Ce se întâmplă în Europa. Economia avansează sănătos, şomajul scade, dar salariile cresc prea lent pentru a linişti banca centrală a zonei euro. Pentru prima dată, BCE cere deschis majorarea salariilor

Autor: Bogdan Cojocaru 23.10.2017

Economia zonei euro îşi revi­ne într-un ritm sănătos, cea ame­ricană se îndreaptă spre cea mai lungă perioadă de creştere din istorie, iar în general economia globală o duce mai bine decât oricând după marea criză. Şomajul sca­de şi totuşi salariile nu avansează pe mă­su­ra creşterii economice. Pentru marile bănci centrale, aceasta este o problemă. Pen­tru BCE, problema s-ar putea să fie atât de agasantă încât a renunţat la orice re­stricţie şi a cerut deschis creşterea salariilor.

Aceasta când sindicatele est-europene s-au mobilizat pentru salarii ca în Vest, cele din Germania fac pregătiri pentru înce­perea negocierilor pentru noi contracte co­lective de muncă, iar cele din Franţa refuză re­formele de pe piaţa muncii ale pre­şe­dintelui Emmanuel Macron.

Creşterea slabă a salariilor, în pofida scăderii ratei şomajului, este una dintre piesele principale care-i lipsesc BCE din puzzle-ul inflaţiei când banca centrală a zonei euro se pregăteşte să reducă sti­mu­len­tul monetar prin care a susţinut până acum creşterea economică şi a ferit regiu­nea de deflaţie, scrie Bloomberg. Pentru a normaliza în siguranţă politica monetară, BCE are nevoie de inflaţie sustenabilă, apropiată de ţinta ei de puţin sub 2%.

„Am ajuns în situaţia în care băncile centrale sprijină creşteri salariale mai mari pentru atingerea unei inflaţii adecvate“, a declarat Ewald Nowotny, membru în consiliul guvernator al BCE. Comentariul a fost făcut într-un interviu pentru Der Stan­dard. Anterior, preşedintele BCE Mario Draghi a remarcat că salariile sunt „stâlpul de susţinere“ al unei accelerări sustenabile a inflaţiei, iar salariile sunt „variabila principală la care ar trebui să fim atenţi“.

Creşterile salariale nu răspund la sti­muli din mai multe motive, dar BCE ră­mâ­ne con­vin­să că pieţele muncii şi nu o schim­bare de structură în natura inflaţiei sunt prin­ci­pa­lul vinovat pentru preţurile mici, a explicat Draghi. El a asigurat că în cele din urmă sala­riile şi inflaţia din zona euro vor creşte, dar mai încet decât s-a estimat.

Cercetătorii de la BCE spun că o posibilă explicaţie pentru creşterea lentă a salariilor este că numărul şomerilor este mai mare decât pare. Un indicator mai cu­prin­zător care-i include pe cei ce lucrează mai puţin decât vor ar putea fi dublu decât rata şomajului tradiţională. Reformele pensiilor, care împing oamenii în vârstă să rămână mai mult timp în câmpul muncii, ar putea fi un alt factor.

Rata şomajului din zona euro a scăzut la 9% de la nivelul record de 12% la care a ajuns din cauza crizei. Cota este de două ori mai ridicată decât în SUA sau Marea Bri­ta­nie, însă, cum zona euro are pieţe ale muncii su­ficient de rigide, şomajul s-a apropiat pro­ba­bil de nivelul la care pre­siu­ni­le salariale ascendente încep să se acu­mu­le­ze, potrivit unui model economic cunoscut ca „Phillips Curve“.

Cu toate acestea, sala­ri­ile negociate au crescut în medie cu 1,4% în ritm anualizat în al doilea trimestru din 2017. La începutul anului 2013, avansul a fost de 2%.

După ce a luptat ani buni cu deflaţia şi inflaţia slabă, BCE ar putea decide la şe­dinţa de pe 26 octombrie dacă va prelungi stimu­lentul monetar.

Creşterile salariale sla­be nu sunt o problemă doar în zona euro. Fondul Monetar Internaţional a re­marcat o criză a majorărilor lente salariale în toate economiile avansate şi recomandă ca în era pieţelor muncii foarte flexibile, cu niveluri tot mai mari ale contractelor part-time, guvernele trebuie să protejeze şi să extindă salariile minime şi să schimbe ajutoarele de şomaj în ideea că munca full-time nu mai este ceva standard, notează The Guardian. Pentru FMI, creşterile salariale de dinainte de criză s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată. Şi în SUA, deşi şomajul s-a întors la nivelurile de dinainte de criză, salariile avansează într-un ritm pe care preşedinta Rezervei Federale Janet Yellen l-a descris ca „moderat“. Ea dă vina, printre altele, pe creşterea lentă a productivităţii, aşa cum face şi FMI. În Marea Britanie, salariile au rămas cu mult în urma inflaţiei, ceea ce ar putea fi explicat prin faptul că angajatorii sunt mai reţinuţi din cauza incertitudinilor legate de Brexit. Acolo, rata şomajului este la minimul ultimilor 42 de ani.

În Germania, unde rata şomajului este la cel mai scăzut nivel de după reunificarea ţării, banca centrală, Bundesbank, a avertizat în august că rezultatul negocierilor pentru salariile din sectorul serviciilor va fi modest din cauza impactului digitalizării şi al programului de muncă mai flexibil. Un motiv pentru care sindicatele s-ar putea să nu facă ce ar vrea Nowotny este că acestea cer altfel de beneficii în loc de plăţi mai mari. Uniunea sindicală IG Metall cu 2,3 milioane de reprezentanţi cere opţiunea ca angajatul să poată munci doar 28 de ore pe săptămână timp de doi ani pentru un echilibru mai bun între muncă şi viaţa privată. IG Metall cere şi o majorare de 6%. În rundele anterioare a obţinut jumătate din ce a cerut.