Lucy Kellaway, fost editorialist la FT: „După 32 de ani, cititorii FT sunt în continuare o enigmă pentru mine“
„Am considerat întotdeauna că există trei lucruri pe care oamenii cumsecade nu le fac niciodată atunci când părăsesc o companie în care au lucrat timp de mai multe decenii: nu încearcă să ia din colegi cu ei, pleacă definitiv şi nu se lasă copleşiţi emoţional“, scrie Lucy Kellaway în scrisoarea adresată cititorilor FT cu ocazia plecării sale de la Financial Times după 32 de ani. Cititorii îmi vor lipsi cel mai mult, declară aceasta.
Acum, însă, fostul editorialist se vede încălcându-le pe toate. „În special a treia regulă o încalc în mod neaşteptat şi involuntar, scrie Kellaway. Mai ales că nu regret nimic. Deşi îmi iubesc în continuare munca, am ştiut că a venit vremea să plec când am realizat că nu-mi mai este teamă să scriu editoriale inutile. Teama este cel mai mare motivator al vieţii şi în lipsa ei trebuie să mergi mai departe“, scrie Lucy Kellaway.
„Brusc, am realizat importanţa momentului. FT a fost o constantă în întreaga mea viaţă adultă. A făcut parte din existenţa mea timp mai îndelungat decât oricare dintre copiii mei, care au crescut cu toţii“, scrie Kelllaway.
„O prietenă mi-a sugerat că starea mea ciudată de suferinţă se datorează faptului că relaţia mea cu FT a fost una dintre cele mai îndelungate şi mai de success din viaţa mea, dar dacă aceasta poate fi numită într-adevăr relaţie, întrebarea este cu cine sau ce a fost aceasta“, arată Lucy Kellaway.
„A fost mai mult de o relaţie cu un grup de colegi sau o clădire, cât cu o idee a FT, o idee de judecată, cunoaştere şi decenţă. Este o idee la care ţin în continuare, una care mă umple de mândrie“, scrie Kellaway.
„În primul rând, este o relaţie cu cititorii, deşi una inegală. Voi mă cunoaşteţi, dar eu nu vă cunosc. În ciuda tuturor anilor în care am scris pentru FT, rămâneţi în continuare o enigmă pentru mine.“
Ideea de a rămâne fără siguranţa reacţiilor voastre mă descurajează, scrie Lucy Kellaway.