Crizele nu pot fi evitate, cel mult atenuate: o criză adânceşte inegalitatea şi fragmentarea socială, ceea ce conduce la populism şi extremism

Autor: Răzvan Botea 26.09.2018

♦ Efectele crizei financiare din 2008 sunt pe termen lung: o criză  adânceşte inegalitatea şi fragmentarea socială, fapt ce conduce la apariţia populismului şi a extremismului, în vreme ce  pericolul inflaţionist pândeşte după uşă.



Criza financiară care a de­butat în 2008 a lă­sat urme a­dânci nu doar în lu­mea finan­ciară, dar şi în întrea­ga societate. Mă­surile întreprinse în cadrul crizei au con­dus la o pola­rizare şi fragmentare so­cială care pot deveni foarte peri­culoase şi se pot transpune în protecţio­nism şi extre­mism. De asemenea, măsura injec­ţiilor masive de lichidităţi poate rezulta într-o explozie infla­ţio­­nistă, a spus Daniel Dă­ia­nu,  membru al Consiliului de Admini­straţie al BNR, în cadrul eveni­mentului de lansare a cărţii sale „Emer­ging Europe and the Great Recession”.

„Forţa militară, presiunile imi­graţio­niste, dificultăţile economice pre­valează şi duc la diminuare coeziunii sociale, fragmentare socială, care este foarte periculoasă şi se poate ajunge la protecţionism şi extremism .”

Populismul se poate transpune în protecţionism, iar măsurile de natură protec­ţionistă pot crea conflicte comerciale sau chiar crize comerciale de mare anvergură: „Polarizarea societăţii explică şi Brexit, ascensiunea lui Donald Trump. Aşa explicăm tot ceea ce se întâmplă din punctul acesta de vedere în Grecia sau Italia. Pola­rizarea se vede şi în Franţa şi Ger­mania, iar riscurile popu­lismului sunt mult mai serioase. Deoarece po­pu­lismul poate duce de la o criză financiară la una comer­cială”, a spus Mihnea Crăciun, direc­­tor adjunct al BERD, prezent la eveniment.

Principiul „too big to fail” a fost dezminţit în cadrul crizei, când auto­rităţile au permis falimentul Băncii Lehman Brothers, dând un exemplu de „cap care trebuie să cadă când iese din pluton”. Cu toate acestea, dacă o bancă se poate subordona regulilor unei bănci centrale, o ţară este mai greu de controlat politic.

„BCE, din nefericire, se consultă cu entităţi cum ar fi ţările din zona euro, iar când o ţară ca Italia ia atitudinea «too big to fail», înseamnă o problemă foarte mare. Dacă băncile pot fi chemate la ordin de o bancă centrală, cu o ţară este mai greu”, a spus Radu Crăciun, preşedintele Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat.

Sistemul financiar la 10 ani de la criză este încă unul miop, miopia fiind o afecţiune a ochilor care afectează vederea la depărtare. Chiar dacă sistemul pare a fi mai solid, vulnerabilităţile sunt încă prezente.

„Vorbind despre România, avem un deficit bugetar structural mare şi trebuie să reducem, problema competitivităţii rămâne şi suntem codaşi la creşterea veniturilor fiscale”, a mai spus Daniel Dăianu.

Fintech, precum şi criptomonedele aduc oportunităţi, dar şi riscuri mult mai mari: „Nu avem cum să le oprim (criptomonedele– n.red.) pentru că e tehnologie aici şi ea vine cu rapiditate, cu foarte multe avantaje. Dar să încercăm să le reglementăm, aşa cum spune şi Banca Centrală Europeană şi care este şi poziţia noastră”, a spus guvernatorul BNR Mugur Isărescu.

O criză financiară este un element al ciclului financiar, iar criza din 2008 a fost un derapaj mai puternic al perioadelor ciclice de recesiune. În consecinţă, nu se poate discuta de o apărare concretă împotriva unei crize, doar de atenuarea efectelor acesteia prin măsuri luate din timp.

Dezechilibrele din zona financiară trebuie reduse la un minim, în timp ce îndatorarea externă şi deficitul extern pot fi factori care să accentueze o posibilă criză.„Ideea de a avea o rezervă  înseam­nă prudenţă,  iar rezerva costă. Presa nu a văzut că norocul nostru (la momentul crizei- n.red.) a fost că am acumulat o rezervă impor­tantă. Rezerva noastră a crescut inclusiv prin faptul ca am cumpărat masiv valută când cursul tindea să se ducă spre 2 lei”, a mai spus gvernatorul BNR.

