Economia României se “californizează”. Surpriza creşterii de locuri de muncă din ultimul deceniu: ţara vrea cât mai mulţi IT-şti şi cât mai mulţi ospătari şi casiere

Cine vrea să vadă cu adevărat parcursul economiei româneşti din ultimii 10 ani şi tendinţa pentru următorul deceniu trebuie să fie atent la ce sectoare au creat locuri de muncă între 2009 şi 2018 şi în ce sectoare s-au distrus locuri de muncă.

Datele arată că din cele 300.000 de joburi noi create în ultimii 10 ani, în care numărul de salariaţi a crescut de la 4,6 milioane la 4,9 milioane, 120.000 sunt joburi suplimentare în servicii suport, 70.000 în informaţii/comunicaţii şi 40.000 în activităţi profesionale şi ştiinţifice, deci în total 230.000 de joburi nou-create în aşa-numitul sector IT&C.

Urmează zona de hoteluri şi restaurante, cu 90.000 de joburi în plus, iar comerţul a adăugat 50.000 de joburi în plus.

Aceasta înseamnă că economia românească se „californizează”, adică se creează locuri de muncă de mare valoare adăugată în IT, pe de o parte, iar de partea cealaltă în sectorul de hoteluri, restaurante şi comerţ, unde joburile sunt foarte jos din punctul de vedere al valorii adăugate.

Această tendinţă, de distrugere a locurilor de muncă industriale, de “mijloc”, creează anumite determinări în economie şi trebuie analizată pentru a vedea în ce fel va arăta România în următoarele decenii. În SUA practic această criză a middle-class l-a adus la putere pe Donald Trump.

În România, sectoarele industriale care au creat cele mai multe locuri de muncă în aceeaşi perioadă sunt fabricarea autovehiculelor, fabricarea produselor din cauciuc şi a echipamentelor electrice.

Alarmant este faptul că în top 10 sectoare din economie care au creat locuri de muncă în această perioadă nu există industria alimentară. Aceasta arată simplu cum România consumă, dar nu produce.

Practic, resursele alimentare ale ţării nu sunt utilizate, nu sunt procesate pentru a fi puse pe rafturile supermarketurilor sau în farfuriile clienţilor din restaurante.

Ar fi bine să crească România exclusiv prin IT-işti şi este foarte bine că avem 230.000 de noi joburi în zona de IT&C şi centre de suport, însă folosirea resurselor locale – cereale, animale vii, legume – în industria agroalimentară ar aduce valoare adăugată şi ar echilibra balanţa comercială.

În acest moment, România importă mâncare de 7 miliarde de euro pe an şi exportă produse agroalimentare de 5 miliarde de euro pe an, din care jumătate sunt însă cereale brute şi animale vii.

Ţara a fost împânzită în ultimii 10 ani de reţelele moderne de retail,  iar creşterea numărului de angajaţi din comerţ stă mărturie. Marile lanţuri comerciale au început să atace inclusiv oraşele de 20.000-30.000 de locuitori. Nu vin din urmă însă şi investiţiile în producţia de alimente. Nu sunt abatoare, depozite pentru comercializarea legumelor şi  fructelor, centre de distribuţie şi de ambalare.

Sunt foarte puţine iniţiative prin care retailerii să organizeze producţia locală şi acelea mai mult de marketing cum este cazul Cooperativei Vărăşti, o localitate din judeţul Giurgiu, în construcţia căreia s-a implicat grupul Carrefour.

Creşterea numărului de angajaţi în ultimii 10 ani din industria de automobile, spre exemplu, de la 113.000 la aproape 200.000, ce înseamnă? Înseamnă practic echilibrarea balanţei comerciale în sectorul auto. Mai mult, România a devenit astăzi exportator net în acest sector.

Ce ne mai arată evoluţia numărului de salariaţi din economie? Că ţara se depopulează şi de aceea numărul de salariaţi din învăţământ a scăzut cu 56.000 în ultimii şase ani, până la 350.000.

De asemenea, pierd salariaţi industria de îmbrăcăminte şi cea de încălţăminte, industria extractivă şi utilităţile. Dacă pentru industria uşoară este o tendinţă normală, România ieşind din categoria ţărilor cu salarii reduse, în zona de utilităţi şi industrie extractivă, scăderea numărului de salariaţi este cauzată de necesităţile de eficientizare, de creştere a productivităţii.

O rată foarte mare de scădere a numărului de salariaţi este în zona de intermedieri financiare şi asigurări. Băncile sângerează. Numărul de salariaţi din sectorul financiar, care include băncile, asigurătorii şi instituţiile financiare nonbancare, a scăzut de la  106.000 la 88.000 în ultimii 10 ani, ceea ce înseamnă o rată de aproximativ 20%.

Este de înţeles, pentru că tehnologizarea va decima personalul din serviciile financiare în următorii ani. Un semnal prost este scăderea numărului de angajaţi din transporturi, de la 175.000 la 165.000, care se poate presupune că se datorează întârzierilor prin îmbunătăţirea infrastructurii. România ar trebui să fie un punct nodal al transportului pe uscat şi pe apă în această regiune a Europei, însă iată că aici se distrug şi nu se creează joburi.

Ca şi în cazul industriei alimentare, resurse risipite. O ţară bogată, administrată prost.