Guvernarea haos

Autor: Iulian Anghel 07.12.2018

La 10 iulie 2018 apărea în MO legea 165, prin care angajaţilor statului li se distribuia, de la 1 ianuarie 2019, „bilete de valoare” (tichete de masă, tichete cadou, tichete de creşă, tichete culturale şi vouchere de vacanţă).

Citez, la întâmplare, din lege: “Nivelul maxim al sumei care poate fi acordată unui angajat în decursul unui an fiscal sub forma voucherelor de vacanţă este de 6 salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată”.

Salariul minim brut garantat în plată va fi în RO, de la 1 ianuarie 2019 de 2.080 de lei. Înmulţiţi cu 6. Vă va iesi 12.480 de lei adică 2.683 de euro, la cursul de azi. Deci, la stat, un funcţionar poate primi, teoretic, 12.000 de lei cadou de vacanţă. Înmulţiţi cu 1,2 milioane de angajaţi ai statului şi vă va ieşi 15 miliarde de lei (3,2 mld euro). Totul este “teoretic”, fireşte. Dar, “practic” un burtos din administraţie, şef peste el însuşi, poate lua doar pentru vacanţa lui mai mult decât ia în şase luni de muncă un amărât cu salariul minim, având în vedere că prostul din urmă trebuie – lucrând îndeobşte în mediul privat -  să-şi plătească şi dările la stat, 40% din venitul brut.

Şi, tot cu gândul la vacanţe trebuie să adaug că, potrivit legii-cadru 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, bugetarii primesc de la 1 ianuarie 2019 o indemnizaţie de vacanţă la nivelul unui salariu minim brut pe ţară. Înmulţiţi salariul minim brut pe ţară de 2.080 lei/lună cu 1,2 milioane de angajaţi la stat şi veţi obţine 2,4 miliarde de lei. Adică peste jumătate de miliard de euro.

Nu trageţi în pianist. Dacă sunt bani să păpăm lefuri cu lingura, eu nu mă supăr. Doar că dezastrul nu îl constat eu, ci chiar ăla care a făcut legile.

Într-un proiect de ordonanţă de urgenţă înregistat la Consiliul Economic şi Social la 28 noiembrie 2018 – Ministerul Turismului, autor public, Ministerul Finanţelor, autor din umbră - se arată că aplicarea măsurilor mai sus amintite “va conduce la un impact negativ semnificativ asupra bugetului de stat şi implicit a bugetelor locale, în contextul creşterilor salariale deja produse precum şi al majorării salariului minim pe economie. În aceste condiţii, exigenţele menţinerii echilibrului bugetar pot impune sistarea acordării acestor drepturi”.

Întreb şi eu: ce s-a întâmplat de la 10 iulie 2018, când a intrat în vigoare legea 165 a “biletelor de valoare” până la 28 noiembrie 2018 – cinci luni, deci – când Finanţele cer suspendarea legii? În execuţia bugetelor, eu  nu văd nimic spectaculos.

Întreb din nou ca să fie clar: dvs. aţi dat o lege în iulie şi v-aţi dumirit în noiembrie că nu aveţi bani pentru aplicara ei? Sau aţi ştiut de pe atunci că nu aveţi bani pentru ea, dar v-a durut la bască - lasă că fraierii înghit găluşca şi om vedea noi, apoi! Ieşi bugetarule cu părul bălai şi râde la soare, că doar-doar o primi bugetul mai mulţi bani din conformarea voluntară!

Există de prin 2010 o lege care se tot amână şi care priveşte sporuri, chermeze, bijuterii pentru colacii din coada câinelui. Nu mai ţin minte exact, cred că a fost dată în campania electorală prezidenţială din 2009, cu aplicare din 2010. De atunci există, an de an, o ordonanţă de urgenţă care însoţeşte proiectul legii bugetului şi care, proroghează nebunia. S-a întâmplat, fireşte, şi anul acesta, şi de aici ştirile - că se plafonează salariile şi că austeritetea este cât casa. Nu! Dar, dacă nu putem aplica fantezia din campania din 2009, de ce nu este legea abrogată?

Cu toţii aţi ştiut, domnilor, în 2009, că o astfel de lege nu poate fi aplicată, pentru că eraţi la guvernare, cu toţii, ca pitpalacul prin scaieţi – ba negru, ba galben, ba maron. Doar să treacă alegerile, să nu plângă poporul, că nu-i daţi urluială.

De ani de zile trebuie să acordaţi fonduri de la buget pentru educaţie, echivalentul a 6% din PIB. Aşa aţi scris chiar domniile voastre în Legea din 2011 a învăţământului. Dl Iohannis, echipa domniei sale, a publicat zilele trecute un manifest-studiu pentru o “Românie educată”. România educată a domnului Iohannis trebuia să aibă o singură propoziţie: “6% pentru Educaţie”.

De ce adoptaţi legi, dacă nu le puteţi aplica?