 

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR

♦ Ideea de a avea o rezervă  înseamnă prudenţă,  iar rezerva costă. Presa nu a văzut că norocul nostru (la momentul crizei - n.red.) a fost că am acumulat o rezervă importantă. Rezerva noastră a crescut inclusiv prin faptul ca am cumpărat masiv valută când cursul tindea să se ducă spre 2 lei.

♦ În cadrul crizei, nu am lăsat cursul să coboare, deşi ar fi ajutat mai mult nivelul de 3,5 lei, faţă de cel menţinut la 3,2 lei.

♦ Nu avem cum să le oprim (criptomonedele– n.red.) pentru că e tehnologie aici şi ea vine cu rapiditate, cu o grămadă de avantaje. Dar să încercăm să le reglementăm, aşa cum spune şi Banca Centrală Europeană. Aceasta este şi poziţia noastră. Soluţia aici este ca aceste cryptocurrencies să fie reglementate, altfel ne vom pomeni şi în acest domeniu cu un fel de Caritas, după care se vor căuta vinovaţi. Şi vinovaţii de regulă în asemenea escrocherii - că sunt interne, internaţionale - tot timpul trebuie să fie cei care au încercat să reglementeze şi nu au putut sau nu au reglementat la timp sau au reglementat cu întârziere.

 

Daniel Dăianu, membru al Consiliului de Administraţie al BNR

♦ Instituţiile financiare spun că sistemul financiar este mai robust, dar aici este de discutat. Deşi sistemul este mai reglementat, crizele nu pot fi evitate, cel mult vor atenua aceste crize.

♦ Dezechilibrele trebuie să se menţină jos. Pentru pieţele financiare, contează îndatorarea totală externă, care este periculoasă, fi că este publică sau privată. Şi un deficit extern de 3% poate fi foarte periculos.

♦ În pofida unui sistem aparent mai solid, vulnerabilităţile abundă. Vorbind despre România, avem un deficit bugetar structural mare şi trebuie să reducem, problema competitivităţii rămâne, creşterea veniturilor fiscale, suntem codaşi la acest capitol.

 

Leonardo Badea, preşedinte ASF

♦ Istoria economiei este scrisă pe nisip şi nicidecum pe piatră. Tot ce putem face este să învăţăm puţin câte puţin din ciclurile economice trecute. Economia este ciclică. Cei care provoacă crizele, cei care le suportă vor învăţa din aceste experienţe.

 

Valentin Lazea, economistul-şef al Băncii Naţionale

♦ În practică, „too big to fail” s-a dovedit a fi neadăvărat.  În legătură cu permiterea falimentului Lehman Brothers, eu spun că s-a procedat nu corect, ci foarte corect, dându-se un exemplu de cap care trebuie să cadă, pentru ca de acum încolo, de câte ori va interveni o criză, băncile mari vor vrea să nu fie ele acelea care să iasă din pluton şi capul lor să fie cel care va fi tăiat. Cu alte cuvinte, frica este singurul antidot al economiei.  Dacă înlături frica,  lăcomia este liberă să se răspândească.

♦ Cine trebuie să suporte costul restructurărilor băncilor bailout, prin buget sau bailin, cu cei care au relaţii drecte cu banca, acţionari, creditori sau deponenţi? După părera mea, soluţia aici este următoarea: aşa cum sistemul de supraveghere constituit la nivel european are în vedere doar băncile sistemice, la fel şi sistemul de garantare a depozitelor la nivel european ar trebui să se aplice acelor bănci mari, nu oricărei bănci mici.

♦ De 10 ani sunt încurajate investiţii speculative şi creşterea datoriei publice şi private , de 10 ani este descurajată economisirea şi tot de 10 ani este stimulată creşterea inegalităţii sociale prin mecanisme bursiere – de aici populismele, extremismele.

 

Laurian Lungu, economist

♦ Criza a fost parte dintr-un ciclu care s-a deplasat de la normalitate. Seminţele crizei se regăsesc în multe alte crize. 

