Catacombele din spatele brandului pe care fiecare dintre noi îl ţine în buzunar: o poveste despre corupţie, nepotism şi stalinism sud- coreean perfecţionat pentru lumea de business

Conglomeratul Samsung, format din 60 de companii interconectate, are un istoric demn de ecranizare, fiind cea mai profitabilă companie din domeniul tehnologic, cu un profit net de 9.9 miliarde de dolari raportat în ultimul trimestru. O poveste despre nepotism, corupţie şi stalinism modern,  cu un moştenitor al imperiului condamnat la 5 ani de închisoare, produse care explodează şi cu proteste de amploare generate la nivel mondial, compania îşi consolidează poziţia de lider în domeniu, înregistrând anual vânzări de miliarde de dolari, reiese dintr-o analiză realizată de Bloomberg Businessweek.

Fiecare dintre noi a încercat măcar unul dintre produsele lor. Unii le folosesc zi de zi, clipă de clipă, urmărind news feed-ul de la Facebook, având numele lor deasupra ecranului, sau urmărind ştiri la televizorul produs de ei, alergând zilnic cu smartwatch-ul lor la mână, spălând rufele sau preparând mâncarea cu ajutorul electrocasnicelor produse de ei, în timp ce alţii aleg să-şi trateze artrita cu medicamentele lor.

Cert este că toată lumea cunoaşte brandul Samsung, dar puţină lume ştie cât de complex este sistemul de companii şi de acţionari din spatele conglomeratului, cu atât mai puţin, cu ce costuri sau prin ce mijloace a ajuns Samsung să fie gigantul de astăzi, care în ultimul trimestru a raportat un profit record, de 9.9 miliarde de dolari, înregistrându-se drept cea mai profitabilă companie din domeniul tehnologic.

Jay Y. Lee, preşedintele de drept al companiei Samsung, a fost acuzat şi condamnat în cadrul unui scandal de dare de mită fostei conducătoare a Coreei de Sud, Park Geun-hye, prima femeie preşedinte a statului, şi unui prieten al acesteia. Lee a fost acuzat că i-a dat mită acesteia pentru a facilita o fuziune dintre două companii aflate sub tutela Samsung, mutare care urma să îi consolideze lui Lee controlul deţinut asupra imperiului Samsung.

Mita a constat în Vitana V, un cal englezesc pur sânge, în valoare de 800.000 de dolari şi „donaţii” de 17 milioane de dolari către fundaţii afiliate cu prietenul respectiv al preşedintei, prieten a cărui fiică dorea să intre în Lotul Olimpic pentru 2020, în echipa de echitaţie.

Compania a contestat ideea că ar fi fost mită, spunând că reprezintă doar suportul pe care doresc să îl ofere Lotului Olimpic, în încercarea de a spulbera acuzaţiile.

Fondat în 1938, de către bunicul lui Jay Y, pe nume Lee Byung-chull,  grupul reprezintă o colecţie de 60 de companii interconectate, într-un conglomerat cunoscut în coreea de sud drept „chaebol”.

Printre ele se regăseşte o divizie ce funcţionează drept şantier naval, o firmă de construcţii, o companie de asigurări, una de advertising, echipe de fotbal şi de baseball, şi chiar şi un parc tematic situat la 50 de km de Seoul, care se numeşte Everland.

Samsung Electronics Co. Este responsabilă pentru mai mult de două treimi din valoarea de piaţă a conglomeratului. În ciuda acuzaţiilor de corupţie, în ciuda dezastrului generat de Note 7, care a avut probleme mari la baterie şi a explodat sau a luat foc în buzunarele multor utilizatori, compania rămâne una dintre cele mai căutate de către clienţi, în materie de gadget-uri.

Ultimul raport al profitabilităţii arată o creştere de 87%, datorată în mare parte diviziei de cipuri de memorie şi poziţionează Samsung drept lider în clasamentul producătorilor de smartphone, datorită ultimului model Galaxy S8. Compania este aproape de a depăşi performanţa Apple, care este cea mai profitabilă companie care a existat vreodată.

Dar în timp ce investitorii aplaudă compania, poporul sud coreean a început să boicoteze compania prin proteste. După ce acuzaţiile împotriva preşedintelui companiei şi a preşedintei statului au ieşit la iveală, oamenii au început să organizeze proteste săptămânale împotriva relaţiilor dintre guvern şi conglomerat.

„Ce e bun pentru Samsung este bun pentru Coreea de Sud”, obişnuia să fie mentalitatea generală a populaţiei, recunoscătoare fiind pentru faptul că după războiul coreean, Samsung a condus prolificitatea economică a Coreei de Sud.

În acest moment susţinerea lor s-a prăbuşit, deoarece a devenit public faptul că aceştia cumpărau influenţă.

Guvernul nou instaurat, condus de Moon Jae-in este construit din critici proeminenţi ai conglomeratelor de familie, care militează pentru drepturi mai mari extinse ale acţionarilor şi pentru mai puţin nepotism.

În prezent Samsung pregăteşte o schimbare în companie, îndreptându-se către servicii de cloud şi inteligenţă artificială, iar această schimbare va avea loc cu sau fără Lee, dacă gigantul vrea să rămână în competiţioa acerbă din Silicon Valley.

