Care e miza defalcării TVA: asigurarea unui mecanism prin care plata TVA să fie scoasă de sub controlul contribuabilului

Ziarul Financiar 09.08.2017

 

Proiectul de ordonanta privind divizarea plăţilor efectuate de plătitorii de TVA (VAT split) este fără îndoială o nouă surpriza neplacută pentru mediul de afaceri din România. Spre deosebire de alte propuneri care nu erau concretizate în proiecte de lege (sau ordonanţă) supuse dezbaterii publice, proiectul în discuţie pare să fie deja asumat de guvern. Din acest motiv, se pare că acest proiect are o miză mult mai mare decât celelalte măsuri fiscale la care, din fericire, guvernul a renunţat.

Care este miza?

Miza este de a asigura un mecanism prin care plata TVA-ului să fie scoasă de sub controlul contribuabililor. Din păcate acest mecanism afectează cu precădere contribuabilii corecţi din simplul motiv că aceştia vor face ceea ce au făcut şi până acum: vor plăti TVA-ul colectat şi vor plăti comisioanele bancare suplimentare.

Bineînţeles, Ordonanţa nu prevede nicio facilitate pentru contribuabilii corecţi (ex. rambursare în maxim trei zile a TVA de rambursat, controale simplificate) ceea ce demonstrează că scopul (miza) constă în blocarea utilizării reprezentând TVA de către contribuabili şi nu simplificarea sistemului de colectare a TVA în avantajul mediului de afaceri. În acest context, nu avem nicio îndoială că evazioniştii vor găsi mijloace de a-şi ”proteja afacerile”, aşa cum vom arăta în continuare.

Lipsa de informatii referitoare la structura gap-ului TVA din România

Primul lucru care trebuie clarificat se referă la faptul că aplicarea generalizată a sistemului de divizare a plăţii TVA (VAT split) sugerează faptul că autorităţile fiscale habar nu au care este cauza gap-ului TVA (diferenţa dintre sumele efectiv încasate şi sumele care ar fi trebuit încasate). Este, fără îndoială, dificil şi riscant să emitem judecăţi de valoare în acest domeniu fără a deţine date detaliate referitoare la TVA declarată şi încasată. Cu toate acestea, putem face câteva observaţii de fond:

a)    dacă există diferenţe între sumele declarate şi cele încasate (restanţe de plată) considerăm că ar fi mai simplu ca restanţierii să fie ”izolaţi” şi să fie supuşi unui regim special de supraveghere şi control al operaţiunilor, inclusiv a plăţilor efectuate. Acest sistem de supraveghere plus o atentă selecţionare a specialiştilor în insolvenţă ar putea să elimine multe dintre problemele actuale.

b)    Lupta cu evaziunea fiscal şi frauda carusel nu poate fi desfăşurată prin mijloace pur administrative. Eşecul declaraţiei 088 şi a procedurilor de anulare a codului de TVA demonstrează cu prisosinţă că acest tip de infracţionalitate nu poate fi prevenită prin măsuri care necesită o minima conformare din partea acestei categorii de contribuabili. Prin urmare, mecanismele complexe de evaziune (ex. frauda carusel) trebuie în primul rând înţelese în întregime, cu identificarea ”regizorilor” şi actorilor principali, astfel încât activitatea infracţională a acestora să fie urmărită de organele abilitate ale statului. În acest context, ar trebui regândite şi limitele în care pot fi exercitate activităţile economice de către societăţi, îndeosebi cu privire la pregătirea profesională minima pe care ar trebui să o aibă administratorii. Pentru exemplificare: administratorul unei asociatii de proprietari este obligat sa detina un atestat profesional, iar un administrator de societate comerciala nu este verificat nici măcar daca stie să scrie şi să citească.

c)    Un alt aspect critic se referă la modul de estimare a gap-ului în domeniul TVA. În condiţiile în care:

·         plafonul de scutire pentru întreprinderile mici este cel mai mare din UE (aprox. 50.000 euro la cursul de schimb actual), iar marea majoritate a firmelor din România sunt de dimensiuni mici, raportat la celelalte state europene;

·         se aplică TVA la încasare de către o bună parte din societăţile de dimensiuni medii (raportat la piaţa noastră);

·         se aplică taxarea inversă ori cote reduse de TVA pentru o mare parte din bunurile şi serviciile destinate populaţiei

ar trebuie să NU excludem ipoteza că estimările privind TVA de colectat pot fi eronate.

