Ultima redută pentru gazul din Marea Neagră: O lege prin care trebuie interzis exportul până când toate locuinţele din România nu vor avea gaz metan. Cum ar fi să exportăm electricitate şi jumătate din locuinţele României să nu aibă curent electric? Fără gaz metan&electricitate nu ai industrie, fără industrie nu ai economie şi fără economie nu ai o ţară

„Am dat deja semnătură, ne-au făcut acte, suntem foarte mulţumiţi. Au zis că vin să stabilească ce preţ dau, cu ce ne despăgubesc. Prima dată treceau deja prin casa mea şi au modificat proiectul. Nu am mai da banii pe lemne dacă am avea şi noi la această conductă”.

Aşa a spus un locuitor din oraşul Târgu- Cărbuneşti din judeţul Gorj. citat de corespondentul Mediafax pe 5 martie 2018, în articolul „ Oamenii s-au trezit că o conductă de gaze va trece prin terenul lor şi nu mai vor sobe cu lemne”.

Gorjenii, pe proprietăţile cărora va trece conducta de gaz de la Marea Neagră către Ungaria, aşa-numită BRUA, speră să aibă şi ei gaz metan pentru încălzire şi bucătărie.

Oamenii nu ştiu însă că nu Transgazul oferă direct gaz către populaţie şi că toate lucrurile decurg în aşa fel astăzi în România încât gazul din Marea Neagră să meargă direct în Ungaria/Austria, ţări lipsite de gaz.

Ziarul Financiar scrie de doi ani că este o aiureală „să asiguri securitatea energetică” a Ungariei/Austriei sau a altor ţări din regiune prin exporturi de gaze în condiţiile în care 4 milioane de locuinţe din România din cele 8 milioane existente se încălzesc cu lemne. Din restul de 4 milioane, 2 milioane se încălzesc cu centrale individuale pe gaz şi alte 2 milioane sunt conectate la sisteme centralizate.

Şi în condiţiile în care trebuie în primul rând satisfăcute nevoile de producţie de energie electrică, de prelucrare a gazului în petrochimia românească şi de folosire a lui în industrie.

Şi iată cum un cetăţean din Târgu-Cărbuneşti gândeşte simplu şi cu bun-simţ: dacă trece conducta pe lângă noi, nu este normal să avem şi noi gaz să ne încălzim? Că nu vrem degeaba, vă plătim! Iar asta este valabil pentru toată România.

Soluţia este simplă: Parlamentul trebuie să dea o lege prin care se interzice orice export de gaz din România până când toate locuinţele din România au instalaţie de gaz metan sau sunt conectate la un sistem centralizat de încălzire.

România consumă astăzi 10 mld. metri cubi de gaz metan, din care 2,5  mld. mc este consumul populaţiei, de cele 2 milioane de locuinţe conectate la reţeaua de gaz metan.

Peste 10 ani, se estimează că vor putea fi extrase din Marea Neagră circa 4-6 miliarde mc de gaz pe an, iar conducta care se face de către Transgaz de la Tuzla via Podişor până la Nădlac are o capacitate de 4 mld. mc/an. Două firme ungare au câştigat deja dreptul de a transporta acest gaz.

Peste 10 ani, dacă numărul de locuinţe conectate la gaz va fi de 4 milioane, consumul populaţiei va fi de 5 mld. metri cubi.

Dacă vom avea în aceeaşi perioadă şi o revenire a industriei petrochimice şi de îngrăşăminte -  de care avem nevoie pentru a folosi gazul natural pentru a aduce dezvoltarea economică în România - , atunci consumul industriei poate să ajungă la 10 mld. metri cubi, faţă de 7,5 mld. mc în prezent.

Deci în total vom consuma 5 mld. mc Ă 10 mld. metri cubi â 15 mld metri cubi/an. Ce vom face, când noi vom avea o producţie terestră de 10 mld. mc sau mai mică, vom importa din Rusia 5 mld. mc şi în acelaşi timp vom exporta în Vest  4 mld. mc/an prin conducta separată de sistemul naţional de transport?