Timp de zeci de ani familia lui Lee şi strategii lor de top au coordonat interacţiunea dintre subsidiarele lor, au menţinu legăturile cu guvernul şi au transmis zeci de directive dintr-o divizie cunoscută drept biroul strategic al corporaţiei, biroul de restructurare, sau turnul de control.

În lumina ultimelor întâmplări, respectivul birou a fost devastat, iar legăturile strategice dintre subsidiare nu mai există în acest moment, potrivit declaraţiilor lui DJ Koh, preşedintele comunicaţiilor mobile şi unul dintre directorii executivi din companie.

În acest moment Samsung este ca o caracatiţă enormă fără cap, tentaculele mişcându-se fără să aibă parte de o coordonare unitară.

„Este o experienţă nouă, trebuie să ne luăm singuri deciziile”, spune Koh.

Persoana asociată cel mai mult cu imaginea dezvoltării Samsung este tatăl lui Lee, Kun-hee, care a devenit preşedintele companiei în 1987. Sub îndrumarea acestuia, Samsung a investit masiv în fabrici de semiconductori şi de display-uri.

În 1993, după ce vânzările au scăzut, i-a îndrumat pe directorii executivi să schimbe totul.

Câţiva ani mai târziu, le-a comandat subalternilor să strângă 150.000 de telefoane defecte şi să le dea foc. Deşi nu a fost o mutare bună din punct de vedere al preocupării pentru mediul înconjurător, acţiunea a transmis un mesaj clar legat de controlul de calitate.

În 1997, după ce valoarea companiei Samsung Electronics a scăzut la 1.7 miliarde de dolari, în cadrul unei crize financiare în Asia, acesta a investit masiv şi a dublat miza pariului în privinţa cipurilor, a ecranelor şi a telefoanelor.

În doar 10 ani, valoarea Samsung Electronics a crescut de 60 de ori.

La vârsta de 72 de ani, în 2015, Kun-hee a suferit un atac de cord şi a dispărut din sfera publică. Surse din apropierea familiei Lee spun că acesta a suferit şi un infarct şi a rămas într-o stare vegetativă la Centrul Medical Samsung de la periferia oraşului Seoul.

E complicat de spus cine deţine Samsung deoarece 27% din acţiuni sunt deţinute de Samsung Electronics, alte diviziii Samsung şi trei membrii ai familiei Lee. Acţiunile din celelalte divizii sunt deţinute de către alte părţi ale Samsung şi de către alţi membrii ai familiei Lee. Serviciul Naţional de Pensii al Coreei de Sud deţine 10% din acţiuni.

Printre numele enumerate în schema acţionariatului se numără Jay Y. Lee, Lee Kun-hee, Hong Ra-hee, Lee Seo-hyun, Lee Boo-jin, Samsung Life Insurance, Samsung C&T, Samsung Fire&Marine, Samsung Foundation, şi Samsung SDI.

Împărţirea acţiunilor este foarte îmbârligată, generând catacombe întregi. Spre exemplu, potrivit Bloomberg, Kun-hee  deţine doar 3,8 procente din Samsung Electronics, dar este acţionar majoritar în Samsung Life Insurance, cu 20% din acţiuni. Samsung Life  Insurance deţine 8% din Samsung Electronics ceea ce duce la acţiuni de 20% în Samsung Elecronics pentru Kun-hee.

Structura limitează drepturile investitorilor şi frustrează acţionarii activişti. De asemenea, este vulerabilă la întâmplări precum îmbolnăvirea unuia dintre acţionarii majoritari. În eventualitatea unui deces al lui Kun-hee, fiul său, succesorul Jay Y. Lee, ar trebu să plătească o taxă de 6 miliarde de dolari pentru a moşteni acţiunile tatălui său. Acest lucru l-ar determina pe Jay Y. să vândă o parte din acţiunile familiei.

Procurorii spun că, în 2016, Jay Y. a orchestrat fuziunea a două divizii: Samsung C&T Corp, care este dedicată comerţului şi construcţiilor, şi Cheil Industries Inc, care deţine proprietăţi de entertainment, inclusiv parcul tematic. Mutarea ar fi conferit familiei Lee mai multă putere de control asupra Samsung Electronics, în urma legăturilor formate în caracatiţa acţionariatului.

Pentru a finaliza fuziunea, în pofida acţionarilor activişti care nu doreau acest lucru, Jay Y. avea nevoie să aibă un alt acţionar majoritar de partea lui, Serviciul Naţional de Pensii.

Procurorii au concluzionat şi au susţinut prin dovezi audio, precum apeluri telefonice şi prin mesaje schimbate între cei doi, că aici este partea în care a intervenit mita, Park Geun-hye controlând decizia Serviciului de Pensii.

Condamnarea lui Jay Y. este puţin probabil de a fi definitivă, familia fiind cunoscută pentru folosirea influenţei majore pentru a evita contravenţiile.

În anul 2008 Kun-hee a fost acuzat pentru evaziune fiscală şi a fost condamnat dar a fost exonerat peste câteva luni.

Fondul de investiţii Elliot, cel mai mare acţionar de la Fondul Proprietatea, acuză conglomeratul că ar avea o structură care nu este corectă faţă de acţionari şi că favorizează mai departe dominaţia familiei Lee.