De ce ajung în piaţa muncii tineri din ce în ce mai slab pregătiţi: peste 70% dintre copiii de 14 ani se simt singuri şi nesprijiniţi la şcoală. „Aproape jumătate dintre elevi nu promovează bacalaureatul. Este un eşec major al sistemului educaţional, iar orice sistem ce scoate jumătate eşec este nefuncţional“

Autor: Mihaela Pascari 28.01.2017
Lipsa de motivare, singurătatea pe care o percep la şcoală, dar şi semnele de depresie care apar ulterior la copii sunt doar  o parte dintre factorii care contribuie la scăderea performanţei şcolare a elevilor români, este de pă­rere profesorul Lucian Ciolan, decan al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Edu­caţiei din cadrul Universităţii din Bucureşti.
 
„Pentru realizarea evaluărilor internaţionale PISA, unde ieşim prost de ani de zile în clasament, se analizează  o serie de indicatori calitativi de care nu a vorbit nimeni. Rezultatele arată că aceşti copii sunt demotivaţi la vârsta de 14 ani. Peste 70% dintre ei se simt singuri şi nesprijiniţi la şcoală, iar mai târziu apar semne de depresie. Noi spunem că ei nu învaţă, că profesorii nu sunt buni, că nu îi sprijină familiile, însă principala cauză tre­buie căutată în interiorul lor, ci nu în exterior“, a spus profesorul universitar doctor Lucian Ciolan.
 
Într-adevăr, elevii români au înregistrat anul trecut, din nou, o performanţă foarte slabă la evaluările internaţionale PISA (The Programme for International Student Assessment), astfel că, pe scala generală de ştiinţă, România a ocupat poziţia 48 din 70 de ţări participante.
 
Şi nu doar la testele PISA performanţa ele­vilor români este scăzută. Decizia de introducere a ca­merelor video în timpul examenului de bacalaureat începând cu anul 2011 a dat peste cap toate statisticile, rata de promovare a acestui examen aflându-se în mod constant la 50-60%, faţă de 80-90%, cât era înainte de acest an.
 
În opinia profesorului Ciolan, rezultatele slabe de la examenul de bacalureat nu sunt influenţate de incapacitatea elevilor de a învăţa, ci de o slabă consiliere psihologică, dar şi de asistarea socială şi emoţională insuficientă.
 
„În afară de faptul că punem pe ei presiune cognitivă şi le spunem că trebuie să înveţe şi să aducă rezultate, trebuie să înţelegem că ei parcurg nişte etape din viaţă, se formează ca personalităţi, au nevoie de sprijin, de sfaturi şi de asistenţă“.