În acest caz, orice măsură fiscală propusă nu ar avea decât un efect limitat astfel că, în realitate, gap-ul ar fi mult mai mic decât estimările oficiale. Chiar dacă TVA Gap se determină pe baza unei metodologii europene, lipsa de interes a autorităţilor noastre pentru corectarea unor eventuale erori este fără îndoială o eroare fundamentală ((Romania nu a participat la proiectul FPG/041 ”The Concept Of Tax Gaps” realizat de FISCALIS Tax Gap Project Group – vezi link: https://ec.europa.eu/taxation_customs/sites/taxation/files/docs/body/tgpg_report_en.pdf)   

În fine, experienţa altor state (mai dezvoltate) care se confruntă cu probleme asemănătoare (ex. Italia, Marea Britanie) arată că acestea au propus măsuri fiscale numai după ce au identificat sectoarele cu probleme: achiziţiile publice (Italia) sau sectorul comerţului online (UK).

Cine suporta costurile?

La o simpla căutare pe internet se poate identifica faptul că măsura privind VAT split a fost analizata de expertii Comisiei europene (http://ec.europa.eu/…/…/tax/future_vat/vat-study_summ_en.pdf) împreună cu alte măsuri destinate îmbunătăţirii colectării TVA. O parte consistentă a studiului a evidenţiat faptul că VAT split  presupune costuri suplimentare pentru contribuabili (”considerable operational costs” – cu referire la administrarea conturilor de TVA), investiţii semnificative din partea băncilor comerciale/trezoreriilor pentru modificarea costurilor.

În proiectul de ordonanţă, costurile sunt transferate în totalitate către contribuabili, aceştia urmând să proceseze plăţile şi să transfere încasările în contul dedicat TVA. Cel mai probabil, toate aceste operaţiuni vor fi supuse comisioanelor bancare, rezultând o dublare a acestora.

În analiza realiztă de experţii menţionaţi mai sus se insistă asupra acordării unor beneficii celor care participă la acest sistem de decontare precum: renunţarea la unele declaraţii (ex. 394, 390), rambursarea într-un termen mai scurt a TVA-ului şi pe baza unei documentaţii simplificate, preluarea unor costuri de către autorităţi. Aceste măsuri ar fi fost destinate să compenseze deficitul de trezorerie (cashflow) generat de introducerea noului sistem.

Graba strica treaba

Pe lângă evidentele dezavantaje pentru contribuabili (cash-flow impact, costuri operationale suplimentare, dublarea costurilor cu comisioanele bancare, costuri cu modificarea softurilor) trebuie evidentiat si faptul ca impactul social-economic este subapreciat.

În primul rând, VAT split presupune o planificare atentă şi detaliată a implementării, inclusiv stabilirea unor termene realiste pentru adaptarea sistemelor informatice. Practic, în analiza experţilor europeni (realizată din 2010) un termen realist de implementare era estimat la aproximativ 10 ani (până în 2020).

În al doilea rând, introducerea acestui sistem afectează în mod special întreprinderile mici şi mijlocii prin introducerea unor costuri fixe de operare. Aceste întreprinderi au, de regulă, un acces mai dificil la finanţare şi ar putea ajunge foarte rapid într-o situaţie financiară dificilă. 

În al treilea rând, sistemul VAT split reprezintă o modificare a procedurilor prevăzute de Directiva TVA. Prin urmare, introducerea acestuia (similar cu cazul cotei zero pentru locuinţe din acelaşi program de guvernare!) necesita o derogare de la prevederile Directivei TVA. Este elocvent în acest sens faptul că sistemul VAT split aplicat de Italia (pentru achiziţiile publice) a făcut obiectul unei derogări de la legislaţia europeană (Italia este singura ţară din UE în care se aplică o formă a acestui sistem).

În fine, nimic nu justifică graba introducerii acestui sistem, practic fără nicio etapă pregătitoare şi fără explicarea în detaliu a beneficiilor contribuabililor (dacă există!). Simpla introducere a acestui sistem nu va elimina evaziunea fiscală (ex. vânzările nedeclarate) şi nici frauda-carusel transfrontalieră. Dimpotrivă, unii contribuabili ar putea fi încurajaţi să creeze scheme fictive pentru a evita blocarea banilor în conturile controlate de fisc.

Graba introducerii VAT split poate fi contraproductivă chiar şi pentru organele fiscale pentru că această modificare influenţează esenţial activitatea de inspecţie fiscală. Aceasta înseamnă noi proceduri de verificare, crearea unor sisteme automate de verificare a transferurilor in conturile de TVA ale furnizorilor, proceduri de corectare a erorilor din sistemul bancar...

Autor: Emilian Duca, Tax&Business Solutions