Ziarul Financiar la 20 de ani: Ora bilanţului pentru businessul românesc
România este într-o situaţie economico-financiară net superioară celei de acum 20 de ani, însă este departe de a-şi fi atins adevăratul potenţial, având mari întârzieri în sectoare importante precum sănătatea, infrastructura, educaţia sau bunăstarea socială, factori care au determinat o neîncredere socială şi care au condus inclusiv la emigrarea a 3-4 milioane de români. Evenimentul ZF „Ce am făcut în ultimii 20 de ani” a marcat aniversarea a 20 de ani a Ziarului Financiar şi a adunat antreprenori, manageri şi bancheri, prilej cu care aceştia şi-au expus viziunea despre evoluţia României în ultimii 20 de ani, dar şi despre perspectivele de viitor. Evenimentul a avut loc la Banca Naţională a României, acelaşi loc unde Ziarul Financiar se lansa în urmă cu 20 de ani.
„Fără antreprenoriat de calitate, economia de piaţă şchioapătă, acesta este esenţial pentru funcţionarea unei economii de piaţă. În urmă cu câteva zile am subliniat nevoia că, în legătură cu antreprenoriatul, trebuie să se insiste pe disciplina de plăţi, pe disciplina financiară. Economia de piaţă nu poate funcţiona fără disciplină financiară. Eu citesc Ziarul Financiar zilnic, este o mărturisire de credinţă şi nu cred că sunt singurul, cred că acest cotidian se află zilnic pe masa antreprenorilor din România, dar nu numai. Fac acest lucru din noiembrie 1998 si până astăzi şi în mine Ziarul Financiar are un cititor atent. Uneori am avut dezbateri principiale cu ziarul. Voi continua să îl citesc şi după expirarea mandatului, pentru că el a făcut o adevărată revoluţie în România, a făcut istorie, nu este un lucru care este de neglijat“, a spus în cadrul evenimentului Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României.
Mugur Isărescu, guvernatorul BNR
♦ „Fără antreprenoriat de calitate, economia de piaţă şchioapătă, este esenţial pentru funcţionarea unei economii de piaţă. În urmă cu câteva zile am subliniat nevoia că, în legătură cu antreprenoriatul, trebuie să se insiste pe disciplina de plăţi, pe disciplina financiară. Economia de piaţă nu poate funcţiona fără disciplină financiară. Eu citesc Ziarul Financiar zilnic, este o mărturisire de credinţă şi nu cred că sunt singurul, cred că acest cotidian se află zilnic pe masa antreprenorilor din România, dar nu numai. Fac acest lucru din noiembrie 1998 şi până astăzi şi în mine Ziarul Financiar are un cititor atent. Uneori am avut dezbateri principiale cu ziarul. Voi continua să îl citesc şi după expirarea mandatului, pentru că ei au făcut o adevărată revoluţie în România, au făcut istorie, nu este un lucru de neglijat.”
♦ „Evenimentul de acum două decenii, de lansare a Ziarului Financiar, a marcat începutul unei publicaţii care se apropia de Financial Times şi nu întâmplător s-a petrecut la BNR. Am fost onoraţi, am considerat că este un pas de bun augur. Suntem onoraţi şi acum. Este un element cu implicaţii puternice în cultura economico-financiară din România şi este un element cu semnificaţie şi pentru BNR. Ziarul Financiar contribuie la informarea publicului din România şi nu numai, se cunosc rezonanţele din exterior. Este citit de comunitatea de afaceri din Europa, contribuie la informarea pieţelor şi la cunoaşterea tendinţelor din piaţă, folosind o gamă largă de mijloace – comentarii, interviuri, analize, grafice şi aşa mai departe.”
♦ Îmi aduc aminte de echipa care lansa atunci pe piaţă acest nou cotidian, avea şi un motto - că soluţiile pentru probleme economice complexe nu se pot crea pe reţete sau tipare, este nevoie de implicare. Şi cum viaţa s-a schimbat, şi această publicaţie s-a schimbat.S-a ţinut de cuvânt şi a rămas concentrată pe antreprenoriat.
♦ Ziarul Financiar a rămas un ziar românesc şi îi urez să rămână aşa, pentru că, întocmai cum un soi de vin românesc este mai băut de un străin când vine în România decât un Sauvignon Blanc, aşa va fi şi acest cotidian mai citit dacă îşi păstrează particularităţile acestei ţări.
