Dacă nu acum, atunci când?

Editura Studia a lansat în anul centenarului reîntregirii României volumul profesorului clujean Vasile Puşcaş  “Marea Unire 1918. România Mare. Acte si documente”,  o relatare amplă a desăvârşirii  procesului de constituire a statului naţional modern România, cu incursiuni în prezent şi o întrebare gravă:  oare noi ce am învăţat din trecut?

Trecutul şi devenirea se împletesc, în cartea profesorului, cu prezentul, reconstituirea, cu documente, îşi dă mâna cu interpretarea.

Autorul scoate în relief inteligenţa şi abilitatea generaţiei de oameni politici români, de la începutul sec.al XX-lea, orientările lor politice constructive şi atitudinile hotărâte de veritabili oameni de stat. De ce nu putem spune, la 100 de ani de atunci, aceleaşi lucruri despre oamenii politici de azi?

Vasile Puşcaş se alătură politologului american Francis Fukuyama care arăta, cu un deceniu şi jumătate în urmă, că liderii politici şi oamenii de stat contemporani ar trebui să-şi dedice o parte însemnată a meditaţiei şi acţiunii politice regândirii formei şi funcţiilor statului în Sistemul Internaţional al sec.al XXI-lea.

Experienţa istorică de acum un veac, când s-a desăvârşit statul naţional România, ca şi alte state-naţiuni din Europa Centrală şi de Sud-Est poate fi utilă şi trebuie să inspire conduita actuală şi viitoare a liderilor din România, dar şi pe cei ai organizaţiilor regionale, internaţionale şi transnaţionale.

Scopul cărţii, arată profesorul din Cluj, a fost de a rememora faptele şi oamenii care au făcut posibilă România Mare,  prin intermediul actelor emise atunci şi de a arăta contemporanilor că discursul istoriografic trebuie să pornească de la sursele istorice fundamentale.

Un moment bun pentru o astfel de apariţie: dacă nu acum, atunci când?

Vasile Puşcaş este profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi cercetător la Institutul de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române; susţine cursuri de Relaţii Internaţionale, Negocieri internaţionale, Negocieri europene. Din 2011 este Profesor Jean Monnet Ad Personam.

Între 1991 şi 1994 a fost diplomat al României, în New York şi Washington, D.C. Din decembrie 2000 până la sfârşitul negocierilor de aderare cu UE (dec. 2004), a fost Negociatorul Şef al României, membru al Guvernului României; în anii 2000-2008 a fost membru al Parlamentului României, iar din decembrie 2008 până în octombrie 2009 a fost ministru al Afacerilor Europene în Guvernul României.