Bunicule, de ce ţi-ai vândut votul pe 30 de ouă? Atât a valorat viitorul meu? Şi tu, prietene, de ce nu ai luptat pentru ce ai crezut, sau, mai bine, de ce nu ai crezut în ceva? „Nu m-am dus la vot, frate, că eu sunt apolitic”

Autor: Alex Ciutacu 27.12.2017

„Nu m-am dus frate, că eu sunt apolitic”. Aşa mi-a răspuns un prieten IT-ist, care lucrează la o multinaţională, când l-am întrebat dacă a fost la vot în 2016 la alegerile parlamentare.

Prezenţa la vot în cadrul alegerilor parlamentare a fost de 39,49% per total, iar prezenţa în rândul tinerilor cu vârsta între 18-24 de ani a fost sub 30%,  în timp ce segmentul demografic cu vârste cuprinse în intervalul 25-34 de ani s-a prezentat la vot în proporţie de 34%, potrivit datelor IRES.

Oricât de mult am încercat să înţeleg ce înseamnă „apolitic”, în cadrul unei structuri democratice, unde „demos cratos” (n.r: lb greacă) se traduce în „puterea poporului”, nu pot să nu observ un paradox.

Chiar dacă tu nu vrei să schimbi cursul politicii în România pentru că „votul tău nu contează”, politica va schimba drastic cursul vieţii tale.

Când contribuţiile vor trece de la angajator la angajat, tu nu vei putea spune: „frate, eu sunt apolitic”, iar când controversatele legi ale justiţiei te vor face să simţi că eşti victima unei nedreptăţi, nu vei putea apărea în faţa unei instanţe cu un tricou pe care să scrie „frate, sunt apolitic”.

Şi-atunci cine a votat?

Într-o seară de dinainte de alegerile parlamentare, într-un autobuz aglomerat, două doamne pensionare dezbăteau cu foc subiecte politice, fiind parcă în concurs, care dintre ele enumeră mai multe motive pentru a vota PSD. Printre fantasme şi promisiuni, subiectul „mărirea pensiilor” a apărut de mai multe ori.

„Nepotă-miu zicea să nu votez cu ei că e rău pentru tineret”, spunea una dintre cele două pensionare, ceea ce mi-a oferit o urmă de speranţă.

„Eh, lasă că tineretul se descurcă, nouă ne e mai greu”, a conchis cealaltă, rezumând direcţia democraţiei româneşti în 11 cuvinte.

Prezenţa la vot a categoriei demografice 65Ă a fost de 49,9%.

Pensiile au crescut într-adevăr, punctul de pensie, ajungând de la 871,7 lei în ianuarie 2016, la 917,5 lei în ianuarie 2017, pentru ca mai apoi să ajungă la 1.000 de lei în iulie anul acesta.

Văzând această statistică, şi având în cap stindardul „tineretul se descurcă”, m-am întrebat care este costul acestei majorări. Anul trecut, deficitul fondului public de pensii a atins pragul de 21 de miliarde de lei, echivalentul a 2,7% din PIB, acesta fiind cel mai înalt nivel înregistrat vreodată, în perioada de după revoluţie.

Acest deficit va fi mereu suportat de tineret. De tineretul de acum, şi de generaţiile viitoare.

"Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri", spunea regele Mihai I, în cadrul discursului din parlament din anul 2011.

O persoană, care a lucrat toată viaţa în saloanele Igiena, avea la începutul anului pensie de 780 de lei, şi încheie anul cu pensie de 850 de lei. Astăzi, cu această diferenţă de 70 de lei îţi poţi cumpăra trei cartoane de ouă. Cam ăsta-i preţul pentru un vot.

La prima vedere, pare că cineva confundă fondurile statului cu fondurile pentru următoarea campanie electorală, majorând pensii şi salarii de stat din bani pe care nu îi avem. Nivelul salariilor în sectorul de stat a atins, în urma majorărilor, un nivel de 8,3% din PIB, îndreptându-se spre 8,9% din PIB în 2018, nivel care nu a mai fost atins de dinainte de criză.

Am întrebat un alt prieten, licenţiat în sociologie, care lucrează în sectorul HoReCa, şi care se declara anul trecut „apolitic”, dacă va merge la vot, sau dacă va ieşi măcar la protest, dintr-un regret faţă de poziţia lui anterioară.

„Nu frate, că aştept un răspuns să văd dacă plec în Germania pe şantier. Că nu ne măresc ăştia salariile de la 1 ianuarie şi o să iau 1.200 de lei net”.

Deci, te rog prietene, tu cel care nu ai votat, lasă cafeaua de la Starbucks pentru o secundă, lasă parangheliile din centrul vechi, dă farfuria cu friptură la o parte, spune-i mamei să mai aştepte puţin înainte să îţi pună sarmalele, şi gândeşte-te bine când vei vrea să te trezeşti din această „amorţeală apolitică”, pentru că o poţi face acum, cât încă ai timp poate să mai schimbi ceva şi cât încă avem timp să transformăm o ţară.

Nu vrei să te trezeşti abia când va fi prea târziu, când îi vei spune copilului tău să se ducă să schimbe ţara, iar tu, vei vota cu cine îţi va da pensie mai mare, pentru că va fi singurul lucru pe care îl vei mai putea schimba pentru tine.