Valentin Lazea, BNR: Adevăr şi democraţie

Autor: Valentin Lazea 03.05.2017

Rândurile de mai jos constituie reflecţii prilejuite de prelegerea „Ştiinţă, adevăr, democraţie. O alianţă problematică?” susţinută de dl. profesor universitar dr. Mircea Dumitru, rectorul Universităţii din Bucureşti.

Una din temele fundamentale de dezbatere a constituit-o explicarea cauzelor pentru care părerea experţilor pare să-şi fi pierdut din credibilitate în lumea contemporană. Printre explicaţii figurează „suspecţii obişnuiţi”, precum: democratizarea informaţiei făcută posibilă de tehnologia modernă; tendinţa indivizilor de a relaţiona  doar cu grupurile care le împărtăşesc opiniile, indiferent de adevărul conţinut de acestea; erorile de judecată (sau de cinste) ale experţilor în anumite episoade-cheie, care au dus la diminuarea credibilităţii acestora.

La această listă eu aş vrea să adaug o explicaţie suplimentară. Astfel, trebuie să ţinem seama de faptul că ştiinţele sociale, în general, nu constituie ştiinţe deterministe (în care cauzei x îi corespunde întotdeauna efectul y, date fiind condiţiile iniţiale), ci sunt ştiinţe probabiliste (în care efectul y apare cu o anumită probabilitate p). Cu alte cuvinte, opinia expertului în ştiinţe sociale este a priori contestabilă, deoarece nu există nici o garanţie că în realitate evenimentul prezis de expert se va petrece cu necesitate. Mai mult decât atât, a priori oricine poate clama faptul că are dreptate, ataşând evenimentului respectiv orice probabilitate cuprinsă între zero (eveniment imposibil) şi unu (eveniment cert). Impresia creată este aceea că, în ştiinţele sociale la fel ca şi într-o serie de ştiinţe naturale, precum climatologia, oricine poate avea dreptate (în funcţie de cum cad zarurile probabilistice) şi că nu ar mai fi nevoie de experţi. Un episod care pare a confirma această teorie este comportamentul economiei britanice după Brexit, când căderea prezisă de experţi nu s-a produs. Nimeni nu stă să-şi bată capul de ce respectiva contracţie economică nu a avut loc; poate din cauza reînvigorării economiei europene, principalul partener al Marii Britanii; poate din cauza faptului că negocierile pentru Brexit încă nu au început; poate datorită performanţei excepţionale a sportivilor britanici la Olimpiada de la Rio, sau din desconsiderarea altor factori (precum dosarul scoţian sau cel nord-irlandez).

Într-o lume în care indivizii sunt înclinaţi să creadă ceea ce le este favorabil şi să sconteze informaţiile care le sunt defavorabile, este firesc ca reţelele de socializare cele mai puternice să se coalizeze în jurul prezervării statu-quo-ului, adică să ataşeze probabilităţi maxime versiunii celei mai favorabile a viitorului. Şi atunci, ce nevoie mai e de experţi?

Citiţi aici opinia completă