Execuţia bugetară confirmă ce vedem toţi: guvernul Grindeanu -Tudose – Dragnea a fost cel mai prost din ultimul deceniu pentru infrastructura rutieră. Banii alocaţi pentru autostrăzi şi şosele naţionale au fost de trei ori mai puţini decât în perioada 2009-2013

Toţi se întreabă de ce nu avem autostrăzi şi şosele modernizate, dar răspunsul este simplu pentru cine se uită pe alocările bugetare: în 2017 au mers pentru investiţii în infrastruc­tura rutieră doar 1,6 mld. lei, faţă de 6-7 mld. lei pe an în perioada 2009-2013.

Cu toate că puterea economică a statului român s-a dublat în ultimul deceniu, adică veniturile şi cheltuielile la bugetul general consolidat s-au dublat, corespunzător cu dublarea nominală a PIB-ului, cheltuielile pentru autostrăzi şi drumuri naţionale s-au redus la o treime în valoare absolută.

Există o întreagă discuţie în spaţiul public privind alocările de bani pentru investiţii. Unele evaluări includ fonduri europene, altele nu. Unii spun: noi am alocat cei mai mulţi bani pentru investiţii, record ca procent din PIB. Alţii spun – sunteţi la minim istoric. Care este adevărul? Cum să te descurci în noianul de cifre şi tipuri de măsurători?

Cea mai corectă reprezentare a atitudinii fiecărui guvern în ceea ce priveşte investiţiile în infrastructură este dată de execuţia bugetului Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), fostă CNADNR - Compania Autostrăzilor şi Drumurilor Naţionale.

Pe baza execuţiilor bugetare publicate de Ministerul de Finanţe din 2006 şi până în 2017, care prezintă datele defalcate, rezultă un fapt simplu: banii alocaţi pentru investiţii în infrastructura rutieră au scăzut în fiecare an din 2013 încoace.

În 2013 au fost 6,2 mld. lei cheltuieli de capital făcute de către Compania de Drumuri, în 2014 doar 3,9 mld. lei, în 2015 2,4 mld. lei, pentru ca în 2016 să ajungă la doar 2 mld. lei. Pentru primele 11 luni din 2017, pentru care există date, investiţiile s-au ridicat la 1,6 mld. lei. Puţine şanse să treacă de 2 mld. lei când vor veni datele pentru decembrie. 2017 este astfel cel mai prost an pentru investiţiile în infrastructură din 2006 până în prezent, de când există date defalcate publicate de Ministerul de Finanţe privind veniturile şi cheltuielile bugetului general consolidat.

Execuţiile bugetare sunt practic cel mai puternic instrument de analiză pentru orice acţiune guvernamentală. Aici se vede, sau ar trebui să se vadă,  rezultatul fiecărei politici a administraţiei – dacă există.

Poţi să spui că ai ca prioritate investiţiile în infrastructură când în realitate în fiecare an micşorezi sumele alocate către Ministerul Transporturilor şi mai departe către Compania de Drumuri?

Normal că din 2015 şi până în prezent numărul de kilometri de autostradă recepţionaţi şi luaţi în calcul de către Institutul de Statistică a rămas la 747, dacă în 2015, 2016 şi 2017 banii alocaţi pentru investiţii în bugetul companiei de drumuri  au fost de trei ori mai puţini decât în 2011-2013.

După cum se vede în tabelul alăturat, Compania de Drumuri are venituri din două surse: surse proprii, adică rovinieta, şi surse bugetare, adică subvenţii de la bugetul de stat.

Pe primele 11 luni din 2017, de exemplu, Com­pa­nia de Drumuri a avut un buget total de 3,2 mld. lei, din care 1,3 mld. lei venituri proprii, din rovi­nietă, şi 1,9 mld. lei subvenţii de la buget. În 2016, subvenţiile de la buget au fost de 2,8 mld. de lei. Deci 2017 va rămâne ca cel mai prost an din ultimul deceniu din punctul de vedere al subvenţiilor alocate pentru infrastructură.

Cheltuielile totale ale Companiei de Drumuri pe primele 11 luni din 2017 au fost de 2,9 mld. lei, deci situaţia este chiar stranie: nici măcar sumele alocate pentru investiţii în infrastructură de la buget, adică subvenţiile, nu au fost folosite în întregime, ci la 11 luni există un excedent de 0,3 mld. lei. “Să plângi” în trafic pe Valea Prahovei sau pe Valea Oltului, să faci 6 ore de la Bucureşti la Azuga, pe 150 km, şi să ai “excedent” la execuţia bugetară a Companiei de Autostrăzi şi Drumuri.

Cele 2,9 miliarde de lei cheltuieli totale s-au dus în cheltuieli de personal – 0,3 mld. lei, 0,9 miliarde de lei bunuri şi servicii şi doar 1,6 mld. lei cheltuieli de capital – adică investiţiile propriu-zise în infrastructura rutieră.

2017 arată şi mai prost din punctul de vedere al investiţiilor în infrastructură dacă se face comparaţia ca procent din cheltuiala totală bugetară. În fiecare dintre anii din perioada 2009- 2013 ponderea în totalul cheltuielilor a banilor alocaţi în investiţii pentru infrastructură a fost de peste 2%. Anul de vârf a fost 2011, cu 3,4% din banii cheltuiţi în România de către stat   - incluzând aici salarii, pensii, medicamente - daţi pentru proiecte de autostrăzi şi drumuri naţionale. În 2016 au fost alocaţi 0,8% din buget pentru autostrăzi şi drumuri naţionale, iar în 2017, 0,7% din buget.

Banii cheltuiţi în 2011 s-au văzut în 2013. Între 2011 şi 2013 numărul de kilometri de autostradă a crescut de la 350 km la 644 km, adică a crescut cu aproape 300 km.

De fapt, acesta ar trebui să fie un ritm corect pentru România: 100 de kilometri de autostradă deschişi pe an. Pentru aceasta este necesară, după cum arată evoluţia de până acum, o alocare de circa de 6-7 miliarde de lei pentru investiţii de către Compania de Drumuri.

Ai coborât la 2 mld. lei pe an, ca în 2016 sau 2017, nu mai ai bani decât pentru reabilitări de drumuri naţionale şi cioturi de autostradă.

Nici nu se mai pune problema că totalul sumelor alocate pentru drumuri naţionale şi autostrăzi din 2006 încoace – de 46 miliarde de lei, adică 10 miliarde de euro în banii de astăzi ar fi ajuns pentru 1.000 km de autostradă la 10 milioane de euro/km şi în realitate s-au făcut 500 km.

Este clar că jumătate din bani sunt risipiţi. Dar concluzia datelor este simplă: dacă nu cheltui, nu ai ce panglici să tai.