♦ Ziarul Financiar a făcut istorie şi îi doresc să facă în continuare istorie. Îi doresc să aibă zile multe şi ani mulţi şi să se extindă la tot ce ţine de domeniul media.
Adrian Sârbu, fondatorul şi proprietarul Ziarului Financiar
♦ De la o vreme începi să-ţi dai seama că cel mai importat lucru în viaţă este că exişti.
♦ Ne place, nu ne place, viitorul există, chiar dacă nu ne place să ne gândim la el.
♦ Acum 20 de ani eram într-o Românie decapitalizată şi de atunci şi până acum este un lucru pozitiv că România s-a capitalizat. Sau cel puţin acest loc unde ne aflăm este cea mai capitalizată instituţie din România şi acest lucru se datorează politicii promovate de guvernatorul băncii.
♦ Acum 20 de ani ne imaginam că România va fi inspirată şi determinată de o comunitate de antreprenori şi manageri, români ca naţionalitate şi români ca apartenenţă la acest spaţiu economic.
♦ Şi mai ales, România va fi o societate inspirată de elite locale cu o înţelegere a economiei regionale şi globale şi cu putere economică. Nu se întâmplă acest lucru. Mă aşteptam acum 20 de ani să avem în sală sau să ne asculte miliardari, milionari, oameni care au angajat sute, mii, milioane de alţi oameni şi pe care i-au făcut milionari. Nu spun că nu avem, dar nu avem suficient. Iată că viitorul de acum 20 de ani, care este prezentul, ne obligă să ne întrebăm „de ce?”. Şi eu mă întreb.
♦ Sigur, mă întreb ce am vrut eu, ce am vrut noi şi unde suntem. Mă vedeam acum 20 de ani trăind în viitor într-un capitalism romantic care va fi fost bazat pe o clasă medie substanţială. Astăzi nu avem mai mult de 200.000, unii zic 500.000 de oameni în România care au venituri mai mari de 1.000 de euro pe lună. Este bine că îi avem şi pe aceştia, acum 20 de ani nu îi aveam.
♦ Îmi imaginam că Ziarul Financiar va fi o instituţie la fel de puternică cum a fost PRO TV-ul. Este mai respectată, nu este la fel de puternică pentru că nu este destul de mare. Pot să vă spun, vorbind despre viitor, că lucrurile se vor schimba în sens pozitiv.
♦ Ce putem face de acum înainte se învârte în jurul unui singur cuvânt şi acest cuvânt este capitalismul. Şi capitalul. Ce putem face pentru România, este să o capitalizăm, administrând mai bine capitalul pe care îl avem.
♦ Mi-aş dori ca această ţară să fie administrată de singurii oameni îndreptăţiţi să o administreze şi să-i administreze capitalul, aşa-zis fix şi uman.
♦ Cea mai mare greşeală pe care am făcut-o în ultimii 30 de ani este că nu ne-am implicat în administrarea puterii din România. Am abandonat-o crezând că natural această relaţie între operatorii puterii împărţiţi în diverse grupuri aflate în armonie va funcţiona şi la noi. Nu a funcţionat şi nu funcţionează şi astăzi puterea, capitalul României este administrat de oameni incapabili să-l administreze, funciar. Nu este nicio insultă, este mai degrabă o critică majoră pe care mi-o adresez.
♦ Capitalul României se iroseşte, nu că îl iau străinii. Capitalul României nu se maximizează. Nu mă simt mulţumit de ceea ce am dat societăţii.
♦ Noi vom continua să creştem şi ca să putem creşte trebuie să existăm sub forma unei companii media complete şi ce ne lipseşte din portofoliu este ceea ce tradiţional se numeşte un canal de televiziune. În curând o să îl aveţi. Acesta este pariul meu, dar cred că dincolo de acest pariu, trebuie să ne gândim foarte serios că România are nevoie de noi.
♦ Puterea în România şi în orice ţară capitalistă o exercită oamenii capabili, responsabili şi cu fapte în urmă. Pentru aceasta, ne obligă viaţa, ne obligă copiii, cât vor mai sta în ţara asta, să ne gândim la acest viitor.
