Speranţa Munteanu, KPMG: Afacerea ELCEN-RADET-Primăria Capitalei şi insolvenţa celor două companii se învârtesc în jurul unei creanţe de 3,7 mld.lei, nodul gordian al întregii istorii. ”Ea s-a născut dintr-o sub-bugetare cronică a RADET practicată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti pe o perioadă foarte lungă de timp, poate mai mult de zece ani”

Ziarul Financiar 02.10.2018

Speranţa Munteanu, partener KPMG, compania care a fost administrator provizoriu la ELCEN Bucureşti până acum trei luni, vorbeşte într-o discuţie cu ZF despre întreaga afacere RADET-ELCEN-Primăria Capitalei, o istorie care depăşeşte un deceniu, dar care nu a dus la rezolvarea situaţiei, ci la acumularea constantă de datorii.

ELCEN este cel mai mare producător de energie termică din România, cu o cotă de 40% la nivel naţional şi de 90% în Bucureşti.

Pentru că RADET nu şi-a plătit constant datoriile, ELCEN, deţinută de Ministerul Energiei, a solicitat intrarea în insolvenţă pentru că la rândul ei nu-şi plătea datoriile către furnizorii de gaze. La fel, RADET a intrat în insolvenţă.

 

Suntem la mai mult de doi ani de când ELCEN şi RADET şi-au cerut insolvenţa, timp in care încă nu s-a ajuns la demararea reorganizării, despre care s-a spus şi scris că ar trebui să fie realizată prin fuziunea prin absorbţie a ELCEN în RADET. La începutul acestei săptămâni a fost votat, de către creditori, planul propus de KPMG, la ELCEN. Rezolvă acest plan problema fuziunii?

Speranţa Munteanu, KPMG: Soluţia fuziunii prin absorbţie a ELCEN în RADET, a fost propusă, la începutul acestui an, de RADET împreună cu administratorul său judiciar, soluţie care nu a fost însă agreată de ELCEN dintr-o serie lungă de considerente, care îl făceau complet nerealizabil şi la solicitarea creditorilor Rominsolv a decis, la sfârşitul lui februarie, amânarea votului pentru ca propunerea de plan făcută creditorilor să poată fi votată de aceştia.

Două dintre acele motive, au condus la abandonarea în totalitate, in luna mai, după ample consultări, atât de către creditorii ambelor societăţi, cât şi de către CGMB a alternativei fuziunii şi adoptarea propunerii făcute de KPMG, în calitate, la acea vreme, de administrator judiciar provizoriu. Aceasta nouă abordare constă în transferul de activitate (business transfer) a activităţilor RADET şi ELCEN către o entitate nouă, Energetica SA, aflată în proprietatea CGMB.

Primul dintre acele motive era că pentru a se ajunge la fuziune, erau de parcurs in prealabil paşii de transformarea regiei RADET în societate comercială pe acţiuni, cumpărarea acţiunilor deţinute de ministerul Energiei şi de ROMGAZ, în ELCEN, de către CGMB şi abia după aceea să aibă loc fuziunea propriu-zisă între cele două societăţi astfel rezultate, respectiv ELCEN deţinută de CGMB şi SA-ul rezultat din transformarea RADET. Tot acest proces, care trebuia parcurs cu respectarea termenelor legale, la care se adăugau şi toate termenele de analiza detaliată la nivelul tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice implicate, ar fi durat mult prea mult să poată fi vorba de un proces eficient pentru nevoile reorganizării sistemului de termoficare al Bucureştiului.

Un proces atât de îndelungat, estimat la peste 18 luni de la data confirmării planurilor, ar fi scos din orice termene de realizare în timp util a atragerii de fonduri europene şi credite rambursabile pentru reţeaua de termoficare a Bucureştiului şi pentru retehnologizarea centralelor ELCEN, care altfel ar trebui să iasă din funcţiune în proporţie de 30% până în 2020 şi alte 20% până în 2023.

Urgenţa e cu atât mai mare cu cât proiectele pentru fonduri europene trebuie depuse până la sfârşitul acestui an, moment la care ieşirea din starea de insolvenţă a activităţii de termoficare să fie deja predictibilă, aceeaşi condiţie fiind aplicabilă şi in cazul angajării creditelor de investiţie rambursabile.

Al doilea motiv a fost acela că planul propus de RADET şi administratorul său judiciar, asuma renunţarea, de către ELCEN şi creditorii săi, din proprie iniţiativă şi neargumentată legal şi economic, la recuperarea de la RADET a creanţei de 3,70 miliarde de RON, condiţie inacceptabilă şi care, de altfel, se află la baza tergiversărilor de mai bine de şase ani a rezolvării problemei termoficării în Bucureşti.

Propunerea noastră de plan care rezolvă cele două piedici, a fost acceptată, prin votul dat luni, 24 septembrie, pe plan, de toţi creditorii ELCEN, mai puţin ANAF si ministerul finanţelor publice care, ca de obicei in astfel de situaţii, au cerut amânarea votului pe plan. Planul însă a trecut prin acceptarea lui de trei din cele cinci grupe de creditori participante la vot, grupele care au respins planul fiind controlate de creditorii bugetari.

