Iancu Guda, preşedinte AAFBR: Creşterea salariului minim la 2.000 de lei lunar va avea efecte pozitive doar dacă va duce la impulsionarea consumului intern. În rest, va accentua polarizarea

Autor: Roxana Rosu 07.07.2017

Majorarea salariului minim necorelat cu evoluţia corespunzătoare a productivităţii va continua să aibă efecte negative pe termen scurt, prin descurajarea antrepreno­riatu­lui, accentuarea diferenţelor dintre firmele mari şi cele mici şi creşterea şoma­jului în rândul tinerilor, spune Iancu Guda, preşedintele Asociaţiei Analiştilor Finan­ciar-Bancari din România (AAFBR) şi lector la Institutul Bancar Român.

„Salariul minim pe economie a fost majorat de 12 ori în ultimii 8 ani, noul plan de guvernare indicând alte 3 majorări până în anul 2020, când acesta ar urma să ajungă la 2.400 lei, faţă de nivelul actual de 1.450 lei. Astfel, ponderea salariului minim în nivelul mediu a crescut de la 27%, în anul 2008, şi poate depăşi nivelul de 60% până în 2020. Această dinamică confirmă faptul ca majorările consecutive ale salariului minim pe economie s-au realizat într-un ritm foarte accelerat, care nu a fost suţinut de evoluţia corespunzătoare a productivităţii înregistrate la nivelul mediului de afaceri. În acest context, mă aştept la persistenţa efectelor negative pe termen scurt cauzate de majorarea nesustenabilă a salariului minim: descurajarea antreprenoriatului, accentuarea diferentelor dintre firmele mari şi cele mici, creşterea şomajului în rândul tinerilor.“

Potrivit lui Guda, economiei îi lipsesc funda­mentele structurale care să susţină propagarea unor posibile efecte pozitive pe termen mediu-lung, de 3-5 ani, respectiv creş­terea consumului care să antreneze avan­sul sustenabil al producţiei interne, fundamentată pe un management financiar solid. „În concluzie, majorarea repetată a salariului minim generează efecte negative pe termen scurt care vor persista în dauna efectelor pozitive improbabile pe termen mediu-lung.“

În urma creşterilor succesive ale salariului minim, ponderea cheltuielilor cu personalul a crescut constant în totalul cheltuielilor de exploatare, ajungând la 10% în 2013 şi 2014 şi 11% în 2015. În industria textilă ponderea a ajuns chiar la 29%, în transporturi la 21% şi  în zona altor activităţi de servicii prestate în principal întreprinderilor la 39%. Astfel, cu excepţia sectorului IT (unde creşterea salariilor se înregistrează pe fondul excesului de cerere), restul sectoarelor înregistrează o pondere semnificativă a angajaţilor plătiţi la nivelul salariului minim. Practic, pe termen scurt, efectele majorării salariului minim sunt vizibile cu preponderenţă la nivel microeconomic şi sunt mai degrabă negative, este de părere analistul.

Incapacitatea de adaptare pe termen scurt a companiilor prin creşterea valorii adăuagate pentru acomodarea cheltuielilor în creştere poate duce la dificultăţi financiare sau chiar întreruperea activităţii. În acelaşi timp, statistica din ultimii ani arată că aceste măsuri descurajează antreprenoriatul, mai ales atunci când există impredictibilitate cu privire la evoluţia viitoare a cadrului fiscal şi a altor cheltuieli.

„Analizând acest fenomen de la momentul impactului crizei financiare până în prezent, observăm o relativă plafonare a numărului de companii nou-înfiinţate în perioada 2011-2015 şi o revenire lentă ulterior. În orice caz, numărul de companii care şi-au întrerupt activitatea este de 2,3 ori mai mare decât cel al SRL-urilor nou- înfiinţate“.

Un alt efect al majorării salariului este accentuarea fenomenului polarizării şi creşterea diferenţelor dintre companiile mici si cele medii-mari. Astfel, potrivit studiului, la nivelul întregului mediu de afaceri, ponderea cheltuielilor cu personalul în total cheltuieli de exploatare a crescut de la 9% în anul 2008 la 10% în anul 2015, urmând să ajungă aproape de 18% până în anul 2020. În acelaşi timp, microîntreprinderile (companiile cu venituri sub 500.000 de euro) au înregistrat aproape o dublare a acestei ponderi, de la 11% în anul 2008 la aproape 20% în anul 2015, urmând să ajungă la aproape 35% în anul 2020.

În plus, deşi somajul ridicat în rândul tinerilor poate fi determinat şi de inelasticitatea ofertei de muncă (aşteptările destul de ridicate ale tinerilor educaţi), creşterea salariului minim pe economie ridică o barieră dificilă pentru tinerii din micile oraşe, care generează oricum acest fenomen.

În ceea ce priveşte latura pozitivă, pe termen mediu-lung (3-5 ani), efectele sunt vizibile cu preponderenţă la nivel macroeconomic şi pot fi pozitive pentru mediul de afaceri doar într-un anumit context proprice, respectiv o spirală cu efecte multiple care poate funcţiona favorabil doar în următoarea succesiune: creşterea venitului disponibil, pe fondul avansului salariului, să fie orientată către consum, consumul să antreneze producţia internă şi creşterea producţiei interne să fie sustenabilă din perspectiva managementului financiar, conchide studiul de impact realizat de Iancu Guda.