Emmanuel Macron s-a bucurat de un sprijin făţiş fără precedent din partea liderilor europeni, care au făcut totul pentru a o bloca pe Marine Le Pen

Autor: Bogdan Cojocaru 08.05.2017
Angela Merkel, cancelarul german: „Este, desigur, decizia alegătorilor francezi, dar aş fi mulţumită dacă Emmanuel Macron câştigă, deoarece susţine o politică proeuropeană consistentă“.

Un grup numeroas de lideri şi foşti lideri europeni şi din alte părţi, unii figuri de marcă ale politicii, l-a susţinut făţiş pe globalistul Emmanuel Macron în cursa sa pentru preşedinţia Franţei. Bancherii i-au ţinut pumnii strânşi, iar executivii companiilor franceze au renunţat la neutralitatea tradiţională şi şi-au exprimat în public şi în particular sprijinul pentru fostul angajat al băncii Rothschild.

În schimb, Marine Le Pen a primit în campania electorală aprecieri vagi, printre altele din partea presei conservatoare americane şi a preşedintelui american Donald Trump, ale cărui ajutoare au declarat că acesta nu a sprijinit-o. Înainte de turul secund al alegerilor franceze, de duminică, ambasadorul rus la UE a spus că Kremlinul nu a avut niciun candidat preferat, deşi Le Pen şi partidul său, Frontul Naţional, sunt acuzaţi că au primit finanţare rusească, iar Le Pen este o admiratoare a preşedintelui rus Vladimir Putin. De altfel, lidera xenofobă îl admiră şi pe Trump.

Dintre liderii politici de marcă ai lumii, cancelarul german Angela Merkel, preşedintele francez François Hollande şi fostul preşedinte american Barack Obama se disting ca suporteri declaraţi ai lui Macron.

Merkel, adesea o ţintă a atacurilor naţionalistei Le Pen, şi-a făcut clară preferinţa într-un interviu pentru Kölner Stadt Anzeiger: „Este, desigur, decizia alegătorilor francezi, dar aş fi mulţumită dacă Emmanuel Macron câştigă, deoarece susţine o politică proeuropeană consistentă“. Merkel caută cel de-al patrulea mandat de cancelar. În 2012, ea l-a susţinut în cursa pentru preşedinţie pe Nicolas Sarkozy, care a pierdut în faţa socialistului François Hollande.

Ministrul german de externe, Sigmar Gabriel, a spus: „Sunt sigur că Emmanuel Macron va fi următorul preşedinte al Franţei. Este un lucru grozav pentru Europa“. Gabriel este de mult timp un susţinător al lui Macron, apreciind că fostul bancher de 39 de ani reprezintă „un nou început“ pentru Europa, în timp ce planurile lui Le Pen „ar putea costa sute de mii, poate chiar milioane de locuri de muncă în Franţa şi în toată Europa“.

În actuala campanie, Hollande, cel mai nepopular preşedinte din istoria Franţei, a cerut ţării sale să o respingă pe Le Pen. Într-un discurs solemn, el a avertizat asupra „pericolelor pentru ţara noastră“ pe care le-ar aduce victoria lui Le Pen. Macron a fost doi ani ministrul economiei în guvernul lui Hollande.

Guy Verhofstadt, fost premier al Belgiei, iar acum preşedintele Alianţei Liberalilor şi Demo­cra­ţilor pentru Europa (ALDE), un grup din Parlamentul European, a construit o întreagă teorie despre „imperativul moral de a-l sprijini pe Macron“. El a vorbit despre cât de importantă este Franţa pentru viitorul Europei, despre cei care vor să distrugă Uniunea Europeană şi despre hackeri ruşi care au lansat „numeroase atacuri cibernetice asupra website-ului mişcării En marche a lui Macron“. Verhofstadt a amintit că Moscova o sprijină public pe Le Pen. Grecul Yanis Varoufakis, fost ministru de finanţe în guvernul Syriza, sacrificat de premierul Alexis Tsipras pentru a-i îmbuna pe creditorii internaţionali, spunea că stânga franceză ar trebui să-l sprijine pe Macron deoarece acesta a sărit în ajutorul Greciei în vremurile de criză.

„Când ţara mea era bruscată de establishment-ul pro-austeritate, Macron a fost unul din puţinii aliaţi. Mai important, el este tot ce stă între Franţa şi fascismul lui Le Pen.“  El a cerut deschis „progresiştilor francezi“ să-l voteze pe Macron şi a promis că şi el se va mobiliza pentru a-l ajuta pe fostul bancher.

Preşedintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker l-a sunat pe Macron pentru a-l felicita după victoria din primul tur al alegerilor. Pierre Moscovici, fost ministru de finanţe în Franţa din partea Partidului Socialist al lui Hollande, iar acum comisar pentru afaceri economice, a apărat intervenţia lui Juncker descriind alegerile franceze ca fiind „un referendum pentru Europa“.

Despre Federica Mogherini, comisarul european de politică externă, s-a spus că ar fi scris despre Macron că este „speranţa şi viitorul generaţiei noastre“. Ea insistă că aceste aprecieri le-a făcut când a văzut steagurile Franţei şi ale UE purtate împreună de susţinătorii politicianului francez.

Michel Barnier, negociatorul şef al UE pentru Brexit, l-a descris pe Macron ca fiind un „patriot şi european“. „Franţa trebuie să rămână europeană“, a spus el.

Mai nou, fostul preşedinte al SUA Barack Obama l-a susţinut pe Macron în cursa sa contra Marinei Le Pen în ceea ce repezintă prima sa incursiune în politica internaţională de când a plecat de la Casa Albă, în ianuarie. Într-un videoclip făcut public de echipa francezului, Obama spune că Macron a susţinut „valorile liberale, a ieşit în faţă cu o viziune despre importanţa Franţei în Europa şi în lume, că este hotărât să aducă francezilor un viitor mai bun şi că face apel la speranţele oamenilor, şi nu la temerile lor“. Surse  din anturajul lui Obama spun că Macron i-a cerut acestuia ajutorul, potrivit AP.

Pentru unii investitori, faptul că lui Macron i se reproşează de critici că este aliatul industriei bancare este un semn că băncile îl sprijină pe acesta, notează Bloomberg. Spre deosebire de fostul bacher de la Rothschild, preşedintele Hollande a declarat finanţele „adevăratul adversar“ când a candidat în 2012.

„Macron înţelege că piaţa liberă şi capitalismul sunt modul în care avuţia este creată în ţara noastră“, spune David Herro, director de investiţii la Harris Associates, unul dintre principalii acţionari ai BNP Paribas, cea mai mare bancă franceză. „Aceasta este un plus pentru un lider francez.“

Cât despre Le Pen, aproape toţi din politica franceză, şi nu numai, au muncit s-o oprească. Aproape toţi contracandidaţii din alegeri, chiar şi cei conservator, au strâns rândurile în jurul lui Macron.