Parlamentul European cere majorarea contribuţiilor statelor membre la bugetul UE, poziţie susţinută şi de România

Parlamentul European vrea ca bugetul de cheltuieli al Uniunii Europene să fie majorat de la 1% din PIB-ul UE în prezent, la 1,3%, astfel încât el să poată acoperi găurile lăsate de Brexit fără ca fondurile structurale acordate celor mai sărace ţări din Uniune să fie afectate şi fără ca noile priorităţi precum întărirea frontierelor sau migraţia să rămână fără finanţare.

Parlamentul European şi-a stabilit marţi o poziţie privind bugetul multianual de după 2021 votând, cu majoritate, ca bugetul viitor să fie majorat însă într-un fel în care să nu fie o povară pentru ţări, dar nici ca fondurile acordate regiunile cele mai sărace ale UE sau comunităţilor agricole să fie tăiate.

Este o poziţie împărtăşită de membrii mai noi ai UE care beneficiază de fonduri structurale, dar respinsă de ţările bogate donatoare care consideră, dimpotrivă, că fondurile sructurale acordate estului mai sărac trebuie reduse şi, pe deasupra, condiţionate de “respectarea normelor democratice”, aluzie la Ungara şi Polonia, dar şi la România.

Raportul Parlamentului cere întărirea resurselor proprii existente ale Uniunii şi introducerea progresivă a unor noi resurse proprii. Acestea ar putea proveni din resurse revizuite de TVA, dintr-o parte a taxelor pe profit, dintr-o taxă pe tranzacţiile financiare sau aplicată în sectorul digital sau din taxe pe mediu.

Potrivit sursei citate, resursele proprii ar trebui să aducă o reducere substanţială (până la 40%) a proporţiei contribuţiilor directe bazate pe 1% din VNB (Venitul Naţional Brut), creând economii la bugetele statelor membre şi eliminând logica ”rentabilităţii echitabile” şi a ”jocurilor de sumă nulă” între contributorii neţi şi beneficiarii neţi. De asemenea, Parlamentul European consideră că toate rabaturile şi corecţiile de care beneficiază doar unele state membre trebuie eliminate.

O primă discuţie între liderii UE despre bugetul de după 2021 a avut loc la Bruxelles la finalul lui februarie. Există două soluţii, după plecarea britanicilor din UE: o contribuţie mai mare a statelor pentru menţinerea actualului nivel de cheltuieli sau o reducere a cheltuielilor, ceea ce înseamnă bani mai puţini pentru ţările beneficiare nete, între care şi România.

România care primeşte în exerciţiul financiar 2014 – 2020 fonduri UE de peste 40 mld. euro (22,5 mld. euro fonduri structurale, 10 miliarde de euro subvenţii agricole şi 8 miliarde de euro fonduri de dezvoltare rurală) s-a pronunţat pentru majorarea contribuţiei la bugetul Uniunii peste plafonul actual de 1% din VNB. Plecarea Marii Britanii înseamnă un gol în bugetul UE de 12-13 miliarde de euro anual, adică 80-90 de miliarde de euro pe întreg exerciţiul financiar multianual, bani care fie trebuie acoperiţi din majorarea contribuţiilor, fie trebuie tăiaţi de undeva.