♦ Acum 20 de ani am vrut să oferim ceva toţi acestei ţări. Ce am oferit este ce avem astăzi. Evident că eu sunt mulţumit, evident că eu sunt nemulţumit.
Cristian Hostiuc, directorul editorial al ZF
♦ În noiembrie 1998 ZF s-a lansat la BNR şi, după cum spunea domnul avocat Valeriu Stoica, în centrul istoric al capitalismului românesc. După 20 de ani poate să vină cu mândrie şi să spună că şi-a îndeplinit misiunea şi promisiunea de a fi principalul ziar de business al României. Mai mult decât atât, este cel mai complex produs media din România şi poate cel mai complex produs media de business din Europa Centrală şi de Est şi aţi văzut în câteva cifre cine este ZF după 20 de ani.
♦ ZF a ajuns să fie un brand mare al comunităţii de business din România. Este un brand al României şi este foarte mândru de acest lucru. Este un produs 100% antreprenoriat românesc. Am trăit pe viu toate fazele capitalismului şi antreprenoriatului din România. În fiecare zi mergem la redacţie cu securea cifrelor deasupra capului, cu securea schimbărilor tehnologice, cu securea voastră, a cititorilor.
♦ ZF a primit încrederea şi a dat cea mai mare încredere businessului românesc. Am primit încrederea fondatorului şi proprietarului Adrian Sârbu la început, când a venit cu ideea şi cu credinţa că România va avea o clasă de business, că România avea nevoie de o voce şi de un reper al clasei de business unde să se exprime. Am beneficiat de încrederea lui Adrian Sârbu, mai ales când cifrele nu ieşeau şi toată lumea spunea că nu va merge. Şi peste 20 de ani i-am dat încrederea înapoi.
♦ ZF a primit încrederea guvernatorului BNR care i-a urat acum 20 de ani să contribuie decisiv la comentarea evenimentelor şi informaţiilor econoice şi îndrumarea jucătorilor din economia de piaţă aspura evoluţiilor din economia românească, l-am citat.
♦ ZF a făcut mai mult decât atât, ZF a beneficiat de încrederea investitorilor, antreprenorilor, companiilor mari şi mici, de încrederea băncilor şi a bancherilor, că poate să fie o voce a lor, un început al capitalismului unde tot ce avea legătură cu businessul, cu patronii, cu oamenii de afaceri, cu managerii, era urât şi demonetizat, pentru că acest capitalism românesc nu era ce aştepta societatea. ZF i-a admirat în schimb şi i-a făcut mari. Nimeni nu a oferit mai multă încredere businessului românesc decât ZF. Nimeni nu a avut încredere în voi, în ceea ce faceţi şi ce puteaţi să faceţi decât a avut ZF.
♦ Am descoperit antreprenori, companii, oameni, CEO din business, am scris mai mult decât oricine altcineva despre ei şi i-am prezentat. Am scris despre bănci, bancheri, am scris despre credite, despre malluri, despre supermarketuri mai mult decât oricine altcineva. Am scris despre fonduri de investiţii, despre tranzacţii, despre avocaţii de business, despre Big4 şi despre cei din această lume mai mult decât oricine.
♦ Am susţinut privatizarea, intrarea investitorilor străini, a multinaţionalelor mai mult decât oricine altcineva. Cu ajutorul lor şi voi şi noi am ajuns aici. Am descoperit oameni înaintea tuturor, am descoperit fără să vrem, UiPath, cel mai mare start-up din acest moment, cu trei miliarde de euro, care tocmai acum câteva luni a ridicat 225 de milioane de dolari şi-mi amintesc că în 1998 domnul guvernator al BNR alături de domnul avocat Ion Nestor aşteptau să intre aceiaşi bani de la Romtelecom, ca să salveze România. Am fost în ţară alături de BT şi EY în proiectul nostru “România 100 de ani de business”, am descoperit antreprenori, am descoperit un antreprenor la Iaşi, Mihai Haraga, care are cea mai modernă şi digitalizată fabrică de seminţe din Europa şi unde a reuşit să aducă ingineri români de la Airbus. Am descoperit branduri româneşti cu ajutorul Raiffeisen, am scris despre capitalismul românesc mai mult decât oricine altcineva cu ajutorul lui Sorin şi cu ajutorul PIAROM şi Uzinsider. Am făcut ZF Live, poate cea mai interesantă oră de business din România cu ajutorul Orange.
