Ce va fi în 2018: Dobânzile (ROBOR) şi cursul vor creşte, pierd cei care au economiile în lei; supraîncălzire economică cu derapaje – urmează corecţii; creşterile salariale şi deficitul de oameni vor lovi în companiile româneşti; corupţia de la stat se duce în firmele private; IT-ul va intra în blocaj şi atenţie la ce se întâmplă când toţi antreprenorii vor să fie dezvoltatori imobiliari

Autor: Cristian Hostiuc 06.01.2018

Anul 2017 a fost excepţional din punct de vedere ecoomic, peste cele mai optimiste aşteptări, chiar dacă din punct de vedere politic a fost un haos la nivelul PSD, partidul care conduce România.

Ce va fi în 2017: salariile mici vor creşte accelerat, s-ar putea să vedem un nou producător auto care să vrea să facă maşini în România, cine va oferi angajaţi va lua noi investiţii, polarizarea economiei se va accentua, vor fi căutaţi pensionari pentru a fi angajaţi

Citind ce am scris pe 4 ianuarie 2017 la ce va fi în 2017, am remarcat că am fost în trend cu creşterea salariilor mici, creşterea proiectelor de logistică, accentuarea polarizării economice în business, creşterea inflaţiei, dobânzilor şi a cursului.

Unde am fost pe dinafară:  stagnarea creşterii economice – nu am crezut niciun moment că economia se va duce spre o creştere economică de 7%, chiar şi peste 4% mi se părea o ţintă greu de atins; am crezut că dezvoltatorii se vor confrunta cu o lipsă de chiriaşi pentru clădirile de birouri, ceea ce nu a fost deloc aşa; am crezut că un guvern PSD, care istoric este favorabil Bursei, va lista o parte din companiile de stat la Bursă, ceea ce nu s-a întâmplat şi am crezut că s-ar putea să vedem un alt mare producător auto care este interesat să deschidă o linie de producţie de maşini în România, ceea ce încă nu s-a întâmplat.

 

Ce va fi în 2018?

 

1. Creşterea economică este capturată de cei mari - multinaţionale şi companii de stat, iar companiile româneşti mici şi mijlocii, confruntate permanent cu un blocaj financiar şi lipsă de cash, vor pierde teren.

Polarizarea economiei româneşti continuă şi din acest motiv creşterea economică nu se duce şi într-o dezvoltare economică dincolo de marile oraşe. Multinaţionalele şi comaniile de stat beneficiind de forţă, cash, know-how şi oameni cărora le pot satisface cererile salariale, căştigă în fiecare zi teren în detrimentul companiilor româneşti mici şi mijlocii.

Companiile româneşti, adică antreprenorii români care au apucat să ajungă mari, să fie lideri pe o piaţă, nu vor avea probleme, intrând în liga multinaţionalelor şi a companiilor de stat.

Companiile mici şi mijlocii româneşti se vor confrunta cu lipsa de personal, probleme în derularea contractelor, hăituirea din partea fiscului şi vor pierde sânge tot timpul.

Ceea ce este bine este că multinaţionalele, care au o pondere de peste 50% în businessul românesc, au nevoie şi de furnizori români, dar pun o presiune extraordinară asupra lor.

Corupţia de la stat se duce din ce în ce mai mult către companiile private.

 

2. Dobânzile la creditele în lei (ROBOR) vor creşte, la fel şi cursul leu/euro şi inflaţia; presiunea asupra BNR se va mări, iar Isărescu va fi făcut responsabil de aceste creşteri; marii pierzători sunt cei care îşi ţin economiile la bancă în lei.

După 2-3 ani în care a stat pe loc, inflaţia a reînceput să crească din a doua parte a lui 2017, ceea ce a dus, inevitabil, la creşterea ROBOR, indicatorul de referinţă pentru creditele în lei, şi la creşterea cursului.

