„Dar voi ce-aţi făcut cu banii de la Uniunea Europeană, de ce nu îi cheltuiţi? Noi am făcut în fiecare voievodat câte un aeroport“. Ce poţi să mai spui despre discriminare în UE când România a luat 2,6 mld. euro de la BEI iar Polonia a luat 26 mld. euro?

Ghinionul istoric al României a făcut că, tocmai când să ne aşezăm şi noi la masa bogaţilor Europei într-un colţ aşteptând să ni se ofere atenţie, aceştia au început să se certe între ei.

Aceasta este astăzi situaţia României în Uniunea Europeană, iar o vizită la sediul din Luxemburg al celei mai mari bănci publice din Uniunea Europeană, Banca Europeană de Investiţii, îţi dă exact acest sentiment.

Ce poţi să mai ceri tu, ca ţară din est, care abia înţelegi mecanismele de funcţionare a Uniunii Euro­pe­ne, când jumătate din con­ferinţa ţinută de şefii băncii se discută despre ieşirea Marii Britanii din UE şi impactul Brexitului asu­pra funcţionării băncii în viitor?

Pentru România, Banca Europeană de Investiţii ar trebui să fie cel mai bun partener la proiectele pentru investiţii în infrastructură pe termen lung, de 20-30 de ani. Însă noi nu am fost în stare, deşi suntem de 10 ani membri ai UE, să convin­gem până acum banca să ne finanţeze trecerea Carpaţilor cu autostradă, centura Bucureştiului sau un tren de mare viteză între Nădlac şi Constanţa.

Primul impuls este să spui că de fapt tot ţările dezvoltate din vest, vechii membri ai UE, beneficiază de banii BEI. BEI a fost înfiinţată în 1958 având ca obiectiv sprijinirea proiectelor Uniunii Europene. Banca are astăzi active de 530 mld. euro şi acordă finanţări anuale de 80 de mld. de euro.

Cum să nu putem şi noi găsi un miliard, două, trei din cele 80 de miliarde să ne fie date pe 30 de ani pentru a putea finanţa marile obiective atât de necesare României? Uite că nu putem.

Nu suntem în stare să avem continuitate de la un guvern la altul şi să realizăm proiectele care să convingă banca să ne finanţeze.

Într-adevăr, deşi suntem membri ai aceleiaşi instituţii şi aparent stăm la aceeaşi masă, relaţia României cu BEI este ilustrativă pentru poziţia noastră în U.E. Unele ţări sunt deja atât de sofisticate şi au ajuns la un grad atât de mare de integrare, în timp ce altele, cum este cazul României, abia învaţă ce au de făcut şi rămân veşnic în poziţia elevului din ultima bancă care trece clasa numai ca să fie numărul de elevi necesari de la un an la altul.

Astfel, o ţară precum Austria, brăzdată de autostrăzi şi cu o centură dublă a capitalei, cu trei benzi pe sens, primeşte finanţare de miliarde de euro de la BEI pentru un tunel de 27 km, Semmering, a cărui construcţie durea­ză 14 ani, doar pentru ca dru­mul dintre Viena şi Graz (145 km) să fie cu jumătate de oră mai scurt.

România însă nu a reuşit să prezinte un proiect finanţabil Băncii Europene de Investiţii pentru traversarea Carpaţilor cu autostradă.

O astfel de bancă a fost înfiinţată special pentru a suplini lipsa de implicare a sectorului privat în proiecte pe termen lung, care presupun angajamente de miliarde de euro pe decenii.

Pentru România este insuficientă implicarea BEI în programe de finanţare pentru întreprinderi mici şi mijlocii prin intermediul băncilor locale sau în programe de reabilitare termică pentru blocurile din Bucureşti.

Cea mai mare problemă aici este lipsa infrastructurii. Proiectul pentru autostrada Comarnic-Braşov, spre exemplu, a căzut de trei ori, iar în ultimul montaj din 2013 trebuia să figureze şi BEI.

După zece ani de la aderarea europeană, cu atâtea instrumente finan­ciare la dispoziţie – fonduri europene, bancă de investiţii, fond de investiţii strategic – să nu reuşeşti să mo­bili­zezi resurse pentru proiecte mari de infras­tructură care să scoată România din statutul de economie subdezvoltată este deja o ruşine pentru liderii acestei ţări.

Şi nici nu poţi să spui că eşti discriminat, cu toate că se vede din avion că banii mulţi merg tot la ţările puternice când Polonia a reuşit să ia finanţări de 26 mld. de euro între 2011 şi 2015 de la BEI, dintre care 12 mld. euro doar pentru transport, iar România doar de 2,6 mld. de euro.

„Dar voi ce-aţi făcut cu banii de la Uniunea Europeană, de ce nu îi cheltuiţi? Noi am făcut în fiecare voievodat (n.red. macroregiune din Polonia) câte un aeroport, spre exemplu“, se miră un jurnalist polonez.

Ce poţi să mai spui, fac ei în aşa fel încât cei mai mulţi bani merg tot în vest, însă dacă există exemple precum cel al Poloniei, nu poţi decât să taci din gură. Vina este tot la ai tăi.

sorin.pislaru@zf.ro