♦ Acum cinci ani, aici, am lansat ideea jurnalistică şi utopică “5% creştere economică în România, a fost un demers care s-a transformat într-o realitate. Am susţinut creşterea salariului minim şi din capitalişti am devenit socialişti. Şi vreau să vă atrag atenţia că dacă vreţi să mai aveţi capitalism va trebui să susţineţi cu toţii acest lucru. Pentru că ZF a beneficiat de tineri, de încrederea lor şi noi le-am dat încredere. Am susţinut şi predicat capitalismul necondiţionat şi am început să punem întrebări: “Ce se află în spatele capitalismului?”
♦ Viitorul Ziarului Financiar? Cât va exista o Românie care va avea viaţă şi în business va exista şi Ziarul Financiar, spune Adrian Sârbu.
♦ Totul pentru business, totul este business, pentru că businessul a ajuns mai important decât economia.
Sorin Pâslaru, redactorul-şef al ZF
♦ Suntem la ora de bilanţ şi se suprapune această aniversare a ZF de 20 de ani cu o perioadă, spunem noi fastă pentru economie, dar o să vedem că şi cu umbre destule, trebuie să discutăm şi despre acest aspect.
♦ Indicatorii sunt excepţionali, nu am mai avut vreodată în istorie un PIB de şase ori mai mare în ultimii 20 de ani, în euro.
♦ Avem un PIB de 200 miliarde de euro şi batem Cehia, Ungaria, Bulgaria, însă Polonia e la 450-500 de miliarde euro.
♦ Bucureştiul este o insulă cu 20.000 de euro PIB per capita, însă în spatele acestor cifre se ascund dezechilibre majore.
♦ Ce a adus integrarea României în UE şi trecerea spre capitalism, spre Vest? A adus libertate. Unul dintre cei mai puternici indicatori este numărul anual de pasageri pe aeroporturi, care a crescut de zece ori în ultimii 20 de ani, de la 2 milioane la 22 de milioane.
♦ Producţia de autovehicule în această perioadă a fost de trei ori mare, industria auto a fost o axă a dezvoltării României în această perioadă.
♦ De la zero malluri la 123 de malluri şi spaţii comerciale. Suprafeţele de birouri de clasa A sunt de 30 de ori mai mari, de la 78.000 mp în 1998 la 2,4 milioane mp de birouri în 2018, numai în Bucureşti.
♦ Am vorbit de indicatori, dar acum vorbim de oameni. Avem o pierdere, o neîncredere socială. Numărul de nou-născuţi în 1998 era de 237.297 şi anul acesta, din datele pe primele patru luni, a fost de 56.213 de nou-născuţi şi o să ajungem undeva la 180.000 pe an. O scădere de 25%. De ce? Cum putem creşte în continuare pe un asemenea scenariu demografic? Ce s-a întâmplat în aceşti ani? De ce nu s-a transmis această încredere, aceşti parametri în creştere în viaţa oamenilor? Este un mare semn de întrebare.
♦ Evoluţia populaţiei în această perioadă: am pierdut 3-4 milioane de locuitori. Cum recâştigăm încrederea? Din păcate, noi spunem că am avut o evoluţie bună în economie în aceşti 20 de ani, dar aceste cifre seci ne arată că am pornit de la 5,36 milioane de salariaţi şi nu am reuşit nici acum să recâştigăm nivelul de 5 milioane de salariaţi din 1998 nici acum.
♦ De ce? Pentru că nu am investit destul în infrastructură şi în creşterea calităţii vieţii oamenilor. Iată autostrăzile, s-au extins cu viteza melcului, 600 km în această perioadă, 30 de km pe an, foarte puţin. Bugete de miliarde de euro risipite: bugetul Companiei de Drumuri în această perioadă a fost de peste 20 de miliarde de euro.
♦ Condiţiile de viaţă din România? Vorbim de lucruri simple, vorbim de civilizaţie. Din păcate, doar 66% din populaţia României, din gospodăriile României, cele 8,5 milioane din locuinţe, au apă curentă.
