O politică agresivă de schimbări de management loveşte giganţii polonezi: în medie, şeful unei companii de stat rezistă la conducere sub un an. Afacerile au mers până acum, însă încep să se vadă picaje pe bursă şi în rezultate

Autor: Bogdan Cojocaru 06.12.2018

„Câteodată pariem pe feţe noi. Uneori, aceste feţe au dovedit că a meritat riscul. Uneori nu.“

Din 2015, de când partidul Lege şi Jus­tiţie (PiS) a venit la putere în Polonia, o furtună puternică loveşte neîncetat managementul celor mai mari şi „mai stra­tegice“, companii de stat. În medie, şeful unei astfel de companii rezistă la conducere sub un an.

The Economist a făcut o incursiune în mijlocul furtunii. Timp de 17 ani ferma de armăsari Janow Podlaski din estul Poloniei a găzduit licitaţia „Mândria Poloniei“. În vremurile de glorie, caii pur-sânge arabi se întreceau pe piste înierbate, aprinzând prin frumuseţea şi agilitatea lor patima în sufletele cum­părătorilor străini. În 2016, noul guvern, al partidului conservator şi naţionalist PiS, l-a înlocuit pe managerul cu experienţă al fermei cu un novice. În primele două luni, doi cai au murit, atrăgând atenţia pre­sei asupra schimbărilor de acolo. Rezultatul a fost că noul şef a fost dat afară. Anul trecut, licitaţia a atras venituri echivalente cu o zecime din cât se ob­ţinea în mod normal anterior. Următorul manager a fost şi el demis.

Schimbările de la conducerea companiilor de stat au devenit un fenomen de amploare. Nu mai trebuie spus că au fost schimbaţi în primul rând directorii fideli fostului guvern. Din 2016 şi până în prezent, cele mai „strategice“ 30 de companii, aşa cum sunt descrise de guvern, au fost conduse de peste 100 de şefi. În medie, un CEO rezistă în funcţie mai puţin de un an. Potrivit unei analize a ziarului de business Puls Biznesu asupra a 20 de companii de stat cu im­por­tanţă strategică, publicul vede o schimbare de şef la una dintre ele o dată la fiecare trei luni. Timpul me­diu de înlocuire în vremea guvernării din perioada 2007-2015 a Platformei Civice a fost de opt săptă­mâni. În perioada 2001-2005, când au guvernat socia­liştii, timpul mediu de schimbare era de zece săptă­mâni.

„Câteodată pariem pe feţe noi. Uneori, aceste feţe au dovedit că a meritat riscul. Uneori nu“, a explicat premierul Mateusz Morawiecki. Cum sunt conduse companiile de stat contează enorm pentru Polonia. Această ţară, cea mai mare economie est-europeană, are unul dintre cele mai supradi­men­sionate sectoare publice. Guvernul controlează cele mai mari două bănci, cel mai mare asigurător, două grupuri de apărare şi companii din energie, minerit, din industria chimică şi cea petrochimică. Schimbările constante riscă să arunce organizarea acestora în haos. Incertitudinii i se adaugă pachetele de concediere şi costurile de recrutare. Iar strategiile pe termen lung sunt mai greu de realizat. Spre exemplu, în august firmele din cel mai mare grup de apărare deţinut de stat încă nu conveniseră asupra obiectivelor pentru anul curent. Conştienţi de riscul ca mandatele lor să fie scurte, executivii se pot com­porta ca oamenii miopi, spune Jaroslaw Dominiak, preşe­dintele Asociaţiei Investitorilor Privaţi şi fost mem­bru în boardul bursei de acţiuni de la Varşovia. Chiar şi la bursă, unul dintre directorii executivi şi-a con­­cediat o parte din experţi pentru a obţine rapid tăieri de costuri, ştiind că are timp limitat la dis­poziţie.

Însă companiile de stat găsesc modalităţi de a face faţă turbulenţelor create de schimbările pe bandă rulantă. Firmele ţin în mişcare operaţiunile zilnice transferând muncile operaţionale la manageri tehnici, lăsând în seama board-urilor doar deciziile strate­gice. De asemenea, la stabilizarea unor com­panii precum gigantul minier KGHM ajută sindi­catele puternice şi promisiunile făcute comunităţilor locale în privinţa bazelor de producţie, apreciază Andrzej Bobinski de la Polityka Insight, o firmă de cercetare poloneză.

