UE se adânceşte în iarna demografică. Ce efecte sunt asupra economiei şi stabilităţii politice?

Autor: Bogdan Cojocaru 12.07.2018

Anul 2017 este al treilea an consecutiv în care soldul natural al populaţiei Uniunii Europene este negativ, potrivit celor mai recente date ale Eurostat. Populaţia creşte, dar numai datorită importului de oameni.

Profesorul Gérard-François Dumont, specialist în demografie, economist, geograf şi teoretician al conceptului de „iarnă demografică“, vorbeşte într-un interviu pentru Le Figaro despre efectele acestor tendinţe. El este îngrijorat de fragilizarea modelului de protecţie socială din Franţa, a treia economie ca mărime din UE, şi de încetinirea creşterii europene. De asemenea, profesorul apreciază că iarna demografică este la originea actualelor conflicte dintre statele UE.

Europa, spune Dumont, a intrat în „iarna demografică“ la mijlocul anilor 1970, când rata natalităţii a scăzut abrupt sub nivelul de 2,1 copii per femeie care asigură înlocuirea generaţiilor. Din 2015, UE a intrat într-o nouă etapă, în care creşterea demografică nu mai este asigurată decât prin imigraţie. Însă tendinţa nu se manifestă uniform în Europa. În 15 state rata natalităţii este superioară celei a mortalităţii. Franţa şi Marea Britanie intră în acest grup.

Germania, Spania şi Italia sunt în grupul de 13 în care mortalitatea este mai mare ca natalitatea. Pentru a explica aceste disparităţi, trebuie luaţi în considerare doi factori esenţiali. Pe plan politic, se poate observa o corelaţie puternică între bugetele alocate politicii familiale şi rata natalităţii. Cu cât aceste bugete sunt mai ridicate, cu atât natalitatea este mai mare decât media UE. Apoi, este un aspect cultural foarte important: în societăţile în care mariajul este o condiţie pentru a avea copii, natalitatea este în general mai mică.

Consecinţele reducerii natalităţii asupra economiei europene sunt multiple şi nu trebuie subestimate.  Scăderea este în primul rând la originea reducerii numărului de consumatori din ţările UE şi a forţei stimului economic. Ori, dacă creşterea economică europeană este în prezent aşa slabă este pentru că nu este stimulată de consum. Această situaţie este economic defavorabilă tuturor. Spre exemplu, companiile franceze care exportă la vecinii din UE sunt afectate direct de numărul redus de consumatori şi chiar de scăderea populaţiei.

În plus, o diminuare a populaţiei active care nu este amortizată de creşterea ratei de angajare sau a productivităţii salariaţilor va duce la scăderea PIB-ului.  Intensitatea, mai mică sau mai mare, a crizelor politice dintre statele UE are la origine iarna demografică, în special în Germania.

În 2015, cancelarul german Angela Merkel şi-a deschis ţara emigranţilor mai mult din cauza reducerii populaţiei active a Germaniei, pentru a compensa pentru lipsa de forţă de muncă de care se plângeau angajatorii şi mai puţin dintr-un gest umanitar. În Franţa, decizia lui Merkel nu a fost bine primită de politicieni, aceasta nu doar pentru că a fost luată unilateral, ci şi pentru că, spre deosebire de Germania, avea o populaţie activă în creştere şi nu se confrunta cu lipsa forţei de muncă.

Problema Franţei ţine de calitate, nu de cantitate.