Soluţia pentru cheltuirea banilor de la UE: funcţionarii care au scris ghidurile să fie transferaţi la beneficiari şi să fie ei înşişi aplicanţii!

„Noi nu ştim, întrebaţi la serviciul programare. Nu este de competenţa noastră, întrebaţi la contractare, vă fac legătura. Nu, aţi fost îndrumat greşit. Trebuia să vorbiţi cu serviciul coordonare. Nu. Legea funcţionarului public ne interzice să vă dăm informaţii. Nu vă putem spune care este gradul de absorbţie la programul operaţional Infrastructura Mare.“

Gavrilă, Pascu, Din. Nu aţi auzit de ei, dar când staţi în fiecare zi în trafic pe centura Bucureştiului în modernizare de 20 de ani sau când sunteţi chemaţi cu patru ore înainte la aeroportul Otopeni pentru că nu are suficientă capacitate de operare să ştiţi că ei şi colegii lor, în frunte cu directorul Cătălin Gheran, de la aşa-numita AM (Autoritatea de Management) Infrastructură Mare, ar trebui să aducă bani europeni pentru modernizarea infrastructurii în România.

Întrebarea Ziarului Financiar de ieri către toţi aceşti domni şi doamne a fost simplă: câţi bani a luat România din cele 6,94 miliarde de euro alocate pentru infrastructura mare - adică transport şi mediu - pentru exerciţiul financiar 2014-2020? Din om în om, un răspuns s-a profilat înainte de a ajunge la direcţia comunicare din cadrul Ministerului Fondurilor Europene către care a fost îndrumarea insistentă încă de la început: cum să luăm vreun ban dacă nici nu am fost acreditaţi?

Pentru neiniţiaţii în jargonul fondurilor UE, acreditarea AM-urilor, instituţiile care trebuie să coordoneze aşa-numitele ghiduri după care să fie elaborate aplicaţiile pentru bani europeni, înseamnă punctul zero de la care începe practic procesul de decontare către Comisia Europeană, adică vestita „absorbţie“ despre care se tot spune că va salva România.

Şi cum stăm până la urmă? Câţi bani am luat pentru infrastructura mare pentru exerciţiul financiar 2014-2020? Zero, zero, zero. Nu puteam să decontăm vreun euro la UE pentru că nu este „acreditat“ AM-ul.

La trei ani şi jumătate de la începerea celui de-al doilea exerciţiu bugetar, în care se presupune că ar fi trebuit să fim mult mai experimentaţi şi să înceapă absorbţia mult mai devreme prin îndeplinirea tuturor procedurilor necesare, AM-ul nu este acreditat.

Orice telefon dat într-o instituţie publică are la celălalt capăt un funcţionar arici a cărui primă grijă este să te îndrume către direcţia de comunicare. Ca să întrebi cinci oameni care să nu-ţi spună despre un grad de absorbţie oricum zero este ridicol. Extragi cu greu numele şi funcţiile lor. Îi întrebi unde sunt datele pe site despre gradul de absorbţie şi îţi sunt indicate datele vechi, pentru perioada 2007-2013.

Dacă ar putea să nu aibă telefoanele publice pe site şi să nu ştie că nimeni că ei lucrează în serviciul statului român, adică al nostru, să nu-i întrebe nimeni nimic niciodată şi să iasă cât mai repede la pensie, eventual şi cu una specială, funcţionarii noştri ar fi cei mai fericiţi.

Ei nu se enervează că nu au un metrou până la aeroport, că 30% din locuinţele din România nu au canalizare şi apă, că gropile de gunoi care ar trebui modernizate cu bani europeni invadează olfactiv oraşele.

Probabil că jumătate dintre ei nici nu ştiu unde lucrează şi care este scopul activităţii lor. Ca nişte cârtiţe care se bagă cât mai la fund ca să nu le vadă nimeni la fiecare schimbare de guvern, se trezesc că nici nu mai ştiu cum se numesc instituţiile unde sunt, pentru că structurile de guvern ministeriale se schimbă rapid. Astăzi, Ministerul Fondurilor Europene este în cadrul Ministerului Dezvoltării. Acum doi ani era independent, iar acum 7-8 ani nici nu exista, fiecare AM fiind integrat în ministerul de profil.

Nu vor să-i întrebe nimeni de hârtiile pe care le mută ei dintr-un birou în altul, dar vor 75% spor la salariu faţă de funcţionarii din celelalte ministere.

Ei sunt oamenii care scriu ghidurile şi de care depind drumul nostru la birou sau în vacanţă, calitatea infrastructurii noastre.

Zero, zero, zero. Niciun ban decontat la Uniunea Europeană pentru transport şi mediu. 7 miliarde care stau degeaba la Comisia Europeană aşteptând pe Gavrilă, Pascu, Din să facă programele, aşteptând Ministerul Transporturilor din România, compania de autostrăzi, administraţia porturilor, aeroportul să aplice la aceste programe.

80% din cele 20 de miliarde de euro alocate pentru fonduri de coeziune României pe exerciţiul 2014-2020 ar trebui să fie luate de instituţii publice: primării, autorităţi, companii naţionale, ministere.

Ce ar fi ca după ce aceşti funcţionari au scris ghidurile şi au realizat matricea în care trebuie să aplice instituţiile publice la fondurile europene să fie transferaţi la beneficiari şi să aplice chiar ei, pe ghidurile pe care le-au scris ei înşişi?

Tot acest ping-pong între beneficiar şi autoritatea care trebuie să aprobe finanţarea europeană, aşa-numitele AM-uri, creează blocajele din cauza cărora banii alocaţi României de la UE stau necheltuiţi. Acum sunt aduşi la sesiuni de training şi diseminare a informaţiilor despre fonduri europene funcţionari din instituţii beneficiare care ar trebui să aplice pentru banii europeni.

Dar tot funcţionari sunt şi unii, şi alţii. Şi cei din Ministerul Fondurilor Europene, „stăpânii banilor“, care trebuie să dea avizele pentru proiecte, şi cei din instituţiile beneficiare. Şi atunci de ce să nu meargă cei care au scris ghidurile ca şi responsabili cu tragerea banilor în partea cealaltă, la instituţiile beneficiare, pentru a aplica chiar pe programele pe care ei le-au scris?

Cine poate şti mai bine cum să aplice şi cum să îndeplinească condiţiile de a atrage bani dacă nu chiar cei care au elaborat ghidurile şi modalitatea de a lua bani europeni, adică funcţionarii din AM-uri?

De asta sunt şedinţele de guvern. Ministrul transporturilor poate să ia 100 de funcţionari din Ministerul Fondurilor Europene pentru a scrie aplicaţiile şi pentru a lua banii europeni pentru poduri, căi ferate, şosele şi aeroporturi. Gavrilă, Pascu şi Din, în frunte cu directorul Gheran, aflat ieri, bineînţeles, în şedinţă, trebuie scoşi din carapace şi trimişi să cheltuie banii chiar pe condiţiile pe care ei înşişi le-au formulat.