Cine a comandat şi cine răspunde întrebărilor despre destructurarea conducerii arbitrului telecom? Preşedintele ANCOM Adrian Diţă, “CEO”-ul Ciprian Boloş, fostul vicepremier Jianu sau preşedintele PSD Liviu Dragnea?

Printr-o singură decizie, preşedintele uneia dintre cele mai puternice autorităţi de reglementare din România - aflat pentru prima oară în fruntea unei instituţii publice şi tot pentru prima oară în fruntea unei echipe de 600 de oameni din poziţia de lider absolut - a desfiinţat şi reînfiinţat sub alt nume dar cu aceleaşi atribuţii aproape toate departamentele şi direcţiile instituţiei, rezultatul operaţiunii fără precedent în istoria de 15 ani a autorităţii fiind execuţia sumară a întregii echipe de conducere - de la primul eşalon până la cele inferioare. După decapitarea anunţată pe e-mail, patru membri ai fostei echipe executive de conducere au fost “exilaţi” într-o cameră dintr-o altă clădire deţinută de instituţie. Tot restul directorilor şi şefilor, câteva zeci de persoane, au rămas fără posturi şi au retrogradat pe poziţii de experţi sau altele (tot inferioare), fără ca decizia să fie precedată de o evaluare, fie ea şi de formă. Un măcel instituţional fără precedent pentru orice instituţie sau minister din România, executat sec, rapid, fără avertisment.

Instituţia este Autoritatea de Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) care face regulile pe piaţa de 4 miliarde de euro a serviciilor de comunicaţii şi servicii poştale. De la înfiinţarea sa în 2002 şi până în prezent arbitrul pieţei de telecom din România a trecut prin mai multe furtuni politice, având ca obiectiv tot schimbarea conducerii, dar niciuna dintre ele nu a avut, vreodată, amploarea şi eficienţa dovedită de acţiunile noii conduceri selectate de PSD, de a fărâmiţa mecanic osatura unui organism funcţional.

Preşedintele care a girat prin semnătură acest proces - fără a fi clar dacă planul îi aparţine - este Adrian Diţă - un manager care şi-a început cariera în vânzări în telefonie mobilă pentru ca ulterior să-şi petreacă cel mai mare din timp în anticamera protipendadei din administraţia publică şi poltică, un păienjeniş aparte de grupări, servind din umbră, niciodată în prim plan, interesele unor mari companii sau grupuri locale, printre care se numără Vodafone, conglomeratul Railway Systems al omului de afaceri Cristian Burci şi, cel mai recent, Telekom.

Mecanismul ascensiunii lui Diţă din linia secundă de manageri ai grupului Telekom România (unde era subordonatul directorului juridic Mihaela Ioniţă) pe lista studiată de atotputernicul şef al PSD Liviu Dragnea nu este clar. Şi aceasta chiar dacă dincolo de cariera sa de “lobbyst” se cunosc şi legăturile de familie ale lui Adrian Diţă cu cercurile intime ale puterii: a fost soţul celui mai puternic consilier al fostului premier Ponta, iar fratele său Sorinel Diţă a lucrat până de curând în Poşta Română şi era în 9 mai 2017 şi preşedintele Consiliului de administraţie al companiei de stat Radiocom şi consilier al ministrului comunicaţiilor Augustin Jianu - unul dintre pesediştii care l-a trădat pe Liviu Dragnea şi a devenit vicepremier în “mini-executivul” în care fusese cooptat şi Victor Ponta.

Însă tema arzătoare acum nu este cum a ajuns Adrian Diţă să fie omul investit cu atâta încredere de PSD-ul lui Liviu Dragnea. Procedura de nominalizare a şefului instituţiei nu a fost până la urmă niciodată una transparentă, nici când a fost ales Ion Smeeianu, nici când au fost numiţi Dan Georgescu, Liviu Nistoran sau Cătălin Marinescu.

Întrebarea momentului este “de ce?”. De ce a executat Adrian Diţă de o asemenea manieră întreaga conducere a ANCOM, nu doar directorii executivi, ci toţi şefii de la Bucureşti, nu doar coloana ci întreaga osatură a instituţiei?

Execuţia de la ANCOM este una într-atât de violentă şi executată atât de rapid încât este greu să găseşti comparaţii care să arate, într-un mod simplu şi clar, amploarea loviturii. Schimbări politice în instituţiile publice au fost de când lumea, dar acestea nu au mers atât de departe într-o singură zi şi au fost aproape întotdeauna ambalate într-un oarecare proces de evaluare sau lansate după demascări publice ale dezastrului făcut de foştii şefi. ANCOM nu a fost nici ea imună de-a lungul existenţei sale de influenţele politice în numirea şefilor, chiar şi a celor din eşaloanele inferioare. Dar niciodată ca acum.

La ANCOM tot ce s-a întâmplat din 11 mai încoace arată ca şi cum ar fi fost vorba de o prăpădită instituţie de provincie, de un cămin cultural departe de lumea civilizată unde noul şef - numit nu se ştie pe ce criterii de mahării de la centru - a dat iama în birouri şi a desfiinţat toate posturile pentru a le reînfiinţa sub alt nume ca să-şi aducă “la călduţ” apropiaţii.

