Sistemul bancar european încă nu a ieşit din criză. Chiar şi băncile germane sunt pândite de pericole, despre care politicienii nu vorbesc

Pentru banca spaniolă Banco Popular salvarea a venit în ultimul moment, în iunie, printr-o operaţiune plină de intrigă, dramă şi secrete. În aceeaşi lună, guvernul italian a salvat de la colaps două bănci regionale cu bani publici, înfruntând critici crunte din partea politicienilor nemţi, pentru ca în luna următoare să naţionalizeze Monte dei Paschi, cea mai veche bancă din lume. 

Politicienii nemţi sunt cei mai mari critici ai multiplelor planuri de bailout pentru băncile italiene, însă alţi critici spun că aceştia mai bine s-ar uita în propria ogradă: nici sistemul loc bancar nu este lipsit de defecte.

A trecut un deceniu de la marea criză financiară, care a devastat sistemele bancare din economii dezvoltate şi emer­gente deopotrivă, iar sistemul bancar european pare că este încă în criză. Aceasta când UE încearcă să-şi construiască o uniune bancară.

Pentru Axel Weber, eco­nomist german, fost preşedinte al băncii centrale a Germaniei, iar acum CEO al grupului bancar elveţian UBS, presiu­nile actuale sunt dovada că sectorul  financiar este departe de a fi în regulă.

„Suntem încă în procesul de refacere, dar nu am depăşit criza. Criza se va termina când toate activele neperformante se vor fi depreciat şi pierderile vor fi acoperite“, a spus Weber, citat de Deutsche Welle.

În cea mai dramatică ope­raţiune de bailout europeană a anului, luna trecută Banco Popular din Spania a fost vândută pentru un euro către Banco Santander. Cel puţin, în acest mod banca nu va deveni o povară pentru bugetul statului.

În Spania, „am fost foarte norocoşi“, spune Elke Kˆnig, care, în calitate de şef al autorităţii unice europene de lichidare bancară, a participat la întâlnirea de criză, care s-a întins până noaptea târziu. Santander a fost un „cumpărător interesat“. Salvatorul va fi ajutat de stat cu garanţii de miliarde de euro.

Fără intervenţia băncii, oricine îşi poate imagina ce s-ar fi întâmplat a doua zi pe pieţe la aflarea veştii falimentului inevitabil. Analiştii spun că autorităţile pur şi simplu nu au avut timp pentru soluţii alternative. În câteva săptămâni Banco Popular pierduse un sfert din depozite, potrivit unor surse apropiate situaţiei.

În Italia, tot în iunie, guvernul a anunţat că băncile regionale Banca Popolare di Vicenza şi Veneto Banca, paralizate de credite toxice, vor fi salvate prin bailout. Operaţiunea îi va costa pe plătitorii de taxe italieni circa 17 miliarde de euro. De asemenea, vor fi eliminate aproximativ 4.000 de locuri de muncă. Fizic, băncile nu vor mai exista.

Luna aceasta a venit rândul Monte dei Paschi să fie salvată. Guvernul italian a preluat controlul acestei bănci, cea mai veche din lume, dar una dintre cele mai bolnave din Europa, injectând 5,4 miliarde de euro în capitalul acesteia, notează Bloomberg. Banca va trece printr-un plan drastic de restructurare, în care salariile managerilor vor fi limitate, vor fi închise 600 de sucursale şi vor fi eliminate 5.500 de locuri de muncă. În octombrie 2016 Monte dei Paschi anunţa reducerea numărului de posturi cu 2.600.

Intervenţia statului este cea mai amplă de când Benito Mussolini a confiscat băncile în 1933, inclusiv pe Monte Paschi, ca parte a unei naţionalizări mai largi a sectorului privat.

Monte Paschi, subminată de tranzacţii cu derivate, credite nerambursate, management defectuos şi intervenţii politice care au prelungit agonia, a primit bailout-uri finanţate de stat de patru miliarde de euro „ pe care le-a plătit înapoi „ şi opt miliarde de euro de la investitori începând cu 2009. Banca şi-a pierdut 87% din valoarea de piaţă anul trecut, înainte ca acţiunile să-i fie suspendate de la tranzacţionare.

În Italia, băncile sunt o problemă delicată din punct de vedere social deoarece mulţi dintre investitorii lor sunt oameni de rând păcăliţi de bănci să-şi cheltuiască economiile pe instrumente financiare bancare. Carige este o altă bancă italiană cu probleme, care se confruntă cu deficit de capital (de 600 de milioane euro la active de 26 miliarde euro) şi credite toxice. Nici băncile italiene mai puternice nu sunt lipsite de probleme. Unicredit, cea mai mare instituţie de credit din Italia, îşi anunţa la sfârşitul anului trecut intenţia de a elimina 14.000 de locuri de muncă în doi ani. Sistemul bancar italian este printre cele mai slabe din Europa, cu credite neperformante de 200 de miliarde de euro.

Germania este cea mai mare şi influentă economie europeană, dar nici aici sistemul bancar nu este lipsit de vulnerabilităţi. Unii analişti spun că băncile germane sunt pândite de pericole pe care politicienii vor să le ascundă, scrie CNBC. Creditele pentru industria transportului naval şi numărul exagerat de sucursale ar fi unele dintre problemele sistemului.

„Germania este suprabancarizată, sunt prea multe bănci, a fost făcută prea puţină consolidare“, spune Carsten Brzeski, economist şef la ING. În Germania există aproximativ 2.400 de bănci separate cu peste 45.000 de subsidiare şi cu mai mult de 700.000 de angajaţi. Acest lucru creşte raportul costuri/profituri, explică Brzeski. În mai, FMI a avertizat că raportul costuri/profituri este prea mare, ca şi gradul datoriei în capital.

„Profitabilitatea redusă reflectă ineficienţe structurale, persistenţa problemelor cauzate de criză, provizioane pentru acoperirea penalităţilor plătite pentru nerespectarea regulilor şi nevoia ajustării la noul mediu de reglementare“, se arată în raportul FMI. Deutsche Bank, cea mai mare bancă germană, despre care în urmă cu un an se spunea că se îndreaptă spre colaps, este „campioană“ la pedepse pecuniare pentru încălcarea regulilor.

O altă problemă pare să fie dependenţa multor bănci de industria transportului naval. 

„Aş evidenţia anumite probleme specifice legate de calitatea activelor: transportul naval este una din prioritaţile supraveghetorului unic, BCE, pentru anul viitor“, spune Gildas Surry, analist la Axiom Alternative Investments.

Creditarea industriei transportului naval reprezenta o investiţie stabilă înainte de criză, însă sectorul a fost zdruncinat sever, iar împrumuturile pe termen lung au devenit o problemă pentru multe instituţii dependente de sector. Spre exemplu, HSH Nordbank, cândva cel mai mare creditor pentru transportul naval, a trebuit salvat de două landuri germane în 2009. Reabilitarea băncii nu s-a încheiat nici acum.

„Multe bănci, ca de altfel întreaga economie, au pierdut trenul digitalizării şi trebuie să investească masiv acum“, a adăugat Brzeski. „Cu o nevoie de investiţii şi cu presiunea dobânzilor mici, presiunile care apasă pe multe bănci a crescut. Auzi vreun politician vorbind despre acest lucru? Nu, pentru că nu este un subiect cu care câştigi alegerile.“ Oficialii germani spun în schimb că BCE şi politica sa monetară relaxată reprezintă o greutate majoră pentru sistemul bancar german. În septembrie vor avea loc alegeri federale în Germania. Cancelarul Angela Merkel va lupta pentru un nou mandat.