De la 0,6%, ROBOR a crescut la 2%, iar cursul a crescut cu 2,3%, ceea ce nu este de neglijat, având în vedere inflaţia şi dobânzile la lei. Cei care au economii în lei depuse la bancă, sunt şi vor fi marii pierzători, pentru că băncile nu se vor grăbi să majoreze şi dobânzile la depozite.

Creşterea dobânzilor la lei şi creşterea cursului, care înseamnă şi creşterea sumei de plată pentru ratele la împrumuturile în euro îi vor pune puuţin pe gânduri pe români, mai ales pe cei care vor să-şi cumpere un apartament sau cei care au de plătit rate la bancă. Această creştere a dobânzilor şi a cursului încă poate fi acoperită, dar să nu ne trezim cu un derapaj puţin mai mare.

 

3. Supraîncălzirea economică se va accentua, ceea ce va duce la derapaje macro tot mai costisitoare. Atenţie la corecţiile care vor urma.

Creşterea economică din 2017 de 6,5%-7% este excepţională, dar vine şi cu creşterea deficitului balanţei comerciale, creşterea deficitului de cont curent şi dezechilibre fiscale.

Chiar dacă guvernul se va încadra în deficitul bugetar de sub 3%, acest lucru este obţinut cu preţul scăderii investiţiilor publice, ceea ce afectează infrastructura României din punct de vedere rutier, feroviar, educaţional, sănătate, şi nu în ultimul rând afectează businessul companiilor româneşti, care aveau de lucru în aceste sectoare.

Chiar dacă această creştere economică, bazată pe consum, are în spate o creştere a industriei (trăiască Germania, principala piaţă de export a României) şi a sectorului IT, ea aduce derapaje, având în vedere că cererea internă nu poate fi satisfăcută numai din producţie internă. Importurile cresc, iar facturile de plată se majorează. Să nu uităm că deşi avem creştere economică excepţională, de peste 15% în ultimii trei ani, datoria publică a României nu a scăzut, ci chiar a crescut. Deci nu am pus nimic de-o-parte pentru vremurile de criză, când ciclurile economice se vor întoarce.

 

4. Presiunea pe salariile mici va fi din ce în ce mai mare, iar deficitul de personal se va accentua. Companiile româneşti vor fi cele mai lovite.

Presiunea pe piaţa muncii va continua, ceea ce va duce la creşterea salariilor mici, în primul rând. Există business şi există resurse de productivitate pentru a acoperi această creştere salarială, dar numai de către multinaţionale şi companiile de stat.

Companiile româneşti, mici şi mijlocii, fac faţă din ce în ce mai greu acestei presiuni. Mulţi patroni riscă să plătească salariile la negru, la plic, pentru a rămâne în piaţă.

Salariile de mijloc vor fi strivite, adică aici creşterea va fi mai redusă, ceea ce va crea mari frustrări. Salariile vor urma exact polarizarea din economie, adică vor fi la extreme.

 

5. Industria IT va începe să se confrunte cu un blocaj legat de salarii şi lipsă de oameni.

Cererea pentru IT-isti este de peste 100.000 de creiere, oameni care nu există în acest moment. Din acest motiv, există această presiune pe salarii. Dar această creştere salarială nu rezolvă lipsa oamenilor, care este o problemă structurală, şi de aceea piaţa se îndreaptă spre un blocaj major.

Din ce în ce mai multe proiecte vor fi puse pe hold, iar multe companii româneşti antreprenoriale, care şi-au găsit o existenţă în sectorul IT, se vor confrunta din ce în ce mai mult cu adevărate crize pentru că nu au suficientă forţă să se lupte şi cu creşterea salariilor, şi cu plecarea propriilor oameni, şi cu lipsa de oameni din piaţă.

Deşi IT-ul este mândria noastră, nu trebuie să uităm că România este o ţară care primeşte comenzi din afară, nu este o ţară care să genereze prea mult IT (intelectual property) care îţi permite să plăteşti mai bine şi să beneficiezi de creşterea businessului.