♦ Care este prima diferenţă dintre România şi ţările din Europa Centrală şi de Est? În Ungaria, în Cehia, deosebirile dintre mediul rural şi mediu urban sunt mult mai mici la capitolul apă, canalizare, gaze, şcoli, săli de sport în mediul rural. Avem o întârziere masivă şi avem nevoie de o accelerare a investiţiilor pentru ca populaţia să aibă condiţii mai bune de viaţă.
♦ Descoperim în Marea Neagră gazul României, rezerve pentru următorii 30 de ani. Ce a făcut România în aceşti 20 de ani? Doar 20.000 km în plus de conducte de gaz, până la 50.000 km, foarte, foarte prost. Doar 40% din locuinţe sunt conectate la gaz, deşi suntem pe locul trei la producţia de gaz în UE.
♦ Ungaria nu are deloc gaz, importă, dar lungimea conductelor de gaz din Ungaria este de 100.000 km. 95% din locuinţele din Ungaria sunt conectate la gaz faţă de acum 25 de ani, când erau doar 30%. Nu vorbim numai de populaţie, vorbim de industrie. Nu poţi să ai industrie fără conducte de gaz, fără consumatori industriali de gaz. În Germania sunt 500.000 km de conducte de gaz.
♦ Cum facem să gândim mai mult pentru oamenii din această ţară?
♦ Cum facem să nu mai lăsăm la voia întâmplării această dezvoltare? Să ne implicăm, atât dumneavoastră, capitalul privat românesc, cât şi băncile sau multinaţionalele. Depozitele în bănci sunt astăzi mai mari cu 17 miliarde de euro faţă de credite. De ce nu putem mobiliza capital privat pentru o autostradă peste munţi?
♦ Băncile din România, iată o provocare, să finanţeze pe 20 de ani trecerea Carpaţilor într-un parteneriat, să folosim aceşti bani. Cu 17 miliarde de euro putem trece Carpaţii.
Emanuel Babici, vicepreşedinte al Uzinsider – cel mai puternic grup industrial cu capital privat românesc, cu peste 2.000 de angajaţi care controlează Comelf Bistriţa – producător de utilaje pentru industria metalurgică, şi 24 Ianuarie SA Ploieşti – producător de echipamente tehnologice
♦ Moştenirea noastră în 1990 a fost omul pregătit. Am avut ingineri în toate domeniile atunci, după 1990 industria a mers în picaj, pentru că investiţiile s-au oprit. Erau 165.000 de oameni care lucrau în procese complexe industriale, care sprijineau economia. Acum mai lucrează 10.000 de oameni, dintre care 2.000 de oameni lucrează la noi. Din lipsa creierelor, instituţiile s-au închis. Cine să gândească o dezvoltare dacă nu inginerii? În 1992 la Galaţi erau şase furnale, azi mai e doar unu. Producţia de oţel caracterizează producţia economiei ţării, iar noi importăm tablă pentru automobile din Franţa.
♦ Deficitul forţei de muncă poate fi redus prin scutirea de impozite şi contribuţii sociale pentru salariile de sub 1.000 de euro pentru cei care au mai rămas în ţară.
♦ Producem modele unicat după documentaţia unor firme care controlează lumea şi, deşi suntem parteneri, ne judecă la milimetru. Asta este realitatea antreprenorilor din România.
♦ Omul nu mai vrea să vină în munca asta în care se murdăreşte, ca sudor, el vrea să fie stivuitor într-un supermarket.
♦ Echilibrul financiar? Noi facem export chinuit, cu salarii de 1.000 de euro şi muncitori nemulţumiţi. Este foarte greu să ajungem la echilibru în producţia din domeniul nostru. Trebuie să facem presiune pentru a primi ajutor de la stat pentru meseriile deficitare, precum turnător sau sudor.
Radu Gheţea, preşedinte al consiliului de administraţie al CEC Bank – cea mai mare bancă deţinută de statul român, pe locul şapte în sistemul bancar după active
♦ Băncile comerciale şi-au pus amprenta asupra economiei. Sunt mândru ca România a ajuns la un nivel calitativ şi cantitativ compativ cu cel din Vest, cu cel din Europa.
♦ Colaborarea dintre străini şi români a fost una deosebită şi a ajutat la majorarea investiţiilor din domeniu. Fără bănci străine, ERSTE, BRD, Raiffeisen, Bancpost nu am fi reuşit să ajungem unde suntem. Acum avem un sistem bancar solid care pote să răspundă sau să arate cifre comparabile cu media europeană. Noi (CEC – Bank – n. red.) anul acesta vom raporta un profit istoric de 100 de milioane de euro. Este un lucru pe care familia CEC Bank l-a aşteptat şi îl aşteaptă de mult.