Trebuie menţionat aici faptul că planul prevede achitarea in totalitate a creditorilor ELCEN şi chiar un dividend final de circa 4-500 milioane de RON la dispoziţia acţionarilor acestuia, după încheierea reorganizării.

 

Aţi menţionat creanţa de 3,70 miliarde lei pe care ELCEN o are asupra RADET. In legătură cu ea sunt vehiculate foarte multe informaţii contradictorii. Care este soluţia propusă prin planul ELCEN de rezolvare a acesteia?

Speranţa Munteanu, KPMG: Creanţa aceasta de 3,70 miliarde RON este nodul gordian al întregii istorii. Ea s-a născut dintr-o sub-bugetare cronică a RADET practicată de CGMB pe o perioadă foarte lungă de timp, poate mai mult de zece ani.

Astfel, RADET a fost mereu bugetat pe un deficit de circa 250 milioane RON pe an, in medie, sub-bugetare care a fost transferată furnizorilor săi, cu precădere către ELCEN, care reprezintă 98% din masa credală a RADET, astfel născându-se această creanţă care este valoric aproape cât 70% din bugetul anual al Capitalei.

Din ea circa 2 miliarde este principal, diferenţa fiind dobânzi şi penalităţi calculate conform legii şi recunoscute an de an de RADET. Creanţa nu a fost însă recunoscută niciodată de CGMB care a criticat modul în care ANRSC şi ulterior ANRE au stabilit tarifele de termoficare, motiv pentru care, la data deschiderii procedurilor de insolvenţă existau un număr semnificativ de litigii cu privire la această creanţă, litigii pe care avocaţii le estimează să dureze până la 10 ani. Administratorul judiciar al RADET a recunoscut creanţa in tabelul preliminar de creanţe al RADET, dar aceasta a fost contestată de CGMB, fiind înscrisă actualmente provizoriu, în tabelul definitiv, dar cu drept de vot. Pentru întocmirea planului ELCEN a fost realizată o evaluare a acestei creanţe litigioase la valoarea ei la data deschiderii procedurii.

Valoarea evaluată a acesteia, care este ipoteză de constituire a planului, este de cca 1,1 miliarde RON.

Planul ELCEN are două surse pentru achitarea datoriilor: preţul care urmează să fie încasat la transferul de activitate, de la Energetica SA şi recuperarea parţială, prin plan, a creanţei asupra RADET, la valoare evaluată, urmând ca pentru diferenţă să descarce de obligaţiile decurgând din această creanţă atât RADET cât şi CGMB. Există foarte multe emoţii în jurul acestei creanţe, mai ales ca Legea 85/2014, a insolvenţei, care a introdus posibilitatea ca regiile să poată fi reorganizate sau lichidate judiciar, este lipsită de orice fel de prevederi specifice regiilor motiv pentru care în toate operaţiunile insolvenţei trebuie făcute analogii cu situaţia societăţilor comerciale incorporate pe Legea 31/1990, pentru care a fost scrisă iniţial legea insolvenţei.

Această situaţie presupune o asumare din partea tuturor participanţilor pentru adoptarea unei soluţii care să întrunească acordul presupus de lege al decidenţilor, şi pe cale de consecinţă, de aici ezitarea RADET de a întocmi un plan care să trateze tranşant şi neechivoc acest subiect.

Această întârziere însă, care se concretizează prin faptul că din februarie până acum RADET nu a venit cu nici o soluţie alternativă la propunerea de plan de reorganizare, respinsă iniţial de creditori, deci nici cu o claritate dacă propunerea facută de ELCEN pentru soluţionarea acestui impas este acceptată, sau dacă, RADET poate propune o altă abordare care să poată argumentat, de astă dată, să fie acceptată de ELCEN şi de creditorii săi, riscă să pună in pericol partea cea mai importantă a acestei reorganizări, care de fapt, ar urma să se desfaşoare in afara procedurilor de insolvenţă, dar care trebuie să fie scopul real al tuturor acestor demersuri.

Mă refer la realizarea la timp, la costuri optime de finanţare şi fără atragerea unor repercursiuni din perspectiva obligaţiilor de mediu asumate, a modernizării reţelei de termoficare a Bucureştiului, obiectivul strategic al CGMB pentru perioada următoare.

 

Se discută, în spaţiul public despre o modificare a planului recent votat de creditorii ELCEN pentru a fi acomodată schimbarea de strategie a CGMB, care a hotarât in august ca Energetica SA să achiziţioneze creanţele unor creditori ai ELCEN, printre care şi ale celor bugetari. Cum modifică această nouă evoluţie planul votat la ELCEN?

