Singura şansă să trecem munţii cu o autostradă: să fie finanţată de capitalul privat românesc şi economisirile populaţiei

Autor: Sorin Pâslaru 03.10.2018

Businessul românesc se plânge că nu poate trece Munţii Carpaţi pe autostradă, dar soluţia este chiar la el. A sosit timpul şi există şi forţa financiară pentru ca cele mai mari companii cu capital privat românesc să mobilizeze capital pe termen lung, 15-20 de ani, pentru o autostradă în parteneriat public-privat.

Marile companii private româneşti stau astăzi pe sute de milioane de euro pe care caută să-i plaseze în condiţii de siguranţă şi cu randamente decente.

Două direcţii pot avea aceste capitaluri, care ar schimba cu adevărat România.

În primul rând, crearea unui cross, a unei reţele prin care companiile româneşti să fie acţionare unele la altele. Aceasta însă presupune listarea a cât mai multor firme din primele 50 de companii cu capital privat românesc ca şi cifră de afaceri şi apoi achiziţia de pachete de 5-10%, minoritare, dar strategice, unele la altele.

Deja cea mai mare companie cu capital privat românesc ca cifră de afaceri, Dedeman, a cumpărat pachete de acţiuni la firme listate din energie. Un drum este deschis.

Businessul românesc a ajuns la maturitatea necesară pentru a ieşi din perspectiva unică a unei afaceri într-un anumit sector de activitate şi a privi într-o perspectivă mai largă, atât sectorială, cât şi istorică.

Capitaliştii români au fost mai degrabă până acum lupi singuratici care şi-au construit imperii, dar acestea s-au năruit imediat ce persoana care le-a construit a trecut prin situaţii dificile. Alta ar fi fost situaţia şi altfel ar fi evoluat inclusiv economia românească dacă printr-un cross de deţineri de participaţii se ajungea să se facă o diferenţă între companie, businessul propriu-zis şi proprietarul acesteia.

Spre exemplu, România ar fi trebuit să aibă în continuare o mare companie de îngrăşăminte chimice sau un mare asigurător cu capital privat autohton, dacă aceste companii ar fi fost listate şi ar fi fost luate părţi din capitalul lor de firme private puternice româneşti. Ceda omul, dar businessul cu afaceri de sute de milioane de euro, mii de angajaţi şi roluri esenţiale în dezvoltarea economică a României rămânea.

Iar aducerea companiilor pe bursă şi procesele de transparentizare necesare ar fi determinat şi o mai bună guvernanţă corporatistă.

Copacii răzleţi mai uşor sunt doborâţi de furtuni decât o pădure. Este timpul pentru apariţia unor astfel de participaţii încrucişate mai ales în condiţiile în care, în ultimii 3-4 ani, au avut loc exituri de sute de milioane de euro, deci capital există. S-au anunţat câteva alianţe deocamdată, dar pentru investiţii fără anvergură de câteva milioane de euro în companii care se află în oarecare dificultate financiară şi caută finanţare.

Cert este că în Italia sau în Germania deţinerea de participaţii încrucişate, ecosistemul financiaro-industrial constituie reţeaua pe care se bazează dezvoltarea industrială a acestor ţări.

În mijlocul acestor reţele trebuie să se afle instituţii financiare puternice şi fonduri de investiţii.

O a doua linie de utilizare a liniilor de cash de care dispun acum firmele private româneşti ar trebui să fie finanţarea, în mod individual sau în alianţe, a unor mari proiecte de infrastructură: autostrada Comarnic - Braşov sau centura Bucureştiului.

Puţini ştiu că familia Benetton din Italia controlează firma care administrează autostrăzile din această ţară. Peste banii de care deja dispun marile firme private româneşti, care caută acum plasamente şi eventual decid să investească în imobile de birouri, se poate adăuga excedentul de economisire al populaţiei şi firmelor.

Românii, pesoane fizice şi juridice, au astăzi (august 2018) 327 de miliarde de lei în bănci, în lei şi valută, faţă de un sold al creditelor de doar 247 de miliarde de lei. Această diferenţă de sold între depozite şi credite, de 80 de miliarde de lei (17 miliarde de euro), trebuie pusă la treabă. Băncile stau pe munţi de bani şi noi nu avem şosele.

O emisiune de obligaţiuni pe 20 de ani de 2 miliarde de euro în echivalent lei, cu un cupon de 4-5% pe an, pentru autostrada Comarnic - Braşov, aranjată de un consorţiu de mari companii privare româneşti care vor mai pune şi ele 500 de milioane de euro pentru o scadenţă similară, poate fi o soluţie pentru trecerea Carpaţilor.

România nu mai poate aştepta consorţii străine, soluţii de la Banca Mondială, de la BEI sau BERD, care nu ştiu decât să ne admonesteze de 20 de ani că nu suntem în stare să atragem finanţare.

Dacă guvernul nu este în stare, capitalul privat românesc este chemat astăzi să se implice în cel mai important proiect de infrastructură al României din ultima sută de ani: trecerea munţilor cu o autostradă.

sorin.pislaru@zf.ro