Opinie Claudia Sofianu, partener EY România: „Revoluţia Fiscală” continuă, incertitudinea şi nesiguranţa la fel. Cine câştigă?

”Revoluţia Fiscală” continuă şi este din ce în ce mai greu să identificăm beneficiile ei, atât din perspectiva veniturilor ce se doreau a fi colectate în plus la bugetul de stat în urma implementării pachetului de măsuri, dar şi a incertitudinii, confuziei sporite şi nesiguranţei pe care au generat-o modificările legislative din ultimele luni în general, iar pentru angajatori şi angajaţi în particular.

Din nou în fapt de seară, a apărut un proiect de ordonanţă de urgenţă care vizează compensarea (adică înţelegem suportarea de la bugetul de stat) unei părţi din contribuţia la asigurări sociale de sănătate (CASS) pentru a diminua pierderea cauzată de mutarea contribuţiilor sociale de la angajator la angajat pentru persoanele care beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe venitul din salarii.

Ca urmare a bine-cunoscutei şi mult discutatei deja Ordonanţe de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017, printre categoriile de salariaţi afectaţi în mod negativ sunt persoanele fizice care desfăşoară activităţi în domeniul IT, precum şi cei din domeniul cercetării –dezvoltării şi inovării.

În nota de fundamentare a proiectului de act normativ se subliniază – de apreciat, de altfel – importanţa adoptării unei astfel de măsuri în vederea asigurării „stabilităţii locurilor de muncă şi […] a aceluiaşi nivel al veniturilor din salarii şi asimilate salariilor realizate în anul 2017 de persoanele fizice”, cu păstrarea aceluiaşi nivel de costuri asociate pentru angajatorii în cauză.

Concret, măsura (compensarea) este condiţionată de majorarea de către angajator a salariului brut lunar cu cel puţin 20% faţă de nivelul din luna decembrie 2017 pentru angajaţii beneficiari. În principiu, s-ar rezolva astfel problema „discriminării” din punct de vedere fiscal a angajaţilor din domeniul IT şi cercetare-dezvoltare ca urmare a diminuării venitului lor net cu 7-8% în cazul păstrării aceloraşi costuri pentru angajator, în raport cu ceilalţi angajaţi.

Fără a contesta bunele intenţii ale iniţiatorilor proiectului de act normativ de a corecta „răul” făcut în decembrie 2017, acesta pare a aduce cu el nişte „provocări” din punct de vedere al implementării, printre care:

• Pare a institui o nouă formalitate administrativă pentru angajatorii din domeniul IT şi de cercetare-dezvoltare, întrucât atrage o raportare separată în cuprinsul Declaraţiei 112;

• Facilitatea fiscală (compensarea) ar putea fi cerută după data intrării în vigoare şi până la 31 decembrie 2018, adică din nou un act normativ cu efect limitat; evident se naşte întrebarea „şi ce se va întâmpla în 2019”?

• Deşi rămâne de confirmat cu reprezentanţii Ministerului de Finanţe, el pare a nu se aplica în cazul angajatorilor care au decis să acorde bonusuri de compensare până la stabilizarea lucrurilor şi nu au majorat salariile brute în schimb.

Deja compensarea de către angajatori a diferenţei de venit net obţinut de angajaţi – atunci când ea a îmbrăcat forma unui bonus (adică măsură cu caracter limitat în timp în mod normal) – a  generat în unele cazuri nesiguranţă, neîncredere din partea angajaţilor şi chiar cereri de încetare a contractelor individuale de muncă din partea acestora, în „favoarea” unor angajatori care au implementat măsura prin majorarea salariilor brute. În plus, acum, proiectul de ordonanţă de urgenţă – cum este el scris în acest moment – pare să refuze acestei categorii/angajatori şi beneficiul acestei facilităţi.