♦ Nu cred că vom putea evita o criză viitoare, oricât de mult am reglementa şi există un nivel de reglementare optim, pe care încă încercăm să îl găsim pentru a ne lăsa spaţiu de dezvoltare şi pentru a nu lua măsuri atât de drastice.

♦ Nu sunt schimbări mari în pieţe. Am văzut criza petrolului, care a fost ca urmare la măsurilor de politică financiară. Toate firmele mari de investiţii deţineau active petroliere sau de gaz, ceea ce a dus la conflicte mari de interese: nu poţi fi şi operator, să faci şi investiţii în pieţele financiare în acelaşi timp.

 

Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR

♦ Există, într-adevăr, o dimensiune pe care nu au văzut-o mulţi, cel puţin eu nu am văzut-o, şi anume adâncimea crizei dincolo de ce şi-ar fi putut imagina cineva. Nimeni nu anticipat ca ciclul de afaceri este mai complex decât am crezut noi: are o fază normală, cea în care ratele de dobândă a politicii monetare rămân semnificativ pozitive şi pot să aibă loc şi recesiuni, şi expansiuni. Faza ciclului anormală, în care ratele de dobândă monetară sunt aproape de zero, unde pot avea loc expansiuni sau recesiuni. Asta este una din lecţiile pe care le-am învăţat. În rest, nu cred ca s-a schimbat nimic fundamental, ceea ce ghidează raţionamentul este de mii de ani acelaşi, s-a schimbat doar modul în care vedem noi acest lucru.

 

Aura Gabriela Socol, profesor ASE

♦ Avem două moşteniri ale crizei: un sistem financiar încă miop după 10 ani, iar a doua moştenire este adâncirea inegalităţii dintre ţări şi polarizarea socială la niveluri pe care nu le credeam.

♦ Sistemul financiar este incă ataşat câştigurilor pe termen scurt, iar dacă după 10 ani, putem spune ca încă se întâmplă, acest lucru este din cauză că în această perioadă majoritatea discuţiilor legate de aspectele declanşatoare s-au concentrat pe ce nu ar trebui să facă pieţele financiare, în loc de ce ar trebui să facă, în sensul că s-a insistat pe prevenire şi s-a suprareglementat.

♦ S-a trecut de le lipsa de reglementare la reglementare excesivă, reguli peste reguli, ceea ce e foarte bine, însă soluţia structurală ar fi fost reorientarea pieţelor financiare către rolul lor de bază – intermedierea între economii şi invesţii, cu accent pe investiţiile pe termen lung, pentru că acestea ar fi adus creştere economică.

 

Radu Crăciun, preşedintele Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat 

♦  Practic în 2009, 13.000 de miliarde de dolari au pompat în piaţă patru dintre cele mai mari bănci centrale. Acum vedem că economia britanică creşte, cea americană la fel - înseamnă că misiunea a fost îndeplinită? Răspunsul este că e mult prea devreme, pentru că în momentul în care pompezi 13.000 de miliarde în economia mondială, consecinţele pot fi pe termen lung, iar noi nu am văzut decât foarte puţin din ce s-a întâmplat mai departe.

♦ BCE, din nefericire, se consultă cu entităţi cum ar fi ţările din zona euro, iar când o ţară ca Italia ia atitudinea „too big to fail”, înseamnă o problemă foarte mare. Dacă băncile pot fi chemate la ordin de o bancă centrală, cu o ţară este mai greu.

 

Mihnea Crăciun, director adjunct al BERD

♦  În 2008, în 15 septembrie, eram la Londra, încercam să intermediem un împrumut mare - 300 de milioane de euro pentru o companie din sectorul energetic românesc şi ne imaginam că va fi foarte simplu. Am strâns 50 de milioane, din 20 de bănci comerciale s-au întors trei, cu bani mai puţini. Proiectul a căzut, finanţarea a fost anulată şi ne-am trezit în situaţia de a pierde un proiect mare.

♦ Soluţia bailoutului nu a fost una grozavă, pentru că a condus la sărăcirea multor categorii sociale, care nici atunci nu o duceau preea bine, luând deja credite neacoperite. Asta a polarizat foarte mult societatea. Beneficiile creşterii economice nu au fost văzute.

♦ Polarizarea societăţii explică şi Brexit, ascensiunea lui Donald Trump.

razvan.botea@zf.ro