Problema nu este legată de nume, nu desfiinţarea posturilor ocupate de Eduard Lovin, Bogdan Iana şi a tuturor celorlalţi directori şi şefi de departamente reprezintă principalul motiv de îngrijorare. Nu schimbarea structurii ANCOM este problema. Ci modul de lucru, tratamentul aplicat oamenilor, pripa în care s-au luat deciziile, secretomania faţă de oamenii vechi de parcă în ANCOM ar exista o tabără a binelui (oamenii preşedintelui Diţă) şi una a răului (toţi angajaţii vechi), absenţa oricărei explicaţii argumentate pentru reorganizarea şoc - şi în spaţiul public şi în faţa celor vizaţi direct, ce sugerează că noii şefi ai ANCOM se cred în posesia unei imunităţi universale ce le permite să sfideze legile de funcţionare ale ANCOM, etica profesională, principiile bunei guvernanţe.

Este credibilă o analiză a eficienţei ANCOM realizată de în mai puţin de 30 de zile de Adrian Diţă - fost manager corporate affairs al Telekom şi Ciprian Boloş - fost director de strategie al Poştei Române, care din foşti angajaţi ai unor companii reglementate şi (printre altele) amendate de ANCOM - au devenit liderii autorităţii de reglementare?

Ceea ce se întâmplă acum cu toată conducerea ANCOM reprezintă cumva plata unei poliţe de către companiile reglementate pentru acţiuni / inacţiuni ale fostei echipe ANCOM din trecut? Absenţa oricărei explicaţii credibile, a unei demonstraţii că schimbările sunt făcute cu bună credinţă nu face decât să alimenteze aceste ipoteze.

Este încă nevoie, la 10 ani de la intrarea în UE, să ne readucem aminte că nu este normal ca întreaga echipă de conducere a autorităţii de reglementare care face regulile pentru giganţii Orange, Telekom, Vodafone, RCS&RDS şi UPC să fie decapitată printr-o operaţiune fulger care nu are nicio explicaţie solidă înafara celei ce stă în spatele oricărei execuţii sumare cu conotaţii politice - eficientizarea activităţii? Chiar dacă ANCOM ar fi fost o instituţie anchilozată şi blocată într-o serie nesfârşită de greşeli, tot ar fi fost necesară o măsurătoare înainte de tăiere. Dar dacă pui ghilotina departe de ochii publicului pentru toţi şefii - nu mai măsori deloc? Iar comunicarea publică? Transaparenţa? Când aflăm “sentinţele”, după ce inculpaţii sunt executaţi ca în “Epoca de Aur”? Ca să nu mai spunem că noul şef al ANCOM - despre care nimeni nu ştie ce crede despre piaţa de telecom, despre obiectivele sale, nu a organizat până acum nicio conferinţă în care să răspundă la întrebări, evitând chiar şi participarea la spectaculoasa demonstraţie a tehnologiei 5G -  o premieră în Europa de Sud Est - realizată de foştii colegi de la Telekom împreună cu Ericsson.

Se pot enumera însă zeci de întrebări la care noua conducere a ANCOM este aşteptată să răspundă: Este adevărat că Adrian Diţă nu a convocat nicio întâlnire a Comitetului Director al ANCOM de la data numirii - 11 mai - până la data emiterii deciziei de reorganizare (a se citi de desfiinţare şi reînfiinţare a direcţiilor şi departamentelor ANCOM) în 8 iunie?; Pe ce se fundamentează decizia de reorganizare a ANCOM dacă este adevărată informaţia că noul preşedinte nu a avut nicio întâlnire cu echipa de conducere a instituţiei (până la momentul emiterii deciziei de reorganizare)?; Pe ce se fundamentează deciziile de eliberare din funcţii ale aproape tuturor şefilor din ANCOM, dacă după schimbarea din 11 mai nu a fost realizată, nici măcar formal, nicio procedură de evaluare a personalului? De ce a fost numit prin detaşare Ciprian Boloş, director de strategie al Poştei Române, director executiv al ANCOM? Care au fost mecansimele de selecţie, cum s-a ajuns la această numire complet netransparentă într-un post cheie din autoritate?; De ce nu răspunde ANCOM întrebărilor legate de presupusa participare a dlui Ciprian Boloş la şedinţele comisiei tehnice care pregătea documentaţia pentru viitoare licitaţie pentru spectrul radio necesar tehnologiei 5G când el nu avea niciun rol oficial în cadrul instituţiei şi încă lucra pentru Telekom şi Poşta Română?; Este adevărat că proiectul deciziei de reorganizare a fost conceput fără contribuţia echipei de la Direcţia Juridică a ANCOM?; Care este viziunea preşedintelui ANCOM Adrian Diţă despre piaţa de telecomunicaţii din România? A existat un plan de acţiuni cu care Adrian Diţă a câştigat nominalizarea de către PSD?; Ce obiective are preşedintele ANCOM Adrian Diţă în fruntea ANCOM şi care sunt măsurile pe care şi le propune să le ia pentru a le atinge?

Cine poate răspunde la aceste întrebări dacă Adrian Diţă - preşedintele ANCOM evită să o facă, şi în faţa presei, şi în faţa Comisiei de IT din Parlament? Ciprian Boloş - detaşat de la Poşta Română în funcţia de “CEO” al ANCOM? Augustin Jianu, fost ministru al comunicaţiilor, consiliat de Sorinel Diţă şi cel care l-a propus pe fratele Adrian Diţă la ANCOM şi pe Ciprian Boloş în CA-ul Telekom? Preşedintele PSD Liviu Dragnea?