Speranţa Munteanu, KPMG: Hotărârea din 23 august a CGMB nu marchează o schimbare de strategie, din perspectiva planului ELCEN. Explicat simplu, în cazul în care creditorii bugetari şi alţi creditori şi-ar cesiona creanţele către Energetica SA, tot ce s-ar modifica pentru ELCEN ar fi compoziţia masei lui credale. El rămâne la fel de îndatorat, cu aceleaşi probleme şi cu aceleaşi potenţiale surse pentru a-şi realiza redresarea.

Planul nu alege care sunt creditorii, oricum asumă să ii plătească pe toţi şi nu distinge între ei decât din perspectiva drepturilor lor de preferinţă, adică a garanţiilor deţinute. Nu am înţeles clar care este beneficiul acestei soluţii.

Cu atât mai mult că ea era la momentul la care a fost luată, de lege ferenda, creditorii bugetari neavând o bază legală pentru a-şi cesiona creanţele. O modificare la Codul de procedură fiscală, care se regăseşte în ordonanţa de urgenţă pusă recent în proces de transparenţă decizională de MFP, ordonanţă care include şi modificări la legea insolvenţei, va putea deveni bază legală dacă este adoptată.

E însă de comentat faptul ca articolul cu pricina din ordonanţă, aşa cum apare el acum pe site-ul MFP este inaplicabil în practică, din pricina multiplelor erori si inadvertenţe pe care le cuprinde. Mai mult decât atât, specialiştii în drept constituţional, atrag atenţia că din pricina unor prevederi pe partea care se referă la insolvenţă, ordonanţa are toate şansele să ajungă blocată la Curtea Constituţională, ceea ce ar provoca alte întârzieri.

Explicaţia care înţeleg că a fost dată pentru preferinţa pentru această cesiune ar fi fost aceea că Energetica SA ar urma să folosească creanţele pentru a face o adjudecare a activităţii ELCEN în contul creanţei. Deci că ar fi vorba despre modalitatea achitării preţului.

Nu cred că această teorie are susţinere practică deoarece planul oricum prevede vânzarea activităţii ELCEN către Energetica SA, iar suma care a fost decisă ca majorare de capital, la Energetica SA, este absolut suficientă pentru achiziţie fără complicaţiile asumate de o adjudecare în contul creanţei. De aceea, din perspectiva implementării planului, singurul avantaj, pe care mi-l pot imagina că a fost avut în vedere, este faptul că înlocuirea creditorilor bugetari cu CGMB ar permite, acestuia din urmă, un control asupra procedurii ELCEN, din calitatea de creditor.

Punctul cel mai sensibil care impactează interesele CGMB fiind poziţia creditorilor ELCEN faţă de modul de recuperare a creanţei de 3,70 miliarde RON, exact elementul rămas neadresat, până acum, in planul propus la RADET.

Dependent de cum este propusă acolo recuperarea de către ELCEN a acestei creanţe va depinde măsura în care creditorii chirografari şi mai ales acţionarii acestuia îşi vor recupera banii imobilizaţi în ELCEN.

Din perspectiva ANAF, pe de altă parte, o reducere a recuperării creanţei ELCEN asupra RADET (nu hair-cut) are ca efect naşterea unui efect fiscal, şi anume, o solicitare din partea ELCEN de recuperare a TVA-ului aferent hair-cut-ului.  Aceasta este estimată în plan la aproximativ 500 milioane de lei, pentru situaţia în care recuperarea s-ar face la valoarea evaluată de 1,10 miliarde RON.

Evident această recuperare de TVA este cu atât mai redusă cu cât si hair-cut-ul e mai redus. Datorită existenţei acestei poziţii divergente de interese, argumentarea solidă, atât în planul ELCEN cât şi în cel al RADET, a nivelului hair-cut-ului este foarte importantă pentru deblocarea situaţiei.

Este foarte important de înţeles că acest subiect nu poate fi ocolit, mai mult decât a fost el ocolit în trecut, de tema atragerii răspunderii pentru situaţia creată.

Actuala administraţie a Bucureştiului, care nu este contemporană cu perioada în care s-au produs disfuncţiile care au afectat termoficarea centralizată a Bucureştiului, a făcut cei mai mulţi paşi în direcţia rezolvării problemei, şi eu sper că vor duce procesul de redresare a termoficării Bucureştiului până la capăt fără să se lase prinşi în jocul tergiversării, care este de fapt principala cauză a insolvenţelor RADET şi ELCEN.

Cu atât mai mult cu cât in termen mediu şi lung soluţia termoficării centralizate rămâne cea mai fezabilă soluţie, dacă nu singura, pentru cei 1,200,000 de bucureşteni racordaţi la reţea.

Istoricul situaţiei de la ELCEN-RADET-Primăria Capitalei:

Prin HCGM nr. 13/17.01.2018, in conformitate cu prevederile art. 132 alin. 1, lit. a din Legea nr. 85/2014, a fost aprobat de principiu setul de actiuni consecutive care urmau a fi incluse de RADET, sub supravegherea administratorului judiciar, Rominsolv, in planul de reorganizare al regiei, respectiv: