Adrian Vasilescu, BNR: Inflaţia atacă pe extreme

Autor: Adrian Vasilescu 01.08.2018

Eurostat, care publică periodic comunicate cu referire la creşterile de preţuri, inserează de fiecare dată şi un grafic ce redă, de-a lungul unei linii zero, locul fiecărei ţări în topul inflaţiei. În extrema stângă a graficului apare ţara cu inflaţia cea mai mică, situată de regulă sub nivelul zero. În extrema dreaptă - ţara cu inflaţia cea mai mare din UE. În acest sezon, România „joacă“ pe extrema dreaptă.

Paradoxal, din 2008 - ultimul an de dinaintea crizei - şi până azi, inflaţia din România „a jucat“ uneori „pe dreapta“, înregistrând cele mai mari creşteri de preţuri din UE, alteori „pe stânga“, având cea mai mică inflaţie între cele 28 de ţări. Din octombrie 2017, într-un nou ciclu inflaţionist, a revenit „pe dreapta“, ocupând poziţia 28, cu cea mai mare creştere de preţuri. Şi iată cum societatea românească, după ce ani de zile a cochetat cu prea multă inflaţie, iar alţi câţiva ani s-a împăcat cu prea puţină inflaţie, se vede preocupată acum de un nou efort de  normalizare a climatului inflaţionist.

Sigur, fenomenul inflaţionist, în ţara noastră, are încă nevoie de analize detaliate. Pentru a-i fi bine cunoscute, sub toate aspectele, dimensiunile, specificul, cauzele. Mai ales că seria şocurilor inflaţioniste din perioada octombrie 2017 - iunie 2018 ne-a convins şi mai mult, dacă mai era nevoie, că lupta cu inflaţia a fost şi rămâne grea. Îndeosebi fiindcă tratamentele ce pot fi aplicate au multe contraindicaţii. Dacă două curbe merg în tandem şi sunt continuu comparate - curba dobânzii şi curba inflaţiei - şi dacă acum inflaţia creşte, e cert că nu putem avea dobânzi în scădere. Cresc şi dobânzile. Dar iată că, în actualul ciclu inflaţionist, în timp ce rata pe

12 luni a creşterii preţurilor a urcat până la 5,40 la sută în iunie, BNR a oprit creşterea dobânzii de politică monetară la mai puţin de jumătate: la 2,50 la sută. Deşi, cu o dobândă de peste 5,40 la sută, viaţa i-ar fi fost mai uşoară.

Dar i-ar fi fost şi ţării viaţa mai uşoară? Fireşte că nu. Două exemple sunt edificatoare. Pentru că o dobândă de peste 4,50 la sută ar fi lovit năprasnic creşterea economică. În acelaşi timp, o dobândă Lombard de 5,50 la sută, ce i-ar fi corespuns dobânzii BNR de 4,50 la sută, ar fi lărgit coridorul de mişcare a ROBOR-ului până la acelaşi nivel şi i-ar fi lovit la fel de năprasnic pe toţi cei ce au de restituit la bănci credite cu dobânzi flexibile.

Inflaţia noastră tot aşa a curs: s-au produs viituri inflaţioniste, în calea cărora, mereu şi mereu, Banca Naţională a ridicat stăvilare ferind societatea în general, economia în special de stricăciuni ireparabile. Chiar şi atunci când inflaţia n-a mai atacat „pe dreapta“, ci „pe stânga“, intrând în teritorii negative. De fiecare dată, Banca Centrală a pus la lucru toate uneltele de care dispune, nu doar dobânda de politică monetară. Mai ales că inflaţia, în România acestui timp, nu mai are cauze monetare. Şi dacă e cert că nu mai are, înseamnă că mişcarea preţurilor primeşte impulsuri fără vreo legătură cu masa monetară gestionată de BNR: de la scumpirile la carburanţi, energie electrică, energie termică şi alte preţuri reglementate; sau de la câteva tipuri de legume şi fructe de import. Şi, deci, fără să fie în niciun fel producătoare de inflaţie, politica monetară s-a dovedit a fi un puternic stăvilar în calea inflaţiei.

Puseul inflaţionist care a început la 1 octombrie 2017, şi continuă încă, e de fapt un serial. Un serial cu mai multe episoade, semănând unele cu altele de parcă ar fi trase la şapirograf. Episodul I reflectă întâmplări din trimestrul al patrulea din 2017. Deschis de un şoc inflaţionist în octombrie. Apoi au urmat două luni, noiembrie şi decembrie, cu inflaţie în proces de calmare. Episodul II cuprinde întâmplări din trimestrul I din 2018. Cu acelaşi scenariu: ianuarie - şoc inflaţionist. Apoi două luni, februarie şi martie, cu inflaţii în proces de calmare. Episodul III la fel: aprilie - şoc inflaţionist. Apoi alte două luni, mai şi iunie, cu inflaţie în proces de calmare. În iunie, de fapt, inflaţia lunară a ajuns la zero. Acesta este adevărul. Contrazis, deseori, de opinii ce nu au în spate decât închipuiri. Şi care nu fac altceva decât să ducă societatea în confuzie.