Programul Start-up România. Cum să tocăm legal de la stat 2 miliarde de lei anual?

Autor: Andreea Paul 05.04.2017

Guvernul actual îşi propune să lanseze luna următoare un program public dedicat firmelor create după data de 30 ianuarie 2017 prin care să acorde: "ajutor de minimis în sumă maximă de 200.000 lei/beneficiar, reprezentând 100% din valoarea cheltuielilor eligibile, unui număr maxim anual de 10.000 de beneficiari", conform art. 3. (1) al OUG/30.01.2017 pentru lansarea Programul “Start-up Nation - Romania”. Detalii aici cu privire la beneficiarii, domeniile, punctajele şi cheltuielile eligibile: http://start-upnation.ro

Aşadar, vorbim despre 2 miliarde de lei alocate anual din bugetul ţării debutanţilor în afaceri. Ideea nu e rea. Nici măcar nouă nu e. Anii trecuţi s-au lansat programe similare, precum programul START sau SRLD, inclusiv în anul 2016: Start-up Plus sau Diaspora Start-up.

Câteva critici constructive sunt utile acum, în plină dezbatere publică, care precede lansarea efectivă a programului in luna mai şi care sunt menite să ne trezească la realitate, să cheme la responsabilitate şi corecţii la nivelul Guvernului:

  1. Mânaţi de bani, nu neapărat de spiritul de business. A aloca 2 miliarde de lei unor debutanţi în afaceri fără contribuţii şi responsabilităţi financiare proprii relevante creşte exponenţial şansa de rateu al firmei debutante, pentru că deschide supapa celor interesaţi mai degrabă să absoarbă aceşti bani de la stat, nu neapărat să creeze firme noi şi locuri de muncă care să reziste pe piaţă. Cele mai bune practici internaţionale de stimulare a antreprenorilor debutanţi recomandă co-interesarea în finanţarea planului iniţial de afaceri în proporţie de cel puţin 50% ca să tragă cu toată energia şi creativitatea sa barca ştiind că are şi propiile sale economii sau împrumuturi în joc. Gândiţi-vă, simplu, cum aţi cheltui voi banii primiţi de la stat ca ajutor cu sau fără contribuţii proprii ataşate?! De obicei, eşti mai cumpătat, mai responsabil cu banii proprii decât cu cei primiţi. 
  2. Ipoteza de lucru a noii reglementări în ceea ce priveşte numărul de beneficiari este excesiv de optimistă. Cum să propui 10 mii de firme beneficiare anual finanţate de la stat, mai mult decât în ultimii 7 ani luaţi la un loc? În perioada 2009-2015, numărul total al beneficiarilor a fost de 9401 firme susţinute prin cele 8 programe publice active dedicate antreprenoriatului debutant, mic şi mijlociu, prin care s-au creat sub 18 mii de locuri de muncă. De la această realitate pornim şi de la această capacitate instituţională şi antreprenorială românească. Detalii aici cu privire la fiecare program public activ:  http://www.cdep.ro/interpel/2016/r10751A.pdf. Nu e rău deloc să fii ambiţios şi să creşti ţintele, dar diferenţa dintre realitate şi propunerea actuală se numeşte halucinaţie. Aceeaşi diferenţă ne dă şi dimensiunea riscului de tocare a banilor publici de către cei fără prea mare legătură cu antreprenoriatul. De ce spun asta? Pentru că nu oricine poate fi om de afaceri. Pentru că avem o capacitate antreprenorială reală limitată în economie. Pentru că principala problemă a companiilor active azi este lipsa forţei de muncă calificate la nivelul nevoilor reale ale sectorului privat actual. 
  3. Guvern nou, program nou, memorie instituţională redusă. Orice iniţiativă publică nouă pentru susţinerea antreprenoriatului ar fi trebuit să fie precedată de o analiză de impact a eficienţei programelor publice active în ultimii 8 ani, dar şi de o analiză a celor mai bune practici la nivel internaţional care ar putea fi adaptate în România. Or aceşti doi paşi esenţiali în buna guvernare nu s-au făcut.  Dacă s-ar fi făcut, decidentul public ar fi trebuit să vadă că programul SRLD pe care l-am croit în anul 2011 a dus la cele mai multe locuri de muncă nou create (peste jumătate din totalul locurilor de muncă create de beneficiarii tuturor celor 8 programe publice de susţinere a antreprenoriatului în ultimii ani) şi la cea mai mare utilitate a banului public cheltuit prin raportarea costurilor publice la numărul de locuri de muncă nou create. Decidentul public ar trebui să aibă apoi înţelepciunea de a nu omorî programul SRLD care are de departe cel mai puternic impact pozitiv, mai mult decât toate celelalte 7 programe luate la un loc în ultimii 8 ani şi să-l dezvolte, nu să-l înlocuiască cu unul cu eficienţă mai mică.
  4. De ce a mers bine programul SRLD şi ce avem de învăţat din el? Pentru că am trecut prin cei doi paşi ai bunei guvernări enunţaţi mai sus şi am importat modelul singaporez, adaptat desigur la posibilităţile financiare ale ţării noastre în anul 2011. Prin acest program se acordau până anul trecut alocaţii financiare nerambursabile de la stat de cel mult 10.000 de euro, dar nu mai mult de jumătate (50%) din valoarea totală a cheltuielilor eligibile aferente planului de afaceri. Aplicaţia se făcea on-line, transparent şi punctajul era obţinut în timp real, nu subiectiv în funcţie de voinţa sau subiectivitatea unor evaluatori/funcţionari publici. Obligaţia beneficiarului era de a crea cel puţin 2 locuri de muncă noi, iar pentru cel mult 4 angajaţi salariile erau scutite timp de 3 ani de plata CAS pentru veniturile salariale de până la nivelul mediu pe economie, pe lângă un pachet mai larg de stimulente fiscale. Am mai făcut însă un lucru: an de an, evaluam utilitatea cheltuirii banului public pe baza datelor oficiale prezentate de către AIPPIMM, raportând cheltuielile publice totale alocate fiecărui program în ultimii ani la numărul de locuri de muncă nou create. Concluziile în urma calculelor făcute în anul 2015 le găsiţi aici: http://www.andreeapaul.ro/programul-srld-pe-care-l-am-croit-in-anul-2011-a-dus-la-cele-mai-multe-locuri-de-munca-nou-create/, iar cele actualizate în anul 2016 le găsiţi publicate în volumul Forţa economică a femeilor (Editura Polirom, 2016).

Recomandările mele finale, scurte şi la obiect, ca om al faptelor, sunt:

1. Să trecem prin cele două etape cheie: analiza de impact a programelor existente şi analiza bunelor practici internaţionale actualizate, pentru a ne putea conecta pragmatic la realităţile economiei româneşti.

INACO - Iniţiativa pentru Competitivitate (www.inaco.ro) vă poate furniza aceste informaţii legate de ce a mers şi ce nu a mers bine în practica românească şi cea internaţională, până la crearea Centrului de Studii Comparative pentru Competitivitate agreat cu ministrul pentru mediul de afaceri, Alexandru Petrescu, ca şi organism consultativ - la propunerea INACO (detalii aici: http://www.andreeapaul.ro/inaco-propune-crearea-centrului-de-studii-comparative-pentru-competitivitate/), săptămâna trecută.


2. Nu stricaţi ceea ce merge bine. Nu omorâţi programul SRLD, cu cel mai puternic impact pozitiv de până acum, şi folosiţi mecanismul său de construcţie, dovedit fezabil în lume şi în România, pentru programul Start-up Nation România. 


3. Orice iniţiativă de stimulare a antreprenoratului se izbeşte azi de realitatea lipsei forţei de muncă calificate, ceea ce înseamnă că trebuie mobilizate rapid şi ministerele educaţiei şi muncii, autorităţile publice locale, şcolile şi companiile active dedicate formării profesionale, dar nu numai, pentru corelarea ofertei forţei de muncă cu necesarul economiei. Detalii aici despre România meseriilor: http://cursdeguvernare.ro/sos-forta-de-munca-invatamantul-profesional-si-tehnic-tarile-de-la-care-romania-poate-invata-meserie.html şi aici despre România productivă: http://cursdeguvernare.ro/conferinta-romania-productiva-si-8-din-marile-ei-probleme.html


Andreea Paul este preşedintele think-tank-ului INACO - Iniţiativa pentru Competitivitate şi lector universitar doctor la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale - ASE