Pe drept sau pe nedrept, România a reuşit iar să fie încadrată printre „obraznicii clasei“ pe pieţele financiare internaţionale. Ce-i de făcut?

Autor: Sorin Pâslaru 18.04.2018

Din august 2017, de când au apărut primele tensiuni pe piaţa monetară şi pe cea valutară, situaţia macroeconomică a României s-a schimbat fundamental şi din păcate politicile publice nu iau deloc în considerare acest aspect.

Investitorii străini în titluri de stat privesc de atunci România cu mult mai multă circumspecţie. În ultimele luni această viziune pesimistă asupra a ceea ce se întâmplă cu economia locală s-a acutizat.

Paradoxal, ţara trece prin cea mai mare creştere economică din 2008 încoace, salariile cresc, preţurile apartamentelor la fel, fuziunile şi achiziţiile de companii au fost în 2017 la maxim istoric.

Investitorii străini şi economiştii care se uită pe România iau foarte în serios probabilitatea unei ajustări în 2018.

Nu se ştie ce formă va căpăta această ajustare: o creştere de taxe sau o reducere de cheltuieli, pentru că nu se va executa bugetul conform planificării, o creştere şi mai mare a dobânzilor pe piaţa monetară sau o devalorizare bruscă a leului faţă de euro.

Perspectivele din exterior asupra României ridică în primul rând problema deficitului bugetar, care este evaluat ca fiind prea mare la 3% din PIB, şi de asemenea, a deficitului de cont curent, adică a poziţiei internaţionale a României, aflat la 3-4% din PIB.

Sigur, de partea cealaltă oricine s-ar putea întreba de ce să fie pericol un deficit de cont curent de 3% din PIB când în perioada anterioară de boom economic, 2000-2007, s-a depăşit frecvent 5-6%, ajungând chiar până la 12% din PIB în 2007, anul premergător crizei.

Atunci se considera că este periculos un deficit de cont curent de peste 6% din PIB. Iată că este considerat acum periculos un deficit de cont curent de 3% din PIB!

Băncile internaţionale iau în calcul faptul că alte state din regiune, precum Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria, sunt deja pe excedent de cont curent.

Aproape că se poate crea impresia că niciodată România nu poate să fie apreciată ca o ţară macroeconomic stabilă de vreme ce există permanent astfel de ţinte mobile, adică oricât ai încerca să îmbunătăţeşti situaţia macro, cerinţele sunt tot mai stricte şi atunci e degeaba.

Iarăşi, de fapt contextul internaţional este totul. Locomotiva germană a impus un ritm de reducere a deficitului bugetar care a provocat o schimbare a perspectivei analiştilor macroeconomice asupra ţărilor care încă rămân cu deficite bugetare de peste 2% din PIB.

Deja o ţară precum Slovenia a intrat pe excedent bugetar. Sentimentul contează cel mai mult pe pieţele financiare internaţionale. Dacă se creează un buzz, o rumoare că una din economii va şchiopăta în perioada următoare, imediat aceasta se întinde precum o pecingine, iar oamenii nu au timp să mai desluşească eventualele detalii.

Ca în orice alt sector, şi aici percepţia generală este importantă şi automat orice ştiri sunt văzute prin filtrul acestei percepţii. Iar realitatea este că percepţia generală la Londra, acolo unde se învârt banii lumii şi se crează sentimentul pentru partea aceasta de Europă, este de neîncredere în România şi de aşteptare a unei corecţii.

Ce formă va lua această corecţie nimeni încă nu ştie, dar majoritatea analiştilor apreciază că va veni. Acum aproape că nici nu mai are importanţă dacă este pe drept sau pe nedrept. Răul s-a produs. România va avea mult de tras ca macroeconomiştii marilor bănci să-şi refacă calculele şi să o readucă pe lista ţărilor unde riscurile nu sunt atât de mari. 

Într-o discuţie recentă cu un economist care acoperă Europa Centrală şi de Est de la Londra la o mare bancă internaţională, acesta îşi exprima opinia că mai degrabă ar investi în bondurile Rusiei decât în ale României cu toate că acolo inflaţia este mai mare decât în România, iar în ultimii trei ani a avut loc o devalorizare severă a rublei faţă de euro şi dolar.

La o inflaţie de 5% pe an, cât s-a înregistrat în martie 2018, majoritatea economiştilor presupun că inevitabil cursul leu/euro va urma şi el o tendinţă de devalorizare şi atunci randamentul investiţiei va fi anulat.

Datoria publică a României din PIB nu este mare la 36-38%. Ungaria este la 80% din PIB. România este din acest punct de vedere în top 3 al celor mai puţin îndatorate  ţări din Uniunea Europeană.

Însă România strânge la buget doar 31-32% din PIB, faţă de 45% media UE.

Mai periculoasă este datoria externă, de 98 miliarde de euro. Tot timpul investitorii chestionează capacitatea de refinanţare atât a statului, cât şi a instituţiilor private.

PS: Ar fi foarte bine ca raportul de ieri al FMI privind economia mondială pe 2018, care şi-a îmbunătăţit prognoza de creştere economică pentru România de la 4,4% în raportul din octombrie 2017 la 5,1% în aprilie 2018, să determine o schimbare de percepţie, dar este greu de spus dacă se va întâmpla asta.