Restauraţia. Câştigarea alegerilor de către PSD ascunde un pericol uriaş

Câştigarea zdrobitoare a alegerilor de către PSD ascunde un pericol uriaş: întoarcerea României la epoca Nicolae Văcăroiu şi Florin Georgescu, care au guvernat între 1992 şi 1996 pompând miliarde în companii de stat dar nereuşind până la urmă decât să aducă în faliment Banca Agricolă şi Bancorex.

De altfel, şi mesajul câştigătorului, Liviu Dragnea, de duminică seară, cerând „linişte“, să nu mai fie „ură“ şi „dezbinare“ aminteşte de celebrul vot pentru „linişte“ al lui Ion Iliescu din 1992.

Acum, în programul de guvernare este inclusă apariţia unui fond uriaş al statului, de 10 mld. euro, în care să intre dividendele de la companiile din energie şi care să se împrumute şi prin obligaţiuni de pe pieţele financiare şi care să construiască autostrăzi şi spitale.

Dar bani erau şi până acum pentru autostrăzi – problema era a modului de cheltuire a lor. Vrem şi mai mulţi bani pe mâna statului? De ce ar administra mai eficient astăzi birocraţii PSD banii publici decât în urmă cu 20 de ani? Cine va conduce acest fond? Va investi în companii private? Pe ce criterii?

Trebuie spus pe şleau: în afară de bugetari, votanţii nr. 1 ai acestui partid, în cele 45% voturi pentru PSD sunt foarte mulţi pierzători ai tranziţiei, oameni obosiţi de reforme, deconectaţi de la modernitate, la fel cum în 1992 votanţii PDSR erau cei mai speriaţi de privatizare şi investitori străini.

Îngheţarea României între 1992 şi 1996 din punctul de vedere al investiţiilor străine şi al reformelor de piaţă a fost decontată scump în 1997-1998, când România era aproape să declare încetare de plăţi. Nicolae Văcăroiu, aflat şi astăzi într-o poziţie cheie, ca preşedinte al Curţii de Conturi, spunea pe şleau în 1996 la conferinţa de presă de final de mandat: şi până la urmă eu tot nu am înţeles, ce vrea FMI-ul ăsta de la noi!

Ar fi bine ca oamenii să fi votat duminică pentru planurile de creştere economică prezentate, însă cel mai probabil votul a fost pentru oprirea tăvălugului modernităţii, pe care mulţi îl resimt ca fiind străin. 

Să nu ne amăgim, este un vot conservator, de închidere în carapace, nu un vot curajos, pentru schimbare şi competiţie într-o lume globală. Poate să li se spună românilor oricât că avem nevoie în continuare de “reforme structurale” şi de deschidere. Oamenii au văzut ce se întâmplă în Marea Britanie, în Statele Unite în Polonia sau în Ungaria şi au votat la fel: pentru închidere.

PSD-ul a venit exact pe acest trend şi, ca de atâtea ori, îl va lua ca alibi pentru ce ştie să facă mai bine: deturnarea banilor publici în folos personal.

Mii de cadre de partid îşi freacă mâinile acum în aşteptarea poziţiilor de la companiile de autostrăzi şi de investiţii, de la fondurile de garantare şi contragarantare, de la direcţiile de achiziţii de la cea mai măruntă instituţie publică şi până la miliardele de euro de la Casa de Sănătate.

Iar susţinerea capitalului românesc - de care s-au trezit toţi că este nevoie -  să nu fie de fapt impunitate pentru „capitaliştii roşii“ care sunt astăzi stăpâni mai ales în cele mai sărace judeţe ale României, precum Teleorman.  Astăzi, primarii de comune au devenit latifundiari, în Parlament au fost trimişi copiii patronilor firmelor abonate la contracte cu statul, iar creşterea salariului minim s-ar putea să întâmpine rezistenţă chiar în rândul patronilor din PSD.

 Între ’92 şi ’96, clientela PSD conducea întreprinderile de stat industriale şi IAS-urile, aşa cum mai funcţionau ele. Astăzi, mulţi dintre directorii de atunci au devenit proprietari, ei şi copiii lor sunt stăpânii, după ce au luat aproape pe gratis activele de la stat. Acum iau şi puterea politică. Cale sigură pentru blocarea modernizării României.

sorin.paslaru@zf.ro