♦ Viitorul există, trebuie să găsim acele căi prin care viitorul să fie mai prosper.
♦ Cel mai important proiect din industria bancară în ultimii 20 de ani a fost reinventarea serviciilor bancare din România. În timpul comunismului sistemul bancar era clar deficitar ca număr de bănci, având patru bănci care aveau monopulul asupra industriei.
♦ La 1 ianuarie 1990 băncile comerciale acordau credite pe bază de plan, nimeni nu-şi punea problema dacă sunt sustenabile şi dacă merită investiţiile.
♦ Apetitul băncilor străine de a veni în România a fost pentru că au remarcat potenţialul pieţei.
♦ Avem o reală problemă în câmpul muncii, iar plecările masive sunt din cauza neîncrederii. Pentru a căpăta încredere avem nevoie de echilibru politico-social-economic.
Andrei Cionca, preşedinte al CITR Group – una dintre cele mai mari companii de asistenţă în restructurare şi insolvenţă din România
♦ În ultimii 20 de ani am arătat că insolvenţa nu reprezintă sfârşitul. Din cele 1.000 de companii aflate în dificultate, peste 200 au fost restructurate şi salvate. Cel mai mare producător de carne de curcan a reuşit să se salveze şi astăzi este lider pe piaţă. E drept că şi consumul cărnii de curcan a crescut în România.
♦ Noi contribuim la creşterea economiei româneşti şi spun că în ceea ce facem noi de acum începe jocul, pentru că am creat un fond de restructurare a companiilor aflate în insolvenţă. Prin acest fond, ROCA (fond de investiţii cu capital românesc – n. red.), poţi să salvezi o companie dacă îi oferi asistenţă.
♦ În Europa 90% dintre antreprenorii care au eşuat în primul business nu îl mai încearcă pe al doilea, dar trebuie să fim conştinenţi că orice lucru care are succes are în spate greutăţi.
♦ Doar 5% din totalul firmelor româneşti au active de peste un milion de euro. Adică din 600.000 de firme, doar 25.000-30.000 au active peste un milion de euro, iar din calculele noastre 10-11% dintre acestea se află în dificultate.
♦ Companiile mici se confruntă în fiecare zi cu probleme de creştere şi supravieţuire.
♦ 10.800 de companii se află în dificultate şi nu se pot finanţa.
Doru Lionăchescu, membru al consiliului de administraţie al Băncii Transilvania, membru al consiliului de administraţie al BT Capital Partners (BT este cea mai mare bancă din România după active)
♦ Dacă ar fi să sintetizez 20 de ani, aş spune că din 20, 10 am irosit ca să recuperăm prăbuşirea economică din 2008, dar am fost martori la 7-8 ani de creştere spectaculoasă. Numai cineva rău intenţionat ar spune că România nu a creat bunăstare în ultimii 20 de ani. Comparând 1998 cu 2018, numai dacă eşti rău intenţionat nu poţi spune că nu este mai bună această perioadă. Dar ne judecăm succesul comparându-ne cu ceilalţi, iar aici nu este un dubiu că puteam să fim în altă parte.
♦ Totuşi, plecarea oamenilor din ţară este o tragedie pe care România nu a mai trăit-o şi implicaţiile se văd. Plecările au condus la un cerc vicios. Este bine să ne amintim că pentru întregirea României am pierdut 680.000 de oameni în Primul Război Mondial. Cum calificăm faptul că am pierdut acum de 6 ori mai mulţi oameni?
♦ Ce am făcut cu această bunăstare? Dacă ne uităm la foarte mulţi indicatori, realizăm două lucruri: am distrus prin politici foarte înguste de repartizare neuniformă aceşti bani. România arată extrem de polarizat, nu numai geografic. Trebuie sa construim un model social mai inclusiv, pentru că altfel, pericolele sunt foarte mari.
♦ O parte din bunăstarea creată s-a scurs prin corupţie. Problema este că ne-am concentrat pe corupţie şi ignorăm că irosim bani.