 

6. Antreprenorii români cu branduri şi afaceri solide vor încerca să le vândă.

Tot mai mulţi antreprenori români fac paşi pentru vânzarea afacerilor pe care le-au creat în cei 25 de ani de capitalism. Au îmbătrânit, nu mai au forţă, nu mai au energie, nu mai au oameni şi aşa că vor încerca să iasă din business, cât mai pot. Vor rămâne cei care stau pe active imobiliare din care încasează chirii, sau cei care au hoteluri în portofoliu.

Din spate nu prea mai vine nimeni care să aibă suficientă forţă ca să fie lider, sau măcar să fie în top 5 în domeniul în care activează. Tot mai mulţi antreprenori români văd în faţă crize, aşa că preferă să iasă acum, cât se poate.

 

7. Băncile se vor confrunta şi mai acut cu o lipsă de business, mai ales cele care sunt în afara topului 10.

Pentru că businessul românesc, al companiilor private româneşti mici şi mijlocii creşte foarte greu, nici băncile nu au business.

În dorinţa de a creşte, băncile au ajuns la costuri zero şi pentru companiile româneşti nou înfiinţate care nu au decât un angajat, antreprenorul. Multinaţionalele, companiile de stat şi companiile româmeşti mari - Dedeman, de exemplu, generează suficient cash, de nu au ce face cu el. Investiţiile sunt făcute din resurse interne şi nu din credite bancare.

La polul opus, 600.000 de companii, mijlocii, mici şi foarte mici, cu 0-9 salariaţi nu generează suficient business pentru a face masă pentru câte bănci sunt în România.

Această problemă, a lipsei de business românesc, se va accentua.

 

8. Pe Bursa de la Bucureşti vor veni mai multe companii private, dar numărul de brokeri va scădea.

Când piaţa companiilor private româneşti listate la Bursă începe să se dezgheţe, după intrarea în ringul de tranzacţionare a MedLife, Digi şi Sphera Group – restaurantle KFC şi Pizza Hut, numărul brokerilor români va scădea din motive de reglementare (MIFID II), tehnologie şi lipsă de lichiditate.

Bursa românească este extraordinară, dă dividendele cele mai mari din lume, dar nu are volume de tranzacţionare. Şi din acest motiv nu are să dea de lucru brokerilor.

Scăderea dobânzilor la lei nu a îndreptat prea mulţi bani spre bursă, iar investitorii străini mai degrabă au vândut anul trecut decât au cumpărat.

Din păcate, Bursa de la Bucureşti este mai puţin o alternativă de finanţare a companiilor, şi mai mult un loc de unde poţi să obţii o rentă.

 

9. Investiţiile în proiectele rezidenţiale vor creşte.

Antreprenorii români, cei care au rămas cu bani, încearcă să-i pună în mişcare în investiţii imobiliare, de unde pot obţine randamente mai mari decât din businessul propriu.

Cineva mi-a spus odată că semnele unei crize sunt atunci când intră în businessul imobiliar oameni de afaceri care nu au avut de-a face până atunci cu acest sector. Toată lumea vorbeşte numai despre blocuri de locuiţe, clădiri de birouri, achiziţii de apartamente şi case pentru a le da în chirie. O economie nu trăieşte numai din acest lucru. Aşa că este de urmărit acest trend.

 

10. Criza din administraţia locală se va accentua, iar baronii vor fi şi  mai “jupâni”.

După creşterile salariale din 2017, de peste 20%, administraţia locală stă pe cai mari. Baronii locali ştiu că un proiect sau altul depinde de semnătura lor, aşa că se comportă ca atare. Acest lucru nu face viaţa mai uşoară celor din business, ci dimpotrivă, frustrările vor creşte din ce în ce mai mult, iar mercurialul şpăgilor urmează aceeaşi traiectorie.

Mai mult decât atât, când administraţia locală va vedea că această trecere a contribuţiilor de la companie la angajat lasă un gol în conturile lor, vor mări taxele şi impozitele.

Şi aşa România este o ţară scumpă, va fi şi mai scumpă.