Isărescu nu vrea dobânzi mai mari la lei, iar cursul rămâne stabil. Companiile mari se ridică împotriva creşterii salariului minim, iar răspunsul consilierului guvernului este: de ce atâta agresivitate pentru o creştere rezonabilă, când randamentul capitalului investit este dublu faţă de media UE? Între timp economia scade, iar gluma cu “Dorel” se întoarce împotriva României
Cum arată frontul economiei la mijlocul lui noiembrie 2018?
1.Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a anunţat că nu vrea dobânâzi mai mari la lei pentru a nu permite intrarea de capital speculativ, care să ducă la aprecierea leului. Asta este o veste bună pentru cei care au credite în lei, o depăşire a ROBOR la 3 luni peste nivelul de 3,5% pe an nefiind aşteptată în următoarele luni. Scăderea inflaţiei spre 3,5% de la 5% la mijlocul anului a dat un respiro BNR, care a indicat că nu mai vrea să majoreze dobânda de referinţă peste 3,5%.
Atâta timp cât dobânzile de referinţă la euro vor rămâne în jurul a 0%, BNR nu vrea să majoreze dobânda la lei, pentru a nu atrage capital financiar în România.
Isărescu a spus la ultima conferinţă de presă că nivelul de curs leu/euro actual este sustenabil, având în vedere că deficitul de cont curent, de peste 3% din PIB este finanţat cu fluxuri solide, permanente, nu volatile.
Guvernatorul BNR, care se uită în fiecare zi pe piaţa valutară şi vede şi fluxurile valutare subsegvente spune că “putem spera să avem stabilitatea cursului în continuare”. Când se schimbă fundamentele, trebuie să fim atenţi, iar dintre factorii care stau în spatele deficitului curent este şi situaţia deficitului bugetar.
2.Guvernul are nevoie de bani şi cere companiilor de stat dividende speciale din rezervele acumulate. Este un ordin de zi pe unitate. Pe la colţuri se vorbeşte şi de o restructurare a aparatului administrativ, dar dincolo de câteva informaţii oferite de Eugen Teodorovici, ministrul finanţelor, pe piaţă nu au apărut alte lucruri. Guvernul PSD face eforturi să ţină sub control deficitul bugetar prin reducerea investiţiilor, prin amânarea plăţilor pentru anul viitor şi prin forţarea din nou a consumului - care este în scădere, prin creşterea din nou a salariului minim, mai devreme cu o lună.
3. Creşterea economică a scăzut mai mult decât estimările, iar toată lumea se grăbeşte să-şi reducă estimările, inclusiv guvernul. Comisia Europeană a anunţat o prognoză de 3,6%, faţă de 4,1% în vară.
Chiar guvernul şi-a tăiat din creşterea economică anunţată acum câteva luni de la 5,5% la 4,5%.
La începutul anului, aflate pe un val euforic dat de creşterea economică din 2017 de 7,2%, guvernul şi Comisia de Prognoză avansaseră chiar o creştere economică de peste 6% în acest an, cifră care a stârnbit stupoare în rândul economiştilor.
Anul 2018 este trecut, aproape că nu se mai poate face nimic pentru a avea cifre mai bune (oricum ele sunt bune), dar discuţia este pentru 2019, pentru că pe piaţă se acumulează tensiuni din mai multe domenii şi sectoare.
4.Creşterea salariului minim decisă de guvern mai devreme cu o lună şi diferenţiată în funcţie de studii superioare şi vechime (de la 1.900 de lei brut pe lună la 2.080 de lei brut pe lună, iar pentru persoanele cu studii superioare şi pentru cele cu minimum 15 ani vechime, salariul minim brut creşte la 2.350 de lei pe lună), a stârnit un val de critici din partea companiilor mari, organizate în asociaţiile patronale.
Coaliţia pentru dezvoltarea României, care reprezintă 54.000 de companii cu 1,2 milioane de salariaţi şi peste 50% din PIB, spune: creşterile arbitrare, necorelate cu productivitatea, care în România este sub media economiilor competitive, alimentează în final curba inflaţionistă.
“Introducerea salariului minim diferenţiat pe baza unei diplome de studii superioare nu garantează profesionalizarea angajaţilor, din contră, creează premisele unei creşteri nefondate a cererilor pentru studii universitare”, spune Coaliţia pentru Dezvoltarea României.
În acelaşi timp, ierarhizarea salariului minim în funcţie de vechimea în muncă adânceşte problema productivităţii, contribuind la creşterea inechităţii dintre angajaţii cu vechime şi cei recent intraţi în piaţa muncii, prin recompensarea anilor de muncă şi nu a performanţei, spun companiile mari.
Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Franceză dinRomânia susţine că, în termeni de productivitate, România este la finalul listei printre ţările din Uniunea Europeană. “Rata de productivitate, ajustată în funcţie de salariu în România, a scăzut în majoritatea sectoarelor tocmai din cauza creşterilor salariale disproporţionate. Efectele acestor majorări vor fi resimţite pe termen lung prin scăderea atractivităţii ţării noastre pentru investitorii străini, prin creşterea costurilor cu forţa de muncă.”
O poziţie similară de critică la adresa deciziei guvernului de majorare a salariului minim mai devreme cu o lună şi o creştere mai mare pentru cei cu studii superioare şi pentru cei care au peste 15 ani vechime o are şi Camera de Comerţ Germană. Germania este principalul partener comercial al României, iar foarte multe investiţii se bazează pe salariile mici din România versus cele din piaţa germană sau din Europa Occidentală.
Grupul Continental este cel mai mare angajator privat din România, cu aproape 20.000 de salariaţi.
5.Economistul de spatele programului de guvernare al PSD şi al Guvernului, profesorul Cristian Socol respinge criticile marilor companii, afirmând: De ce atâta agresivitate pentru o creştere rezonabilă a salariului minim, când randamentul capitalului investit în România este dublu faţă de media UE?
El susţine că datele Eurostat, organismul oficial al Uniunii Europene arată altceva decât ceea ce se induce public în România, că economia nu este productivă, şi din acest motiv salariile nu trebuie să crească fără să existe o corelaţie cu productivitatea. “Ultimele cifre Eurostat indică o rentabilitate a capitalurilor proprii după plata taxelor de 36,3% în România, dublă faţă de media UE 28 de 18,4%, şi o pondere a profitului în valoarea adăugată de 56% în România, a treia cea mai mare din Uniunea Europeană după Irlanda şi Malta.”
El susţine că multinaţionalele ar trebui să fie mai echilibrate în modul în care critică anumite decizii, mai ales în condiţiile în care, pe de o parte guvernul a dat reduceri substanţiale de impozite plus facilităţi fiscale, iar la polul opus, în România se află 8 milioane de oameni care se află în risc de sărăcie şi excluziune socială.
“Echilibrul ar fi cuvântul potrivit în condiţiile în care ar trebui să avem în vedere şi toate facilităţile fiscale şi reducerile substanţiale de impozite şi taxe implementate în ultimii ani: reducerea TVA, reducerea CAS, majorarea plafonului până la care se aplică impozitul pe cifra de afaceri, scutirea de impozit a profitului reinvestit sau cota de impozitare a profitului, care este una dintre cele mai reduse din UE”, spune Cristian Socol, profesor la ASE, care este unul dintre oamenii din spatele programului de guvernare bazat pe wageledgrowth.
6.În timp ce marile companii şi guvernul se contrează pe tema majorării salariului minim pe economie, Dragoş Damian, CEO Terapia Cluj, spune: Nu cred că creşterea salariului minim este o măsură greşită, dar nu este soluţia ca să rezolve problema deficitului de forţă de muncă. El spune că există un deficit major de forţă de muncă în decadele III-IV de viaţă, majoritatea acestora fiind plecaţi la muncă în UE, fără nicio şansă să se reîntoarcă. Există un deficit major de personal calificat în absenţa şcolilor profesionale sau a unei eficienţe măsurabile a învăţământului dual. Clusterele de şcoli profesionale din Braşov şi Timişoara, create pe cheltuiala investitorilor, nu par a seta un exemplu pentru autorităţile din alte judeţe, care încurajează centrele BPO, care nu păstraeză o valoare adăugată mai mare în ţară. Se menţin privilegiile de tip asistenţă socială, care pur şi simplu pulverizează cultura muncii. Există o lipsă condamnabilă a interesului autorităţilor locale de a înţelege nevoile pieţei muncii şi de intervenţie pentru a corela activităţile şcolare şi academice cu nevoile reale de necesar de muncă.
“În toate oraşele mari se organizează târguri de cariere în IT, dar nu am văzut târg de cariere pentru meseriaşi”, spune Dragoş Damian.
Dar cea mai interesantă remarcă pe care el o pune pe masă, este legată de fenomenul Dorel.
Există un deficit major de personal calificat în industria de manufactură (producţie), unde generaţia tânără nu vrea să se angajeze, nefiind pregătită vocaţional şi rezistând oricăror proiecte de conversie profesională.
”Asta vine din familie şi societate, s-a creat o adevărată cultură antimeseriaşi. Gluma cu Dorel, care este parte din cultura pop a millenialilor, se întoarce împotriva României.”