Cu toate că recunosc progresele macroeconomice, Standard and Poor's şi Moody's nu upgradează calificativul acordat României

Autor: Cristian Socol 03.09.2018

Săptămâna trecută două dintre cele mai importante agenţii de rating din lume Standard and Poorăs şi Moodyăs au recunoscut progresele macroeconomice evidente ale României subliniind posibilitatea revizuirii în sus a perspectivei şi calificativului la următoarele evaluări.

Impreună cu unul dintre colegii mei am explicat în detaliu aici (Reevaluarea României. Curaj Standard & Poor`s, Fitch şi Moody`s!) - pe baza părţii comune din metodologia de evaluare a agenţiilor de rating - de ce România are un rating/calificativ subevaluat. Am argumentat că evoluţiile din 2012 încoace la nivel regional arată o economia a României, cu cel mai mare ritm de creştere / convergenţă susţinut (ă) din Uniunea Europeană, cu progrese instituţionale evidente, o bună sustenabilitate a finanţelor publice şi un nivel adecvat al rezervelor internaţionale.

Vulnerabilităţile economice de natură internă şi externă sunt reduse pe termen scurt şi mediu, România nefiind pe radarul în care indicatorii de avertizare timpurie să transmită puternice semnale de alertă.

Totuşi, sunt dezamăgit din cel puţin 3 puncte de vedere de evaluarea făcută de experţii prestigioaselor instituţii de rating.

Primul - pare că motive extraeconomice conduc la ţinerea pe loc a ratingului / perspectivei României. Nu este corect ca în evaluare să se acorde o importanţă atât de mare unor turbulenţe de natură politică în dauna progreselor economice si sociale evidente. În comunicatele ambelor agenţii de rating amintite putem observa detalierea uşor exagerată a componentelor politice/instituţionale în decizia de menţinere a ratingului. Atunci ce să mai zicem de ţări dezvoltate din UE care nu reuşesc să închege un guvern de luni/ani buni de zile, ce să mai spunem de explozia unor partide populiste, anti europene în aceste ţări?

Al doilea - pare că evaluarea este supusă unor influenţe mult prea puternice ale opiniilor unor analişti autohtoni. I-am numit apostolii crizei pe economişti (altfel prestigioşi dar partizani), care de ani buni de zile anunţă crize peste crize, unii arondaţi Opoziţiei politice (pe faţă sau discret), alţii pur şi simplu din interesul pur comercial al maximizării profitului instituţiilor la care lucrează, prin menţinerea unor costuri ridicate de finanţare ale României pe seama dobânzilor ridicate ca urmare a unui rating subevaluat. Cred ca în viitor aşa cum agenţiile de rating cer transparenţă totală Guvernului şi instituţiilor publice - acordând chiar o importanţă ridicată acestui criteriu în rezultatul deciziei de evaluare - aşa şi ele ar trebui să publice agenda detaliată de întâlniri pe care le fac în România, persoanele care participă şi minuta întâlnirilor.

Al treilea - câteva inconsistenţe persistă în rezultatele evaluării date publicităţii. Atât Standard and Poorăs cât şi Moodyăs vorbesc despre creşterea economică peste potenţial / încâlzire economică când ultimele două trimestre precum şi toate estimările CE, FMI şi BNR indică închiderea output gap ului sau un decalaj al PIB marginal pozitiv. Standard and Poorăs vorbeşte despre creşterile prea puternice de venituri şi pe de altă parte critică emigraţia mult prea ridicată mai ales în rândul tinerilor români. Ideea că tinerii emigrează din alte motive decât salariile mici este o glumă. Regăsim în comunicatul aceleiaşi agenţii o idee întâlnită la Consiliul Fiscal - creşterea mult prea mare a cheltuielilor cu salariile bugetarilor şi cu asistenţa socială. Nu se explică deloc la ce ani distanţă se află România faţă de UE în ceea ce priveşte convergenţa salariilor, cum are România cea mai mică pondere a cheltuielilor cu măsuri active de implementat pe piaţa muncii la nivelul UE şi poziţiile extrem de nesatisfăcătoare ale României în ceea ce priveşte ponderea alocată remunerării salariaţilor în PIB, a indicatorilor privind inegalitatea, sărăcia şi excluziunea socială. În ceea ce priveşte datoria guvernamentală în PIB se recunoaşte de către ambele agenţii de rating poziţia bună a României la nivelul UE dar se preferă estimarea unei creşteri la 38% din PIB a datoriei guvernamentale în PIB în defavoarea prezentării scăderii datoriei guvernamentale în PIB de la 37,4% în decembrie 2016 la 35% în decembrie 2017 şi 34,9% din PIB în mai 2018 (ultimele date statistice oficiale prezente pe site ul Ministerului Finanţelor http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buletin/executii/EvdatorieguvconformUEromanamai2018.pdf). Ciudat, pe de o parte se vorbeşte despre îngrijorarea privind acutizarea deficitului de cont curent iar pe de altă parte în acelaşi comunicat se explică că România îşi finanţează deficitul de cont curent în proporţie de peste 80% din fluxuri negeneratoare de datorie (Banca Naţională a României arată că aproape integral fluxurile de finanţare a deficitului de cont curent sunt negeneratoare de datorie). Cu alte cuvinte, România are un deficit de cont curent ce se finanţează sustenabil.

Îmbucurător, experţii agenţiei de rating Standard and Poor's văd chiar mai optimist decât Comisia Naţională de Prognoză evoluţia PIB nominal în următorii ani. S&P estimează un PIB nominal de 947 miliarde lei în 2018 CNP 945 miliarde lei pentru ca în 2019 România să atingă 1028 miliarde lei conform S&P mai mult cu 10 miliarde lei decât estimarea CNP (http://www.cnp.ro/user/repository/prognoze/prognoza_2018_2022_varianta_intermediara_de_vara_2018.pdf).

În concluzie, pare că decizia de menţinere a ratingului / perspectivei României a fost luată ţinând cont mai mult de evoluţiile politice/ instituţionale extra economice. O comunicare mai bună şi mult mai puternic argumentată a oficialilor români ce discută cu reprezentanţii celor două agenţii de rating şi continuarea evoluţiilor macroeconomice consistente pot favoriza luarea unei decizii de upgradare a perspectivei / ratingului României. Ţara noastră merită acest lucru, ultimii aproape 7 ani aratând un trend susţinut de ajungere din urmă a ţărilor dezvoltate.