Cu infrastructura neglijată, cu universităţile fără dotări şi cu un pas în urmă în era digitalizării, dar călare pe un munte de bani, Merkel se visează reformatoarea Europei. Analiştii îi amintesc că Germania în sine are nevoie de reforme

Una din perioadele cele mai tulburi din politica germană din ultimul deceniu s-a încheiat cu un acord pentru o coaliţie de guvernare între conservatorii cancelarului Angela Merkel şi Partidul Social Democrat. Merkel a descris momentul ca un „nou început“ pentru Europa, unul care va readuce Germania în poziţia de lider al eforturilor de reformare a UE.

Însă cum rămâne cu reformele despre care mulţi analişti spun că ar avea nevoie economia germană? Unii comentatori au observat că cu cât coaliţia deja tradiţională formată din creştin-democraţii Angelei Merkel şi social-democraţi stă mai mult la guvernare, cu atât slăbeşte voinţa de a introduce reforme. Economia germană trece prin cea mai bună perioadă de după marea criză şi va continua să meargă excelent cel puţin încă un an, însă o face cu energia dată de reforme implementate în urmă cu zece ani.

Dar chiar şi aşa, performanţele Germaniei atrag invidie şi critici. Franţa, a doua economia ca mărime din zona euro, prima fiind cea germană, a cerut Berlinului prin ministrul economiei Bruno Le Maire să cheltuiască mai mult pentru a stimula creşterea economică a UE, scrie Euractiv. Berlinul ar avea această responsabilitate.

În schimb, a explicat Le Maire pentru Die Zeit, Franţa şi-a îndeplinit deja o parte din obligaţii „reducând cheltuielile publice şi reformând economia“.

„Ne aşteptăm ca Germania să adere la această mişcare adoptând politici salariale mai ofensive şi investind mai mult“, a declarat ministrul francez.

Performanţele economiei germane sunt de natură să creeze euforie, notează Henrik Boehme, comentator la Deutsche Welle. Dacă în urmă cu zece ani Germania era considerată „omul bolnav al Europei“, acum PIB-ul are în palmares opt ani de creştere neîntreruptă. Ceva de invidiat având în vedere dependenţa economiei de exporturi şi turbulenţele internaţionale din 2017. Anul trecut, economia a înregistrat cel mai rapid ritm de creştere din 2011 încoace, de 2,2% (2,5% în ritm ajustat la zilele de lucru). 2017 a fost, de altfel, un an al recordurilor. Guvernul a terminat anul cu un excedent bugetar record, de 38,4 miliarde de euro, echivalent cu 1,2% din PIB. Este al patrulea excedent anual consecutiv, o premieră în ultimele şase decenii. Numărul angajaţilor a crescut la 44,3 milioane de oameni, de asemenea un nivel record. Multe din aceste performanţe pot fi puse pe seama politicilor (nu foarte probusiness) ale lui Merkel, dar la fel de multe pe seama reformelor introduse de fostul cancelar social-democrat Gerhard Schroeder. Pentru a avea un reper despre ce au însemnat reformele lui Schroeder trebuie spus că economia germană a crescut cu 25% în ultimii 18 ani, în timp ce cea italiană a stagnat. Italia este o ţară rezistentă la reforme. În faţa parametrilor economici pozitivi n-a mai rămas mult din spiritul de reformă atât de evident în urmă cu un deceniu, notează Bohme. Cu cât „marea coaliţie“ stă mai mult la guvernare, cu atât se gândeşte mai puţin la a pregăti Germania pentru viitor. Fostul ministru de finanţe Wolfgang Schaeuble a fost întotdeauna mândru să prezinte un buget echilibrat, cu toate că eforturile sale de a economisi au lăsat infrastructura să se deterioreze, şcolile şi universităţile să rămână fără dotări şi au frânat extinderea reţelei broadband. În schimb, Berlinul şi-a concentrat energia pe a spune altora ce este bine pentru ei. Schaeuble a ajuns să fie demonizat în Grecia.

Analiştii de la ING au remarcat că performanţa economiei germane este impresionantă având în vedere că s-a ajuns la ea fără vreo reformă structurală semnificativă în ultimii zece ani. „În această privinţă, Germania este un exemplu bun de cum o economie poate beneficia mult timp de reforme mai vechi“, scriu analiştii de la ING.

Ei apreciază că aceiaşi factori care au sprijinit creşterea în 2016 şi 2017 vor acţiona şi în 2018. „Singura întrebare este cât de mult stimul adiţional vor aduce dobânzile mici, euro slab, cererea internă puternică şi revenirea întregii zone euro pentru ciclul matur al economiei germane. Din punctul nostru de vedere, încă mult.“ 

Şi analiştii ING cred că performanţele economice puternice au redus voinţa de a reforma. Creşterea puternică ascunde deficienţe în domenii ca digitalizarea, serviciile şi educaţia. Următorul guvern are şansa să rezolve aceste probleme în condiţii favorabile.

Social-democraţii cer cheltuieli mai mari pentru cei dezavantajaţi, însă conservatorii lui Merkel vor să ţină bugetul în echilibru pentru a acumula resursele financiare necesare unei populaţii în curs de îmbătrânire. Cele două părţi discută despre posibile reduceri de taxe, însă Handelsblatt este convins că acestea, dacă vor exista, nu se vor ridica la nivelul celor făcute de Trump în America. Ambele tabere vor poveri financiare mai mici pentru gospodăriile cu venituri mici şi mijlocii şi majorarea pragului veniturilor cărora li se aplică impozitul cel mai mare. Conservatorii vor şi creşterea alocaţiilor pentru copii. Social-democraţii propun acces gratuit la grădiniţe pentru toate familiile. Cele două partide sunt de acord că trebuie renunţat la suprataxa de solidaritate de 5,5% introdusă pentru reconstruirea Germaniei de Est, dar nu se înţeleg în privinţa ritmului retragerii.

Anunţul acordului privind o nouă coaliţie de guvernare în Germania a trimis euro în sus.