Zece ani de la căderea Lehman Brothers: Este România mai bine echipată să facă faţă contagiunii în cazul unei noi crize? Liviu Voinea, BNR: Suntem mai bine pregătiţi pentru a face faţă şocurilor externe decât în urmă cu zece ani, dar riscurile care decurg din politicile interne rămân

Autor: Iulian Anghel 07.09.2018

La zece ani de la căderea Lehman Brothers, care a marcat debutul crizei financiare gl­o­bale, şi într-o vreme în care mulţi economişti anticipează o nouă criză, o întrebare este obligatoriu de pus: este România mai bine echipată astăzi decât în urmă cu zece ani pentru a înfrunta o eventuală furtună?

Suntem mai protejaţi împotriva riscurilor de contagiune? Am introdus mecanisme de prevenţie mai puternice?

Într-o prezentare în care analizează evoluţia economiei României în ultimii zece ani, Liviu Voinea, viceguvernator al BNR, răs­punde la aceste întrebări şi conchide: „România este acum mai dezvoltată şi mai bine pregătită pentru a face faţă şocurilor ex­terne decât în urmă cu zece ani;  dar ris­curile care decurg din politicile interne rămân“.

România, arată Voinea, s-a confruntat cu o recesiune economică severă, începută în ultimul trimestru al lui 2008, recesiune care a continuat până în 2011.

Căderea economiei a fost atât de severă în primul rând din cauza vul­nerabilităţilor interne.

Cu un an înaintea crizei, deficitul contului curent depăşea 13% din PIB, iar deficitul structural a fost de aproape  9% din PIB. Creşterea economică se baza  pe consumul de bunuri din import şi pe boomul creditelor în valută, fapt deter­minat de politica fiscală slabă.

Aveam, prin urmare, explică eco­nomistul, tot ce ne trebuia pentru o cădere spectaculoasă, care a şi fost provocată de criza globală.

„De atunci, România a fost martoră la un deceniu de transformări majore. În cadrul a trei programe succesive FMI/UE, am făcut o cale lungă în reformarea economiei pentru a o face mai rezistentă la noi şocuri externe. România este acum mai dezvoltată şi mai bine pregătită pentru a face faţă şocurilor externe decât în urmă cu zece ani. Dar riscurile care decurg din politicile interne rămân”, arată Voinea.

Deşi vorbim mereu că salariile cresc pentru productivitate, Voinea a arătat, că, de fapt, salariile au crescut mai puţin decât productivitatea, ceea ce a făcut ca costul cu forţa de muncă să scadă. Faţă de 2008, în 2017 salariul real net a fost mai mare cu 42,7%, în vreme ce numărul de angajaţi este şi el, în 2017, mai mare cu 2,4% faţă de 2008.

Comparativ cu media UE, pro­ductivitatea muncii a crescut mai repede decât indemnizaţia angajaţilor, pe întreaga perioadă.

Prin urmare, costul unitar al forţei de muncă, comparativ cu media UE, a scăzut cu 7,7 puncte procentuale (vezi graficul). Această situaţie explică dinamica pozitivă a exporturilor, a arătat Voinea.