Multe companii de stat au obţinut rezultate financiare bune mulţumită în parte economiei puter­nice. Anul trecut, profiturile celor mai mari 15 com­panii de stat listate au atins 3.500 de miliarde de euro, nivel dublu faţă de cel din 2016. Acţiunile celor nouă companii de stat incluse în principalul indice bursier WIG20 al bursei de la Varşovia din 2012 au crescut cu 62% în 2016-2017, performanţă cu 23 de puncte procentuale superioară celei a indicelui. De altfel, anul trecut bursa de la Varşovia a fost campioana lumii emergente.

Însă influenţa mai mare a statului s-ar putea dovedi în unele cazuri nesănătoasă. Criticii spun că foamea de putere a guvernului va descuraja investitorii de pe bursă, scrie emerging-europe.com. În prezent, 12 companii din componenţa WIG20 au ca acţionar principal într-un fel sau altul statul. Însă dintre acestea, opt sunt tranzacţionate cu mult sub cotaţiile maxime din 2018 înregistrate la începutul anului. Prin acţionarea pârghiilor politice, companiile sunt încurajate să salveze afaceri neprofitabile care poartă încărcătură politică. Spre exemplu, în 2013 Platforma Civică a încercat să-l preseze pe şeful PGE, cel mai mare producător de energie, să efectueze investiţii neprofitabile într-o centrală pe cărbune pe care statul a vrut s-o protejeze. CEO-ul a refuzat şi a demisionat. Şi în loc să investească în centralele existente, în 2016 PGE a cumpărat operaţiuni ale Grupului Minier Polonez, cel mai mare producător de cărbune din Europa. Preţurile electricităţii din Polonia sunt pe cale să devină cele mai mari din UE, în parte din cauza infrastructurii învechite, bazate pe cărbune.

Companiile de utilităţi aparţinând statului au cerut luna trecută autorităţii de reglementare a pieţei energiei să majoreze în 2019 preţurile pentru gospodării cu 30% în medie, scrie Reuters. Polonia a liberalizat preţurile electricităţii pentru companii, însă încă le mai reglementează pe cele pentru populaţie. Actualele tarife pentru gospodării expiră la sfârşitul anului. Toate companiile de utilităţi de stat, PGE, Enea, Energa şi Tauron, sunt listate la bursă.

Cea mai mare bancă poloneză controlată de stat, Bank Pekao, intenţionează să pună deoparte cel puţin 90% din profitul net de anul acesta pentru plata dividendelor şi 60-80% din profitul net de anul viitor. Anul acesta, banca a cheltuit pe dividende peste 99% din profitul net din 2017. Rezultatul net din primele trei trimestre este în uşoară creştere. Şi la PKO Bank profitul a crescut.

În cazul PGNiG, companie de gaze, investitorii au votat în iulie să aloce profitul net pe 2017 pentru fonduri de rezervă, adică pentru investiţii în reţeaua de distribuţie. Înainte de vot, planul era distribuirea a jumătate din profit ca dividende. Profitul net al companiei a crescut cu 15% în ritm anualizat în perioada ianuarie-septembrie 2018. Însă şi cheltuielile operaţionale au urcat cu 16%.

La companiile de energie, lucrurile stau mai rău. În primele trei trimestre, profitul PGE s-a prăbuşit cu 43%. Profitul Enea s-a redus cu 26%. Rezultatul Energa a urcat uşor. Tauron a trecut pe pierderi. PKN Orlen, cu operaţiuni în sectorul petrolier, a dezamăgit şi el. Anul acesta, creşterea economică încetineşte mai peste tot în Europa.

În 2016, 17 companii de stat au început să finanţeze o nouă structură, Fundaţia Naţională Poloneză, care are ca scop promovarea economiei şi a moştenirii culturale poloneze. Un proiect recent este finanţarea unor filme în engleză scrise de scenarişti de la Hollywood. Când economiei nu-i va mai fi bine, astfel de investiţii se vor dovedi problematice. Iar companiile de stat îşi vor dori să fi avut mai multă stabilitate la conducere.