Faceţi oficial din Ierusalim capitala lumii. Oricum e capitala lumii

„Când vom intra pe ale tale porţi de aur, Ierusalime loc iubit şi sfânt, tot cerul fi-va plin de osanale, spre slava Celui pururi drept şi sfânt. Uimiţi de atâta sfântă măreţie, scăpaţi de lutul ce ne-a frământat, în veci de veci cânta-vom numai Ţie şi sângelui ce ne-a răscumpărat.”

E un cântec creştin, pe care-l ştiu din copilărie. Este vorba despre un Ierusalim virtual pe care doar Tesla si Musk îl pot realiza, dar e emoţionant.

Am ajuns în Ierusalim şi, la miezul nopţii, uitându-mă spre „Turnul lui David” spre zidurile Ierusalimului, am fost atât de emoţionat încât am plâns.

Doar că zidurile la care boceam şubred sunt construite de Suleiman Magnificul acum 600 de ani, nu de vreun un rege iudeu. Zidurile, pe care mii şi mii de turişti le admiră, sunt construite de un sultan musulman. Iar zidul în care cu toţii punem un bileţel când ajungem acolo sunt rămăşitele templului construit de un roman, sau, mă rog, un cetăţean al Romei, Irod cel Mare. Iar Roma a distrus Ierusalimul la vreo 100 de ani după această imaginat grandioasă construcţie.

Imediat lângă Zidul Plângerii se înalţă, somptuoasă, catedrala „Domul Stâncii”. Lângă ea este Al Aqsa (cadedrala îndepărtată) constuită în anii 700 după Christos. Pe acel deal micuţ, Muhammad, profetul lui Allah, s-a înălţat la cer şi le-a adus musulmanilor Coranul. Tot pe acest loc şi chiar acolo Avraam, cu mii de ani înainte de naşterea Islamului, şi l-a dat jertfă pe fiul lui lui Dumnezeu care, în multa lui bunătate, i-a zis: Avraame mi-e sete de sânge, dar mă mulţumesc şi cu o capra. Taie gâtu la capră, că-i tot un drac.

Moise, Solomon, David, Iisus, Muhammad sunt profeţi recunoscuţi de Islam.

Am fost la Ramallah, capitala Palestinei. Aproape de mormântul legendarului lor lider Yasser Arafat este un fel de far care pâlpâie. Este o undă laser care indică direcţia Ierusalimului. Dacă, virtual, ai putea călători pe acea undă, cum îşi imagina în trecut Einstein, ajungi într-o clipita la Ierusalim, pe Domul Stâncii, acolo unde Muhammad s-a înălţat la cer. Niciodata nu vom renunţa la Ierusalim, mi-a spus gazda.

Istoria religiilor este fascinantă, iar închipuirea omului care, în şubrezenia lui, încearcă să se salveze cu orice chip, este dureros de amară. Ierusalimul nu este o poveste politică. Ierusalimul este frica din noi, groaza de neant şi durerea de mântuire. Ceea ce nu vom înţelege niciodata este că, probabil, nu ne putem mântui, demântuindu-i pe ceilalţi.

A încerca să iei aici o decizie pentru o parte sau alta este o imbecilitate fără seamă. A spune că, în fine, România are o voce în politica internaţionala pentru că-şi mută ambasada şi-şi arată fundul gol altora, este o nesabuinţă şi subliniază o gravă carenţă de cultură.

Ierusalimul este capitala lumii de 1.000 de ani. Cred ca, dacă şi oficial va fi decretată drept capitală a lumii, nu a unuia sau a altuia, atunci este o şansă de mântuire pentru toţi care cred, indiferent de religia lor.