Avem o şansă. Al doilea mare val de prădare a României începe să fie pedepsit

Autor: Sorin Pâslaru 07.06.2018

Avem în sfârşit decizii prin care abuzurile de putere publică folosite pentru a strânge averi de zeci şi sute de milioane de euro sunt pedepsite. Acesta este începutul pentru a curăţa al doilea mare val de prădare a României, după cel din anii ’90.

Atunci s-a făcut transferul fraudulos al unor active în valoare de sute de miliarde de euro în banii de astăzi, astăzi banii mulţi vânaţi sunt la contractele de achiziţie ale instituţiilor statului  - Compania de Drumuri, Casa de Sănătate, Ministerul Dezvoltării, marile primării. 

În anii 90 a fost prădată România companiilor de stat, prin contracte precum erau cele ale grupului Balli, coordonat de foşti, prin care erau căpuşate marile companii precum SIDEX. 

Petrom, Renel, Termoelectrica au constituit sursele prădării iniţiale. Nu mai vorbim de Bancorex, Banca Agricolă, prădate chiar cu ştiinţa celor care ar fi trebuit să le păzească, cazuri nici până astăzi ajunse în instanţă. Sau dacă au ajuns, nu au ajuns până la oamenii cheie.

Al doilea mare val al prădării a venit după retragerea statului din companii, prin crearea canalelor de deturnare a banilor din achiziţii publice, concomitent  cu afacerea retrocedărilor frauduloase care a fost o sursă la fel de mănoasă.

Iar toate cazurile de răsunet anchetate ale săgeţilor înfipte la şuvoiul de bani ai statului - prea puţine de altfel - nu au de fapt obiectivul în sine de a putea readuce vreodată banii deturnaţi înapoi la fondurile publice. Ar trebui să arate că nu există imunitate.

Cangrena sistemului de sus până jos nu poate fi curăţată decât prin exemple severe. Astăzi se uită încoace şi evaluează mutarea centrelor de putere oameni care se credeau imuabili.

În fiecare an bugetul României are de cheltuit cu 10-15% mai mulţi bani decât în anul anterior, însă în spitale, şcoli şi şosele nu se vede. Şi în loc ca mass-media să ceară socoteală pentru cheltuirea banului public şi să aplaude fiecare pas prin care este stăvilită deturnarea acestuia în Madagascar, în Brazilia sau la Monte Carlo, se încearcă crearea unor curente de opinie în sens invers.

Spitalele şi clinicile din micile oraşe ale României se prăbuşesc, un oarecare standard mai poate fi livrat doar de marile centre de tratament din capitală sau oraşele puternice.

Bucureştiul stă într-o sală de sport de 30 de ani, bazinele de înot sunt doar pentru cei care şi le permit, tinerii plătesc chirii exorbitante pentru că nu există niciun fel de sprijin precum la Berlin sau la Viena, dar cultura capului plecat al acestei ţări parcă le aruncă un văl celor care au posibilitatea de a avea o opinie.

Nu sunt în stare să ceară socoteală în mod direct celor care ieri şi astăzi sunt plimbaţi în anchete, de parcă nu din banii lor s-ar înfrupta. Oprobriul trebuie să fie primul care să-i sancţioneze pe cei care au depus un jurământ, devenind miniştri şi care apoi nu au ştiut decât să imagineze zi de zi scheme prin care să-şi umfle cu zeci de milioane de euro conturile din străinătate.

Aceştia sunt oamenii care trebuie apăraţi? Sau mai degrabă exilaţi? Să rămână pe unde au plecat, că nimeni nu are nevoie de ei! Au primit de-a gata active pe nimic, de multe ori monopoluri, pe care nu au pus valoare adăugată, ci pur şi simplu au extras rente sau dacă au făcut ceva au făcut cu de 10 ori banii costurilor reale.

Cum să înceapă o mică afacere în Bucureşti, când jumătate din spaţiile stradale comerciale sunt în mâna câtorva oameni, preluate numai ei ştiu cum, care pur şi simplu stau pe ele până primesc preţul pentru că nu au nicio presiune a unei rate la bancă sau de a dezvolta?

La limită, nici măcar nu este o chestiune de etică, ci de întrebuinţare eficientă a capitalului. Extragerea de rente este la fel de dăunătoare în orice sistem. Blochează tot.