Practic avem o resursă pe care nu o folosim. Nu poţi să faci industrie, de oricare ar fi - mică sau mare, auto, de mobilă, chimică, de materiale plastice, alimentară, fără electricitate şi gaz metan.

La o suprafaţă triplă şi o populaţie dublă faţă de Cehia sau Ungaria, România are o reţea de conducte de distribuţie de gaz de doar 53.000 km, faţă de 77.000 km Cehia sau 89.000 km Ungaria. Nu mai vorbim de Polonia cu 187.000 km sau Germania cu 500.000 km. Deci Germania  are o suprafaţă de doar 1,5 ori mai  mare decât a României,  dar o reţea de distribuţie de gaz metan de zece ori mai mare. Şi normal că este o putere industrială mondială.

Cum să ai mici făbricuţe de lapte, de carne, de zahăr sau de pâine în fiecare comună din România dacă nu ai infrastructură de gaz metan? Chiar mai trebuie argumentat că fără gaz metan&electricitate nu poţi avea industrie, că fără industrie nu poţi avea o economie şi că fără economie nu poţi avea o ţară?

După ce Ungaria a anunţat că vrea să preia gazul din Marea Neagră în propriul său sistem de transport şi că nu va mai construi o conductă distinctă de la graniţa cu România care să o continue pe cea pe care o face Transgaz către Austria, a început tot mai multă lume să se întrebe aici despre ce se întâmplă cu gazul din Marea Neagră şi ce câştigă România de pe urma acestuia.

Ca reacţie, s-au „activat” imediat o serie de voci, inclusiv parlamentari care niciodată nu au scris un rând despre gaz să acuze că există intenţii de destabilizare a rolului României ca „furnizor de securitate energetică” al regiunii.

Sunt publicate analize de mii de cuvinte scrise parcă după dictare, cu termeni tehnici pe care cei din afara industriei nu au cum să îi ştie fără să fie „brifaţi” în mod corespunzător, în care se explică ce important este proiectul BRUA pentru România.

Chiar aşa? Să aplaudăm realizarea unui proiect în urma căruia peste 10 ani gazul va trece prin poarta cetăţeanului din Târgu-Cărbuneşti şi el va merge în continuare după vreascuri să se încălzească? Imaginaţi-va că astăzi în România ar fi conectate la curent electric doar patru milioane de locuinţe din cele opt milioane şi noi ne-am pregăti ca ţară să facem un coridor special de export de energie electrică în Ungaria/Austria. Am fi sănătoşi la cap? Nu ar fi normal mai întâi să electrificăm toate locuinţele din România şi apoi să ne gândim la orice fel de export de energie?

Sigur că producătorii/transportatorii/distribuitorii/furnizorii/primăriile vor ridica din umeri şi vor spune că  noi producem gaz/noi îl transportăm/noi l-am distribui, dar nu avem cui/noi l-am vinde dacă am avea reţea de distribuţie/noi am vrea ca locuinţele să aibă acces la gaz, dar nu există conducte în zonă.

Fiecare va găsi motive că aria sa de competenţă este depăşită şi că nu poate rezolva problema. Nu mai spunem că doar în România avem „spart” sistemul de gaz, pe când în Ungaria MOL este şi transportator şi distribuitor şi furnizor de gaz şi producător de produse petrochimice, iar OMV la fel în Austria.

De stai câteodată să te gândeşti: nu cumva au spart acest sistem şi au „născut” Transgaz tocmai pentru a putea face acest proiect de export al gazului brut dintr-o ţară subdezvoltată industrial şi subechipată să îl consume pentru încălzire?

Dar dacă este aşa şi dacă statul român mai este în continuare suveran în această ţară, ultima redută este legea.

Prin lege trebuie interzis orice metru cub de export de gaz până când nu va fi satisfăcută cererea locală, adică până când toate locuinţele din România vor fi conectate la gaz metan, aşa cum se întâmplă în Germania, în Austria, în Italia sau în orice altă ţară civilizată către standardele căreia tindem.