De ce-i cere ministrul Finanţelor demisia şefului Fiscului, dacă planul cincinal a fost îndeplinit?

Ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, – cel care în urmă cu vreo două luni cerea ca românii să nu mai fie lăsaţi să lucreze în străinătate după voia lor – anunţă că va promova un proiect de lege în baza căruia ziariştii să fie amendaţi, dacă reiau în relatările lor declaraţii „neverificate”.

Ministrul care se pregăteşte temeinic pentru preluarea poziţiei de prim-ministru, când dna PM în funcţie nu va mai fi de folos – şi se pregăteşte copiind limbajul la limita acceptabilului al şefului Partidului - s-a supărat pe presa care a relatat unele din declaraţiile senatorului PNL, Florin Cîţu.

Dar, mai înainte, povestea.

La final de an, Darius Vâlcov, consilierul economic al prim-ministrului, anunţa că deficitul bugetar s-a situat în 2018 la 2,92% din PIB, adică sub pragul limită admis de 3%.

Întreaga presă economică a publicat această cifră, dar, deh, sărbători, nimeni nu l-a întrebat pe dl Vâlcov de unde are aceste date şi cum de ştie la zecimale, la 29 decembrie, care este deficitul în 2018 de vreme ce anul fiscal se încheie la 25 ianuarie 2019 şi sigur multe se pot schimba în aceste zile, unii plătesc dările către stat, alţii mai amână, alţii intrat în faliment - şi asta influenţează nivelul deficitului, suma lipsă între venituri şi cheltuieli.

Senatorul liberal Florin Cîţu, fost bancher, cel mai bun economist al opoziţiei, a pus la îndoială aceste cifre şi susţine că Finanţele măsluiesc datele.

Replica ministrului Finanţelor nu a fost pentru senator, care are imunitate pentru declaraţii, ci pentru presa care a preluat aceste declaraţii, la fel ca pe cele ale lui Vâlcov, dar care nu are niciun scut politic: "Nu ştiu dacă presa este obligată prin lege să verifice înainte informaţiile şi pe urmă să le publice - dar o să verific personal acest lucru - şi dacă nu există în lege o să propun eu modificarea aceasta, inclusiv o amendă.”

Ziariştii verifică o informaţie din mai multe surse, atunci când informaţia nu este asumată public. Este o chestiune de viaţă şi de moarte ca informaţia să fie corectă. Un ziarist nu are altă putere decât credibiltatea lui. Ministrul Finanţelor cere, însă, amendarea ziariştilor care preiau declaraţii publice şi asumate ale politicienilor – desigur ale celor din opoziţie, după cum vedem. Pentru că, de cealaltă baridacă, ministrul nu cere “anchete”, dar cum verific eu dacă ce a spus Darius Vâlcov este corect şi nu manipulare ordinară, de vreme ce datele sunt secretizate?

Îl cunosc pe ministrul Teodorovici de multă vreme. Într-un interviu pe care i l-am luat în 2013, pe când era ministru al fondurilor europene, domnia-sa promitea că România va fi pregătită să ia bani europeni din exerciţiul financiar 2014-2020 încă la “1 ianuarie 2014”. Sunt cinci ani de atunci, iar absorbţia fondurilor UE este la 14% din totalul fondurilor europene de coeziune, de 23 de miliarde de euro. Şi asta pentru că ministrul Teodorovici nu a făcut nimic ca să pregătească “absorbţia”, cum a promis. Ar trebui să fiu amendat cumva pentru că am publicat spusele dlui Teodorovici?

În vara lui 2015, dl Teodorovici era ministru de Finanţe (primul mandat). Iată ce zice într-un interviu pe care i l-am luat atunci: „Trebuie să avem (guvernul – nota mea) o abordare mai îndrăzneaţă. Eu sunt un ministru probusiness. Schimb abordarea conform căreia dincolo de cifre nu există nimic. “ Păi, taxele impuse cu câteva zile înainte de Crăciun, ordonanţa publicată între Crăciun şi Anul Nou, sunt acestea probusiness? Ar trebui să plătesc o amendă pentru am publicat la acea vreme declaraţiile “neverificate” ale domniei sale?

Dl ministru m-a asigurat după fiecare discuţie că pot să-l caut ori de câte ori am vreo nelămurire. L-am căutat în decembrie trecut, vreme de câteva zile, insistent, să vorbim despre bugetul pe 2019. Dl Todorovici este primul ministru de Finanţe din ultimii vreo 20 de ani care nu are un buget aprobat pe anul ce vine, “în timp de pace şi prosperitate”. De ce? Nu am putut avea o întâlnire, pentru că nu am avut niciun răspuns. Domnia-sa s-a alăturat şirului de demnitari ai puterii care prefără să-şi lanseze mesaje la televiziunile care nu le pun nicio întrebare incomodă.

De pildă, de ce dl Vâlcov se comportă ca şef al Finanţelor?

Este Darius Vâlcov şeful lui Eugen Teodorovici?

De unde a avut dl Vâlcov, la 29 decembrie, date despre deficitul pe 2018, când exerciţiul financiar se încheie la 25 ianuarie? Datele intermediare nu mai sunt “secret de serviciu”? Sau sunt false? Dl Vâlcov nu ar trebui anchetat pentru difuzare de date care sunt sub embargou, de vreme ce orice angajat din Finanţe sau de la INS şi-ar pierde slujba pentru un astfel de gest?

De ce a fost modificată legea care-l obligă pe ministrul finanţelor şi pe prim-ministrul să semneze pentru legalitatea cifrelor, în sensul eliminării răspunderii pentru corectitudinea datelor – observaţie şi sursă de suspiciune a senatorului Cîţu?

De ce-i cere ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, demisia şefului Fiscului, Ionuţ Mişa, de vreme ce, potrivit datelor transmise de dl Vâlcov, deficitul bugetar este la sub 3% din PIB, ceea ce poate însemna că dl Mişa şi-a făcut treaba (făcând abstracţie de faptul că veniturile fiscale nu au crescut decât cu unu şi ceva la sută în 2018, dar pe ansamblu “cincinalul” a fost îndeplinit)?

De unde să verifice presa aceste lucruri, dacă informaţiile despre guvern nu mai sunt publice, ci doar pentru “abonaţi”?

Că ministrul finanţelor nu a fost demis până acum pentru un atac la libertatea presei nemaintâlnit de vreo 15 ani, ţine doar de moralitatea celor care conduc Guvernul.