Din Vama Veche, 2 Mai, Vadu sau Corbu, corporatiştii îi salută pe cei din diaspora care vin la mitingul din Piaţa Victoriei: Suntem alături de voi. România vă iubeşte şi vă aşteaptă înapoi acasă. Jos penalii, jos PSD-ul, jos Dragnea!

Vineri, 10 august, trebuie să aibă loc un mare miting în Piaţa Victoriei din Bucureşti, un miting al Diasporei, care să protesteze împotriva penalilor de la guvernare, împotriva celor care fură de la putere, care fură România şi din cauza cărora ei au plecat din ţară, iar acum nu au niciun motiv să se întoarcă acasă.

Sănătatea este la pământ, Educaţia este rămasă în urmă, autostrăzi nu s-au făcut, salariile au crescut dar încă nu sunt la nivelul celor din Vest, job-urile disponibile se găsesc numai în supermarketuri, construcţii, restaurante sau ca paznici, puterea politică şi administrativă este acaparată de adevărate clanuri şi de aceea nimic nu se schimbă, fantoma lui Iliescu este în continuare prezentă, Dragnea este mai rău decât Ponta, iar peste toate acestea Justiţia se întoarce înapoi în anii '90. Plus Viorica Dăncilă, premierul României, care este marioneta lui Dragnea, iar Tudorel Toader, care l-a forţat pe Iohannis să o demită pe Kovesi, este ministrul penalilor.

Cei din Diaspora, care deja au trecut graniţa, îndreptându-se spre Piaţa Victoriei, sunt întâmpinaţi cu aplauze şi încurajări, în special de pe Facebook sau Instagram.

La ora mitingului, o bună parte dintre corporatiştii Capitalei sunt în drum spre mare, spre Vama Veche, 2 Mai, Corbu, Vadu, la Eforie Nord, unde mergeau bunicii şi părinţii când erau tineri, Mamaia, ca să cheltuieşti bonusul şi prima de vacanţă, etc., de unde vor fi alături de cei din Piaţa Victoriei, de pe Facebook. Aşa cum au fost şi la alegerile parlamentare din 2016, când, prin absenţa lor de la vot, i-au oferit lui Dragnea o putere absolută.

Raţionali fiind, corporatiştii pot să protesteze împotriva legilor Justiţiei, împotriva penalilor, împotriva lui Dragnea, dar nu au de ce să protesteze împotriva economiei, împotriva măsurilor economice luate de guvernul PSD/ALDE.

Revoluţia fiscală a trecut, iar unde salariile nete scădeau, companiile au acoperit diferenţa.

La PFA-uri şi micro nu cred că există o legislaţie mai favorabilă din punctul de vedere al taxării decât cea dată de PSD. Nici PNL sau USR nu ar fi fost în stare să vină cu o asemenea măsură.

Economia creşte, băncile dau în continuare credite, iar dobânzile nu au crescut aşa de mult. Programul Prima Casă este încă în vigoare, iar dacă vrei altceva, bancherii de abia te aşteaptă cu noile oferte, inflaţia nu reprezintă o problemă, mai ales că guvernatorul BNR a anunţat că ţine lucrurile sub control.

Blue Air, Ryanair, Wizz-ul merg non-stop în toată Europa cu preţuri mici şi foarte mici. Numărul de cafenele creşte în fiecare zi, iar rose-ul face carieră.

Nimeni nu ratează o vacanţă sau un citybreak din cauza banilor, ci doar din cauza faptului că au o nuntă sau un botez.

Cei care intră în lumea corporatiştilor de la 1.000 de euro net în sus o duc bine în România, salariul lor fiind aproape dublu decât media.

Pentru că nu este o viaţă rea în Bucureşti şi în principalele oraşe mari, protestul corporatiştilor nu trece dincolo de Facebook, Instagram, WhatsApp şi cafenele.

Pentru ei nu există criză sau, dacă există, este o criză cu smartphone, Converse, H&M sau Zara, sau o criză la job când nu te înţelegi cu şeful sau cu colegii de birou.

Pentru că nu există lideri carismatici în stradă, în Piaţa Victoriei, după chipul şi asemănarea lor, după vârsta lor, după aspiraţiilor şi visurile lor, protestul corporatişilor este doar pe Facebook, impersonal, aşa cum a ajuns şi viaţa lor.

Vorbesc prin e-mail, prin Whatsapp, ascunşi lângă în spatele unui calculator, al unui laptop, fără să facă cinci paşi mai încolo să vorbească cu cineva. Facebook-ul este cel mai bun prieten al lor unde îşi găsesc liniştea şi unde pot să vorbească digital, dar fără să fie întrebaţi şi comentaţi uman.

Dincolo de problemele cu forţa de muncă, corporaţiile se confruntă cu lipsa de lideri: nimeni nu mai vrea să fie şef, nimeni nu mai vrea să aibă grijă de alţii, nimeni nu mai vrea să vorbească în public, toţi vor să fie lăsaţi în lumea lor şi la ora şase să plece acasă.

Opoziţia politică, formată din Iohannis, Cioloş, Nicuşor Dan, care a dispărut, iar urmaşul lui în USR, Dan Barna este pe nicăieri, Ludovic Orban este dintr-un alt secol, este atât de insipidă încât corporatiştii nu găsesc niciun motiv să fie alături de ea, decât acela de a fi împotriva lui Dragnea, PSD.

Cioloş şi Iohannis sunt morali, dar nu reuşesc să treacă piaţa, aşa cum se spune despre cineva dacă reuşeşte sau nu să treacă sticla televizorului. Cred că nici acum, Iohannis nu înţelege cum de a ajuns preşedinte şi de ce şi prin urmare comunicarea şi acţiunea politică lui este zero. Cred că este un chin funcţia de preşedinte al României pentru Iohannis.

Cioloş, apărut ca o speranţă, are foarte mari şanse să rămână la acelaşi nivel, deşi lumea companiilor l-a adoptat şi l-a susţinut fără rezerve.

Dacă mâine ar avea loc alegeri şi ar candida Băsescu şi Kovesi, persoane văzute ca mână forte, care se luptă cu sistemul sau fac parte din el, corporatiştii i-ar vota cu toate mâinile.

Acesta este paradoxul, că idealul politic al corporatiştilor este legat de forţa şi imaginea unor „dictatori”, unor lideri carismatici, care conduc prin forţă, prin frică şi nu a unor lideri care conduc prin consens, prin democraţie. De ăia au parte la job.

Bine că vineri, pe 10 august, nu sunt alegeri, că Dragnea şi PSD ar fi luat şi mai multe voturi.

Jos penalii, jos Dragnea, jos PSD. Vama Veche, 2 Mai, Vadu şi Corbu vă salută.