♦ În ceea ce priveşte dezvoltarea capitalului privat românesc, şi eu cred că fiecare lucru se face la timpul lui. Private equity este o etapă care vine pas cu pas. Noi am făcut deja primul pas, char dacă nu este natural ca pentru o bancă să investeşti în equity.
Horaţiu Ţepeş, administrator şi fondator, Bilka Steel – producător de învelitori metalice din Braşov cu afaceri de peste 100 milioane euro
♦ Avem o reală problemă în câmpul muncii, iar plecările masive sunt din cauza neîncrederii. Avem o de creştere economică de 5-6%, suntem pe un trend ascendent, dar nu avem încredere. Pentru a căpăta încredere avem nevoie de echilibru politico-social-economic, care este foarte important. Este important, de asemenea, pentru noi ca cei 500 de distribuitori pe care-i avem la nivel naţional să investească în România şi de ceva vreme acest lucru nu se face, iar neinvestind e greu să avem ceva în viitor. Toţi ştim ce avem de făcut, dar nu facem ce trebuie. Celelalte ţări din blocul comunist au făcut mai mult decât noi, sperăm să nu ajungem sub Bulgaria.
♦ M-am iniţiat într-o multinaţională, într-un concern slovac, apoi am început pe cont propriu, cu cunoştinţele şi relaţiile pe care le aveam de acolo.
♦ Ideea de business a fost inspirată din Polonia şi Scandinavia, de aici a venit şi creşterea noastră accelerată, o creştere pe care eu o văd sănătoasă. Pe lângă noi au crescut şi alte 500 de businessuri, de distribuitori cu care lucrăm, pentru că noi vrem să educăm.
♦ Această creştere se bazează şi pe faptul că noi ne ocupăm de o parte importantă a casei, de acoperiş, care este 5% din valoarea locuinţei.
♦ Performanţa pe care o are România în comparaţie cu Polonia: ei au un PIB de 450 de miliarde de euro, noi avem un PIB de 200 de miliarde de euro, dar noi lucrăm cu cinci milioane de oameni, ei lucrează cu 16 milioane de oameni, la ei sunt 40% dintre oameni în câmpul muncii, la noi sunt 25%.
♦ Cel mai important lucru care s-a întâmplat în România, a fost aderarea la UE în 2007, ceea ce ne ajută foarte mult.
Adrian Mihai, fondator al Fan Courier – compania numărul 1 în curierat, cu afaceri de peste 140 milioane euro
♦ Am hotărât să investim în pregătirea oamenilor şi pregătirea noastră. Dacă investiţia în tehnologie dă randamente de 10-20%, investiţia în oameni dă un randament de 1.000-2.000%. Educaţia este foarte importantă şi aceasta trebuie făcută şi în cadrul companiei. Educaţia ne va ajuta să creştem încrederea în societate şi să avem oameni pregătiţi şi să schimbăm România, pentru că, într-adevăr, sunt multe lucruri de schimbat.
♦ Ne-am dezvoltat împreună cu România, am crescut la 6.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri ce va depăşi anul acesta 140 mil. euro şi, cu toate acestea, suntem puţin nemulţumiţi. Din România continuă să plece foarte mulţi tineri, pentru că aici nu găsesc ce îşi doresc. Dacă ne uităm la Polonia, ritmul de plecare a încetinit, mai ales datorită salariului, care a ajuns undeva la peste 1.000 de euro.
♦ Un curier de-al nostru, om cu mare experienţă în firmă, a zis că vrea să plece şi a plecat în Germania, dar apoi s-a întors şi l-am rugat să ne povestească ce e diferit faţă de România. Mi-a povestit că avea 1.500 de euro salariu şi 180 de expediţii pe zi. La noi avea 70 de expediţii. De ce? Pentru că acolo există încredere şi plăţile se fac online. La orice expediere, germanul nu trebuie să plătească niciun ban, toate se plătesc online. În România nu ai încredere în plăţile online.
♦ Încrederea şi infrastructura. Nu diferea cu nimic din punct de vedere tehnologic dotarea lui din Germania faţă de România şi singurele diferenţe care făceau ca productivitatea să fie triplă sunt încrederea şi infrastructura.
