatei în noua era a provocărilor.