Dragoş Damian: Propunere de Revolutie Fiscala 2019 pentru marii contribuabili: sa li se permita sa directioneze taxele si impozitele acolo unde cred ei de cuviinta

Autor: Dragos Damian 26.12.2018

In urma cu un an de zile, dupa Revolutia Fiscala 2017, scriam o opinie referitoare la trasabilitatea si randamentul taxelor si impozitelor pe care le platim catre stat 

Echipa mea lucrează la implementarea split TVA şi la trecerea contribuţiilor cu păstrarea salariilor nete ale angajaţilor. Întrebarea este însă: Se vor duce banii colectaţi unde trebuie?

 

Unde ne aflam astazi?

 

La fel ca si alti contribuabili buni si disciplinati am aplicat split TVA si am modificat salariul brut in asa fel incat sa compensam trecerea contributiilor  la angajat (aici cred ca sunt probabil unul dintre putinii din mediul privat care au facut asta).

 

Insa, la un an dupa Revolutia Fiscala 2017, aflam ca Romania a fost notificata de Comisia Europeana sa renunte la mecanismul din prezent de split TVA si ca legea de adoptare a OUG 79 este departe de a fi trecuta prin Parlament. Deci raman o serie de riscuri si incertitudini pentru bunii contribuabili care s-au mobilizat si au facut ce le-a cerut guvernul.

 

La sfarsitul lui 2018 asistam la o noua Revolutia Fiscala ce prevede o serie de masuri care (atentie!) sunt aplicate in foarte multe tari din UE, diferenta fiind ca acolo masurile sunt discutate in avans cu mediul de afaceri, se fac simulari si analize de risc inainte de implementare.

 

Dar, sa zicem ca mediul de afaceri care este afectat de masurile care pretind ca vor aduce 2-3 miliarde de Euro la buget in 2019 va supravietui si ca isi va recupera integral banii crescand preturile, comisioanele, dobanzile, etc. (in paranteza aici imi fac inca o data datoria fata de fabricile de medicamente din tara: taxa clawback, care este inspiratia unora dintre masurile fiscale din 2018, se aplica la preturi controlate la medicamente, asa ca lovitura este direct pe producatori, care nu sunt lasati sa-si cresca preturile nici macar cu inflatia; sa nu ne miram ca dispar medicamente fabricate in tara....)

 

In opinia sa de astazi, Cristian Hostiuc revine si pune aceeasi intrebare care framanta contribuabilii onesti: banii pe care noi ii platim se duc oare unde trebuie? Dl Hostiuc spune: “În momentul în care spui şi arăţi cât ai plătit taxe la stat, eşti îndreptăţit să te ridici în picioare şi să ceri socoteală Guvernului ce a făcut cu banii pe care i-a primit”.

 

Iata o propunere ca sa evitam escaladarea disputei epice intre guvernanti (“faceti gramezi de bani in Romania si nu lasati mai nimic aici”) si marii contribuabili (“platim din greu dar dati banii pe toate prostiile in loc sa faceti scoli, spitale si strazi”) – sa li se permita marilor contribuabililor care au un dosar impecabil de plati de taxe si impozite in ultimii, sa spunem, 10 ani, sa directioneze absolut toate sumele datorate in urmatorul an acolo unde cred ei de cuviinta. Evident, vor fi reguli de directionare si controale a platii sumelor datorate, dar esenta propunerii va face ca banii sa poata sa ajunga in domenii necesare pentru modernizarea si evolutia Romaniei.

 

In prezent,  conform Legii Sponsorizării şi Codului Fiscal, societăţile comerciale plătitoare de impozit pe profit pot direcţiona, sub formă de sponsorizare, până la 20% din impozitul pe profit către entităţi cu scop nelucrativ, inclusiv organizaţii neguvernamentale.

 

Propunerea pe care o formulez aici este sa putem sa directionam, daca nu intrega valoare a taxelor si a impozitelor pe venit si / sau pe profit (tot mai multe sectoare economice incep sa le aiba pe ambele dupa Revolutia Fiscala 2018…) atunci, pentru 2019, macar un procent semnificativ, de circa 75%.

 

Daca demonstrez pe cazul Terapia, luand ca baza 2016, avem urmatoarea situatie: am platit circa 40 milioane lei impozit pe venit (clawback) si circa 20 milioane lei impozit pe profit. Personal mi-as fi dorit ca acesti 60 milioane de lei sa mearga de exemplu, 30 milioane in fond de modernizare a Spitalului Judetean Cluj, 20 milioane in conversia scolilor din rural in scoli de meserii si 10 milioane in cresterea punctului de pensie. Cu o astfel de transparenta a distributiei banilor pe care ii datoram statului roman echipa mea ar fi venit probabil mai bucuroasa la munca.

 

Nu este un scenariu utopic, multe tari au practicat aceste directionari in anii ’60-’70 cand si-au dezvoltat sisteme publice sanitare si de educatie solide.

 

Masura poate sprijini sustenabilitatea politicilor publice (multe dintre ele mergand in zig-zag de la an la an), trasabilitatea si randamentul alocarii veniturilor bugetare si de ce nu, ar insemna ca guvernanti sa aiba constiinta impacata ca, in parteneriat si acord cu mediul de afaceri, trimit banii exact acolo unde vor avea cel mai mare impact.