♦ Trebuie să schimbăm paradigma, să „forţăm” autorităţile să investească în infrastructură, pentru că oricare dintre noi folosim infrastructura. Trebuie investit în educaţie, dar nu vorbesc numai despre şcoală, fiecare antreprenor trebuie să vadă că investiţia în oamenii săi este cu randamentul cel mai mare. Noi am ajuns la nivelul de astăzi pentru că la începuturi am intrat într-un parteneriat cu o companie de training foarte bună, pentru că noi cunoşteam o creştere pe care nu o puteam gestiona.
Mihnea Şerbănescu, general manager, Cushman & Wakefield – companie de consultanţă în imobiliare, consultant în tranzacţii cu clădiri de birouri în valoare de zeci de milioane de dolari
♦ Nu există înţelegere cu autorităţile pentru marii dezvoltatori de clădiri de birouri şi singurul canal de comunicare este presa. Avem un deficit de imagine într-o oarecare măsură nemeritat. Astăzi la o clădire bună randamentul este estimat la 7%. În Praga, de exemplu, este mult mai bun. Încrederea şi lipsa de infrastructură sunt principalele probleme, dar există şi o problemă mai subiectivă, avem o problemă de imagine. Trebuie să ne vindem mai bine.
♦ Pare să fie un zid între mediul de afaceri şi sectorul public, iar în domeniul nostru pare să fie un zid între antreprenori şi administraţiile locale. Bucureştiul cred că este cel mai mare oraş din lume fără centură. Până la a trece Carpaţii, să avem o centură, pe care să nu loveşti un cal. Chiar i s-a întâmplat unei colege.
♦ Creşterea în piaţa de spaţii de birouri din cei 20 de ani există pentru că România a plecat de la 0.
♦ IT-ul este motorul de dezvoltare şi răspunde la întrebarea «cine ocupă birourile, cine le va ocupa mâine?».
Ioan Iacob, cofondator al Qualitance – firmă românească de soluţii software şi servicii de consultanţă în domeniul tehnologic cu o divizie în Statele Unite şi afaceri de peste 10 milioane euro
♦ Este un gap uriaş pe care îl avem faţă de societatea vestică şi trebuie să-l acoperim cumva. În timp ce restul lumii s-a dus înainte între 1945 şi 1989, România mergea înapoi. Sunt două lucruri ce văd că s-ar putea face: avem nevoie de elitele din diaspora, de know-how-ul lor, avem nevoie de capitalul lor.
♦ Cealaltă perspectivă este legată de tehnologie. Tehnologia este factorul care capacitează producţia exponenţial.
♦ În perioada interbelică România aduna o masă spectaculoasă de inovaţie, ştiinţă şi business, iar asta spune foarte multe. Înainte să fac efortul de a mă documenta, nu ştiam nimic despre asta, de exemplu unde eram noi în perioada interbelică şi, prin contrast, cât de negri au fost cei 50 de ani de comunism şi cât de mult ne-au dat înapoi.
♦ În momentul de faţă suntem într-un punct unic în istoria umanităţii. Contează mai puţin volumul, numerele, este un moment de revoluţie a capacităţii în zona de tehnologie şi noi am putea acapara momentul ăsta.
♦ Am observat că românii sunt foarte buni la a vorbi despre probleme. Eu sunt naţionalist şi cred că românii au un fond bun şi sunt inteligenţi, însă ne oprim când am descris şi înţeles problema. Realitatea este că trebuie să trecem în zona de acţiune.
♦ Ca mediu de business, ar trebui să ne punem resursele la un loc şi să rulăm proiecte care să mişte lucrurile: de educaţie, politice etc. Ar fi profitabil pentru businessul nostru, al tuturor, să facem chestia asta.
♦ Eu sunt ultralibertarian şi cred că statul este cel mai slab gestionar al capitalului, dar la noi statul are 30% din forţa de muncă.
♦ ITC poate fi fără niciun dubiu o locomotivă a economiei.
♦ În momentul de faţă, în România se întâmplă proiecte, nu doar în Qualitance, în zone cheie din IT cum ar fi inteligenţa artificială.
♦ Unui amic i s-a oferit un salariu de 1 milion de dolari plus bonusuri la Facebook în SUA, dar a ales să se întoarcă în România şi să facă un start-up pe machine learning. Oamenii din România pleacă pe salarii mai mici în alte ţări, căci nu mai cred în educaţie, în resursele ţării.