ZF Bankers Summit ’18. Antreprenorii şi reorganizarea. Restructurarea financiară nu se poate face fără cea operaţională

♦ Antreprenorii locali au o problemă reală în asumarea responsabilităţii, iar, în general, atunci când apar probleme în companie dau vina pe oricine şi pe orice, dar nu pe ei înşişi.

Dimana Vlaeva, managing director, Debt Collection Agency

♦ Anul trecut, la persoanele fizice, dintr-o creanţă medie de 200 de euro s-au recuperat aproximativ 33%. La persoanele juridice la o creanţă medie de 8.000 de euro s-a colectat în jur de 7%.

♦ În 2017 s-a colectat un total de 400 de milioane de euro, din care doar 50 de milioane de euro de la companii, cu 45% mai puţin decât în 2016

♦ Noi facem parte din B2Holding, grup norvegian listat la bursa de la Oslo cu reprezentanţi în 24 de ţări. DCA se ocupă de creanţele negarantate şi am ajuns la 600.000 de creanţe. Creanţele negarantate sunt cele către persoane fizice, către oameni, toţi aceşti oameni care fac parte din toate companiile care sunt sau nu sunt în restructurare.

♦ Se recuperează mult mai puţin de la companii, nu pentru că nu vor companiile, ci pentru că nu mai au de unde.

♦ Există deja o limitare a deductibilităţii portofoliului după vânzare. De la începutul anului doar 30% din portofoliul vândut este deductibil. Adică 70% se adaugă la cifra de afaceri, iar banca plăteşte impozit pe profit de fapt la o pierdere.

 

Speranţa Munteanu, partener, KPMG

♦ Restructurarea este un fenomen care face parte din viaţa obişnuită a unei companii, iar problema este că firmele se uită la restructurare confundând-o cu insolvenţa.

♦ România are un nivel de restructurare a creditului cu succes cam de 30%, potrivit Băncii Mondiale.

♦ Această situaţie este influenţată de mai mulţi factori. Vine şi din reflexe ale mediului de afaceri. Este nevoie şi de învingerea tendinţei de negare din perspectiva managementului şi a finanţatorilor, a băncilor.

♦ Am importat cu toţii în ultimii 20 de ani o legislaţie americănească a modului de restructurare a afacerilor, care s-a potrivit mai bine sau mai prost mediului european. Realitatea mediului de afaceri european, care pleacă în mare măsură din modul în care sistemul bancar european se raportează la mediul de afaceri şi investiţional, nu a dat rezultate foarte bune în folosirea legislaţiei insolvenţei.

 

Anca Maniţiu, member of the board, ROCA

♦ Nu există restructurare financiară fără restructurare operaţională. Trebuie să fie concomitente. Să fie adresate. Trebuie să staţi la aceeaşi masă. Dacă coborâm la restructurarea financiară, sunt mai multe instrumente cu care operăm. Nu poţi nici măcar să faci o remitere de creanţă şi să crezi că este salvată. Nu poţi porni un motor fără bani, iar pentru aceasta trebuie bani noi. Cum ar veni băncile să mai dea bani noi în situaţia în care eşti cu un picior în groapă? În primul rând, acţionarul trebuie să se ajute singur, să vină şi el cu bani, trebuie să se salveze singur.

 

Andrei Burz-Pînzaru, managing partner Reff & Asociaţii - Deloitte Legal

♦ Deciziile legislative cu privire la segmentul bancar sunt opuse directivelor şi atenţionărilor emise de instituţii europene.

♦ Modificările fiscale se opun dorinţei băncii de a-şi curăţa portofoliul. Avem un întreg cadru de reglementare, se legiferează cu mare entuziasm, de la Banca Centrală Europeană, ei au venit şi au spus să schimbăm cadrul încât să fie colectarea mai rapidă. Ce face legiuitorul român? Vine cu o decizie care creşte costurie de vânzare.

♦ Ce au observat mulţi în insolvenţă este că au pierdut controlul în faţa creditorilor. Unii au reuşit cu succes să împiedice creditorii reali să preia controlul. În realitate, când eşti în insolvenţă, nu mai decide acţionarul ce se întâmplă în poveste.

 

Dragoş Pîslaru, partner, Civitta

♦ O guvernanţă bazată pe acţionariat şi pe un consiliu executiv şi nonexecutiv ar putea rezvolva problema multor companii antreprenoriale locale. Principalele cauze care duc la declinul companiilor antreprenoriale sunt legate de antreprenori şi de modelul lor de business şi apoi mai este o problemă de comunitate.

♦ În cazul antreprenorilor, educaţia de business, educaţia financiară şi guvernanţa de business reprezintă cele mai grave probleme. Cei mai mulţi dintre acţionari au şi rol executiv.

♦ O guvernanţă de business bazată pe acţionariat şi pe board executiv şi nonexecutiv ar putea rezolva această problemă.

♦ Multe companii sunt încă reticente în a accepta consiliere externă. Trebuie să acceptăm ideea că suntem într-o comunitate de business, într-un ecosistem, iar responsabilitatea îmbunătăţirii guvernanţei corporative ar trebui să ne privescă pe toţi. În România nu există nişte norme clare de guvernanţă în afară de cele de la bursă. Nu avem reguli de bune practici.

♦ Ceea ce se întâmplă în zona de business este simptomatic pentru societatea din România în general. Soluţiile nu ar trebui să fie doar individuale, ar trebui să fie comune.