Căderi generalizate pe burse, băncile din umbră greu de controlat, creşterea dobânzilor, războiul comercial, Brexitul, prăbuşirea unor economii emergente, datorii uriaşe - a venit vremea evaluării riscurilor pentru economia globală

Cu căderi generalizate pe burse, crize valutare, ţări emergente care apelează la ajutorul FMI, un conflict comercial global, cu un război al surzilor între Italia şi Comisia Europeană şi pericolul ca inflaţia să scape de sub control în unele state, entuziasmul de anul trecut privind economia mondială a cedat locul reticenţei şi îngrijorărilor. Analişti din cele mai diverse sectoare ale lumii financiare se întrec acum să evalueze riscurile.

Pentru preşedintele Băncii Centrale Eu­ropene (BCE) Mario Draghi, prin­cipala ame­ninţare la adresa economiei mondiale este un val de majorări de dobânzi cauzat de instabilitate financiară şi de surprize neplăcute din partea inflaţiei şi a jocurilor geopolitice, scrie Bloomberg.

„Este chiar clar că principalul risc asupra căruia ar trebui să ne concentrăm este o reevaluare bruscă a activelor, sau o creştere accentuată, bruscă şi accentuată, a dobânzilor“, a explicat Draghi la Bali, la reuniunea anuală a Fondului Monetar Internaţional. La eveniment au participat miniştri de finanţe şi şefi de bănci centrale din zeci de ţări. 

Riscul unei inflaţii mai accelerate decât s-a anticipat „este una din posibi­lităţile luate în considerare, mai ales în cazul SUA“, a spus şeful băncilor centrale europene, precizând că probabilitatea unui salt al inflaţiei în Europa rămâne redus. Draghi a vorbit şi de riscuri geopolitice, cum ar fi promovarea protecţionismului comercial şi atacuri asupra independenţei băncilor centrale. Preşedintele american Donald Trump şi cel turc Recep Tayyip Erdogan  şi-au făcut un obicei din a critica majorările de dobânzi.

BCE, a asigurat Draghi, este mai liberă faţă de constrângerile politice după ce a câştigat mai multe procese contra programelor sale de achiziţii de active de urgenţă şi de quantitative easing.

Legat de bănci, el a spus că acestea sunt în cea mai mare parte mult mai puternice decât în trecut, însă shadow banking-ul trebuie monitorizat, iar instrumentele macroprudenţiale trebuie îmbunătăţite.

La zece ani de la criză, în pofida reformelor implementate pentru a reduce pericolele, industria bancară tot n-a scăpat de riscuri, notează Bloomberg. Şi despre acest aspect s-a discutat la Bali, la reuniunea FMI.

De la turbulenţele de pe pieţe şi tensiunile comerciale tot mai mari la creşterea îndatorării şi efectele şi bugetul noului guvern italian care sfidează disciplina fiscală, provocările abundă, iar băncile, spun şefii lor, trebuie să facă mai mult să se protejeze.

Însă mai îngrijorătoare decât turbulenţele de pe pieţe a fost explozia unor produse financiare legate de volatilitate atunci când bursele de acţiuni s-au prăbuşit în februarie, spune Robin Brooks, fost economist-şef la Institutul pentru Finanţe Internaţionale şi fost strateg valutar la Goldman Sachs.

„Acesta este un semnal că, după mulţi ani de dobânzi mici, ar putrea fi multe pungi de supraîndatorare în capitalul companiilor despre care nu ştim nimic“, a explicat Brooks. „Acesta este un risc mare.“

Pericole similare pot sta ascunse, la pândă, prin mulţimea de creditori non-bancari care s-au dezvoltat după criza din 2008.

„Problema cu băncile din umbră este că sunt foarte dificil de documentat şi de aceea este un domeniu asupra căruia ne concentrăm mult“, a mai spus Brooks.

Echipa editorială a Financial Times apreciază şi ea că riscurile pândesc într-o economie globală deocamdată calmă şi că decidenţilor politici le lipsesc informaţiile şi uneltele cu care să combată o viitoare criză financiară. Şi FT scrie despre avertismentele, venite de la BCE, că sistemul financiar nonbancar, unde mijlocele de intervenţie sunt puţine, a crescut foarte rapid şi acum pare să fie puternic îndatorat. O implozie a acestui sector al zgudui economia reală. Apoi, riscul ca povara datoriilor Chinei să explodeze la un moment dat îi obligă pe decidenţii politici să nu se relaxeze cu adevărat. Între timp, şefii băncilor centrale şi miniştrii de finanţe sunt preocupaţi cu riscurile pe termen scurt create de ciclul economic „ în special randamentele mai mari ale obligaţiunilor americane şi dolarul mai puternic, care afectează economiile emergente. „Din fericire, semnele unei slăbiciuni generale în tot sectorul sunt puţine. Investitorii fac diferenţă nu atât între regiuni, cât între acele economii „ Argentina, Venezuela, Turcia „ care au făcut greşeli de politică palpabile şi acelea care nu au facut“, scrie FT. Cu excepţia Turciei, autorităţile din puţine ţări fac erori grosolane. Politicile monetare sunt cam pe acolo pe unde trebuie să fie. Nici chiar războiul comercial al lui Trump, care are ţinte greşite, nu a avut până acum un impact macroeconomic semnificativ. Însă riscuri necunoscute pândesc în acest mediu aparent inofensiv. Dacă va veni o criză, problema reală va fi probabil lipsa instrumentelor de prevenţie şi nu greşeli de reacţie la ea.

Henrik Bˆhme, de la Deutsche Welle, vorbeşte de un cocktail toxic pentru economia globală. El notează că economia SUA, cea mai mare din lume, ar putea ajunge să se confrunte cu riscul supraîncălzirii, iar dobânzile sunt majorate tocmai pentru a preveni acest lucru. Economia americană este foarte robustă şi plină de energie datorită numeroaselor măsuri de stimulare precum reduceri de taxe şi tarife pe importuri „ acţiuni protecţioniste. Aceste măsuri împing datoriile deja enorme ale Americii şi mai sus. Este de aşteptat ca roata să se întoarcă, iar economia americană să înceapă să simtă răzbunarea partenerilor comerciali. Apoi, economia globală stă pe un munte de datorii de 182.000 de miliarde de dolari care poate cauza un şoc serios economiei globale.  Datoriile sunt o problemă majoră pentru multe economii emergente şi în curs de dezvoltare. Argentina, spre exemplu, nu a reuşit niciodată să-şi revină din marea criză din 2001. Investitorii preferă acum, când dobânzile cresc în SUA, în locul obligaţiunilor argentiniene sau din lumea emergentă randamentele oferite de titlurile americane de trezorerie, mai sigure. Astfel că Argentina se vede din nou ajunsă de criză, cu consecinţele specifice: creşterea preţurilor, programe de austeritate şi distrugerea locurilor de muncă. Este un cerc vicios. Într-o situaţie similară este Turcia, unde Erdogan retrage un model economic de succes implementat tot de el, devenit între timp preşedinte autoritar.

Alte probleme sunt incertitunile continue privind modalităţile prin care Marea Britanie poate părăsi Uniunea Europeană şi povara mare a datoriilor italiene.