(P) Avocat Lucia Cherecheş despre avocatura în domeniul retrocedărilor: Retrocedările continuă să influenţeze mediul social, resimţindu-se în multe zone, cum ar fi preţul imobilelor, direcţia investiţiilor imobiliare

1.Doamna Cherecheş, conduceţi o echipă de avocaţi de mărime medie, deşi rezultatele par a ascunde o armată de oameni care muncesc fără greş pe sute de dosare. Ce impact social şi financiar credeţi că are asupra societăţii această arie de activitate?

R: “Mica mea armată” acoperă o arie de muncă mare pentru că este de elită şi nu o sperie sutele de dosare şi nici de ameninţările infractorilor, fiind profesionistă şi eficientă. Experienţa îndelungată de peste 20 de ani în materia retrocedărilor îşi spune cuvântul. Continuând parabola cu domeniul militar şi avocatura, aceasta poate fi privită ca un domeniu grefat pe disciplină, rigurozitate şi de ce nu strategie, oricare dintre colegii mei purtând în raniţă bastonul de mareşal. Trebuie să ne adaptăm periodic la o lege în continuă mişcare, care cere creativitate juridică şi inovaţie în abordare.

Retrocedările au influenţat şi continuă să modifice enorm mediul social, resimţindu-se în multe zone, cum ar fi preţul imobilelor, direcţia investiţiilor imobiliare; mulţi au cumpărat drepturi litigioase sau acţiuni la Fondul Proprietatea. Avem şi drama evacuărilor, spectacolul arestărilor celor care au desfăşurat ilegal această activitate, zornăitul cătuşelor, care din fericire s-a mai estompat în peisajul media.

Din punct de vedere financiar, efortul statului de a despăgubi pe cei cărora li s-au confiscat abuziv bunurile de către regimul comunist este imens. Deşi se alocă aproape 1 miliard de euro pe an, cererile sunt departe de a fi satisfăcute. Parcă este un gol care nu se mai umple şi spun acest lucru ca fiind unul care, evident, a fost şi este în permanenţă de cealaltă parte a baricadei, adică a proprietarilor deposedaţi. Este foarte greu spre imposibil de a şterge greşeala vânzărilor pe legea 112/1995 a imobilelor şi privatizările făcute pe preţuri derizorii.

2. Ce a adus nou, în bine sau în rău, legea de restituire a proprietăţilor, nr. 165/2013, prin cele patru principii fundamentale pe care s-a clădit: principiul prevalenţei restituirii în natură, transparenţei procesului de stabilire a măsurilor reparatorii, echităţii şi menţinerii justului echilibru între interesul particular al foştilor proprietari şi interesul general al societăţii. 

R: Ca foarte multe, sau prea multe dintre statisticile României, cele patru principii sună bine pe hârtie, însă nu şi-au găsit aplicabilitate în practică decât în foarte mică măsură, deşi eforturi există din partea instituţiilor şi nu vreau să le minimalizez importanţa. De restituit în natură a rămas prea puţin, locuinţele fiind vândute aproape toate, iar întreprinderile au fost privatizate sau, şi mai grav, obţinute ilegal de persoane fără drept. Acesta este, de fapt, „călcâiul lui Achile” în peisajul retrocedărilor.

De foarte multe ori după terminarea unui proces lung şi greu ai surpriza că „ai câştigat un imobil care era de mult ocupat de infractori”, cu care din nou trebuie să te judeci ani de zile, pentru a-i evacua. Aceasta generează cheltuieli, alocare de timp, frustrare din partea proprietarilor şi de ce nu, a avocatului.

Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor soluţionează dosarele într-o ordine pe care nimeni nu o înţelege, prin urmare principiul transparenţei este inexistent. Dosare cu număr de înregistrare mic din lista la ordine sunt în aşteptare şi se soluţionează dosare cu număr mult mai mare tot la ordine, decalajul fiind cam de 10.000 de dosare, astfel încât nu poţi prevede niciodată dacă şi când îţi vine rândul.

Legea 165/2013 deşi prevedea un termen foarte lung pentru începerea încasării despăgubirilor, termenul de 60 de luni, care a fost acordat dosarelor ce urmau să intre la plată nu a fost respectat, deşi era mai mult decât rezonabil pentru autorităţi să se poată organiza.

Nu a fost o rezolvare a marii probleme, doar în mică măsură; singura soluţie rămâne instanţa de judecată încărcând în mod nejustificat activitatea. Totodată, se amână din nou momentul încasării banilor cu încă 2-3 ani cât durează procesul şi executarea sentinţei, pe care ANRP-ul rareori o execută de bunăvoie. Vom fi nevoiţi să ne adresăm din nou Curţii Europene a Drepturilor Omului în dosarele rămase pe rol, creând un prejudiciu de imagine ţării şi în acest domeniu.

5.Care este ultima noutate în materia retrocedărilor?

R: Ultima schimbare legislativă, respectiv apariţia legii 111/2017 este benefică pentru despăgubiri, în sensul că nu se mai primesc milioane de euro pentru terenuri care la data preluării erau terenuri agricole, fiind achiziţionate de către foştii proprietari sau cesionarii acestora pentru preţuri derizorii, ci valoarea reală pe care au avut-o în momentul preluării pe grila notarială din 2013.

În ce priveşte clădirile, se iau în considerare caracteristicile tehnice ale imobilului şi ale categoriei de folosinţă la data preluării acestora şi nu se mai aplică uzura de 60 de ani, care le diminua mult valoarea, în detrimentul proprietarilor.

Este mult mai corect noul mod de calcul şi relativ uşor de calculat, mulţi judecători calculează chiar ei singuri, fără a mai fi nevoie de o expertiză de evaluare.

De asemenea problema ce se va pune în instanţă şi care a fost soluţionată eclectic şi neunitar pana in prezent, este dacă acest termen de 6 luni este de decădere, adică acţiunea este tardivă sau prescrisă după expirarea lui şi dacă afectează dreptul subiectiv al persoanei îndreptăţite sau păstrează acest drept. Aşteptăm cu mare interes şi nerăbdare soluţia pentru că cei mai mulţi petenţi nu au avut posibilitatea să depună acţiune după expirarea acestor termene.