În Parlament nu ar fi trebuit să fie “scoşi la tablă“ Mugur Isărescu şi ceilalţi membri ai boardului BNR. Ei ar fi trebuit să fie de partea cealalaltă a mesei. Împreună cu Mişu Negriţoiu, George Mucibabici, Radu Gheţea, Ionel Borş, Mihai Rohan, Dan Bedros, Gheorghe Dobra, Ion Nestor, Gheorghe Răcaru, Mariana Gheorghe, Octavian Creţu, Grigore Horoi, Ioan Popa sau Mihai Miron

Autor: Sorin Pâslaru 13.04.2018

A fost foarte discutată audierea Consiliului de Administraţie al BNR în Parlament, când cei nouă membri ai boardului au fost practic ignoraţi de Comisia de finanţe şi industrii din Senat, fiind prezenţi doar trei senatori.

S-a considerat, şi pe bună dreptate, că măcar din politeţe ar fi trebuit să fie prezentă toată comisia formată din 11 senatori şi că dezbaterea practic nu şi-a atins scopul, acela de a găsi căile prin care inflaţia să fie stăpânită fără şocuri monetare prea puternice în perioada următoare.

Însă nu s-a spus un lucru: rolurile erau greşite. De fapt, nu ar fi trebuit să fie „scoşi la tablă” Mugur Isărescu şi ceilalţi membri ai boardului BNR. Ei ar fi trebuit să fie de partea cealaltă a mesei.

Mulţi spun că astăzi Parlamentul este format din oameni care nu înţeleg cum funcţionează o piaţă sau mecanismele financiar-bancare şi atunci vin cu legi abuzive, care dăunează mediului de business.

Este posibil, însă, aşa cum este construit mecanismul democratic, Parlamentul face legile şi orice altă instituţie a statului român sau entitate privată trebuie să se supună.

Să faci legile într-o ţară este cea mai mare responsabilitate. Iar dacă astăzi legile României sunt făcute de oameni care nu se pricep este vina noastră, care i-am trimis poate în mod greşit în Parlament pe cei care se gân­desc mai mult să-şi agonisească averi prin trafic de influenţă decât la binele public.

Dar generaţia celor de circa 60 de ani care şi-au făcut un nume în do­­meniul lor de activitate şi este astăzi chemată la raport în Parlament ar tre­­bui să îşi dea seama că este timpul să se implice şi să facă legi în România.

Bancheri precum Mugur Isărescu, Daniel Dăianu, Nicolae Cinteză de la BNR, Mişu Negriţoiu / EY, George Mucibabici / Deloitte, Radu Ghe­ţea / CEC Bank, Mihai Bogza / Bancpost, oameni care au admi­nis­trat trecerea României la capitalism precum Ionel Borş / Sidex, Mihai Rohan / Patronatul Cimentului, Dan Bedros / fost CEO al Alcatel, Gheor­­­ghe Dobra / Alro Slatina, avocatul Ion Nestor, Gheorghe Răcaru / Blue Air, Mariana Gheorghe / Petrom, Lucian Buzdugan / Agricost, Oc­ta­vian Creţu / Romaqua, Grigore Horoi / Agricola  Bacău, Ioan Popa / Trans­avia sau Mihai Miron / Ropharma, ar trebui să fie astăzi în Parlament.

De aici pleacă totul, de la legile care să pună resursele României la treabă şi care să împiedice fraudarea banilor publici cu sutele de milioane de euro.

44 de senatori americani l-au audiat în această săptămână în două şedinţe a câte cinci ore pe fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg. Când spui lege în Statele Unite spui oameni care au un statut, care au în spate sute de mii de voturi şi din intersecţia intereselor private ajung să definească în legi interesul public.

Cei care au ghidat trecerea României în 1990 de la o economie centralizată la economie de piaţă, cu toate neajunsurile, au acum res­pon­­sa­­bilitatea de a merge să scrie ei legile şi de a face ei audierile, nu de a fi audiaţi.

Este şi un ciclu natural al vieţii. Aşa cum sfatul înţelepţilor într-un trib indian este alcătuit din oamenii cu cea mai mare experienţă, aşa şi legile trebuie făcute de cei trecuţi prin viaţă.

Oamenii cu o carieră de 30-40 de ani în diverse poziţii executive din sistemul bancar, în calitate de CEO pentru companii cu mii sau zeci de mii de angajaţi sau ca avocaţi de business cu sute de tranzacţii la activ au la această vârstă viziunea de a pune societatea şi economia pe un făgaş pentru cei care vin din urmă.

Oricât ar urî politica şi oricât i-ar dispreţui pe cei care cumpără voturile cu găleţile electorale, legile tot în parlament se fac şi acesta este jocul democratic.

Oricât de buni ar fi oamenii din instituţii cheie din România, publice sau private, când regulile jocului se fac de la început greşit, societatea nu poate evolua. Nu poţi să te retragi pe dealul tău, la moşia înconjurată de garduri şi păzită de badigarzi şi să nu te intereseze ce se întâmplă în oraşul din vale, de peste râu, unde spitalul suferă, şoseaua geme, şcoala se dărâmă şi nicio fabrică nu mai merge.

Poate România să producă încă zece ani PIB de 200 miliarde euro pe an. Dacă legile vor fi făcute prost, iar banii publici vor fi deturnaţi în continuare cu miliardele de euro fără pedeapsă - aşa cum se vrea acum legiferat - se va alege praful.