Ce va fi în 2019: Rămâne sau nu Isărescu la BNR?; economia şi businessul, prima criză după şase ani; derapajul finanţelor statului; cine va plăti factura, dobânzile sau cursul?; atenţie la creditele furnizor, bomba ascunsă din business; fără Pilonul II bursa este în moarte clinică; ultimul an de creştere cu două cifre a salariilor
Statistic, anul 2018 a fost cel mai bun din istoria României, pe cifrele macro. Dar primii nori au început să-şi facă apariţia la orizont: creşterea inflaţiei, creşterea dobânzilor, scăderea creşterii economice, noi taxe.
Citind ce am scris pe 3 ianuarie 2018 despre 2017, pot să spun că am crezut că economia se va supraîncălzi, ceea ce nu s-a întâmplat deloc în realitate, ci dimpotrivă, de la o creştere economică estimată în primivară la 6%, finalul de an va fi la 4%. Corecţiile nu au venit, ci au fost pasate pe 2019. Am anticipat că ROBOR şi inflaţia vor creşte, ceea ce s-a şi întâmplat, dar nu a crescut deloc cursul leu/euro. De la 2%, ROBOR a crescut la 3%, deci cu 50% într-un an, în timp ce cursul a crescut cu numai 0,09%. Isărescu a fost făcut responsabil de această creştere a inflaţiei şi a ROBOR de către PSD.
Presiunea pe salariile mici a fost din ce în ce mai mare, iar lipsa de oameni a fost dramatică.
Industria IT se confruntă şi ea cu lipsă de personal, dar nu s-a blocat la nivel de salarii. Ca să obţină oameni, companiile sunt dispuse să plătească preţul pieţei.
Am anticipat că antreprenorii români cu branduri şi afaceri solide vor încerca să-şi vândă companiile, ceea ce s-a întâmplat, 20 de români fiind mai bogaţi cu aproape 1 miliard de euro.
Băncile s-au confruntat cu lipsa de business, dar au făcut bani din creşterea dobânzilor la lei.
Pe bursă am crezut că vor veni mai multe companii private, ceea ce nu s-a întâmplat, şi nici nu m-am aşteptat la scăderea începută din aprilie şi terminată cu scăderea violentă din decembrie.
Piaţa rezidenţială a crescut, pentru că toţi vor să facă blocuri, unde randamentele sunt mai ridicate ca-n business.
Criza din administraţia locală s-a accentuat, iar baronii fac şi desfac. Liderul PSD Liviu Dragnea este ţinut la vârf de aceşti baroni şi de aceea orice încercare de înlăturare a lui a fost sortită eşecului.
Ce va fi în 2019?
1. Economia şi businessul vor avea prima criză după şase ani de creştere continuă: creşterea economică aproape că s-a înjumătăţit în 2018 faţă de previziuni; consumul, motorul de creştere, încetineşte, nu neapărat pentru că nu au fost creşteri de salarii, ci pentru că oamenilor nu le place ceea ce văd şi aud la televizor, aşa că au devenit mai precauţi.
Guvernul PSD şi-a pus în prima cifră de buget o creştere economică de peste 5%, dar analiştii se uită în jur şi se întreabă de unde poate fi obţinută această cifră, în condiţiile în care consumul scade, dobânzile mai mari muşcă din venitul disponibil, inflaţia îşi face loc în piaţă, iar proiectele de investiţii ale statului sunt doar pe hârtie.
Companiile private sunt mai precaute, multe au pus pe hold proiectele de investiţii pentru că nu ştiu ce se întâmplă cu economia, cu politica şi nici nu au oameni suficienţi cu care să le deruleze.
2. Deteriorarea finanţelor publice: guvernul PSD/ALDE a promis majorări de salarii şi de pensii şi are nevoie de bani pentru a le plăti. În ciuda faptului că 2018 a fost, statistic, cel mai bun an din istoria României, cu un PIB de 200 de miliarde de euro şi cele mai mari încasări la ANAF, tot nu sunt bani suficienţi pentru a închide bugetul pe 2019. Din acest motiv au apărut taxele pe lăcomia băncilor, pe companiile din energie, telecom şi pariuri şi ceaţa de la Pilonul II de pensii. Guvernul Dăncilă a venit cu aceste taxe pe ultimul metru, ceea ce a dat frisoane în toată economia, pentru că fiecare companie se gândeşte că se pot introduce şi alte taxe peste noapte, în acelaşi mod.
Deteriorarea finanţelor publice şi lipsa banilor va însemna probleme pentru refinanţarea datoriei publice de către Ministrerul Finanţelor, probleme care vor fi plătite prin dobândă.
În anii de creştere economică excepţională – 2013 -2018, guvernul, indiferent de numele lui, nu a pus bani deoparte pentru zile negre, aşa că România este expusă pieţelor şi a ceea ce cred analiştii despre ea. Iar niciun analist economic nu are o părere prea bună despre finanţele României şi despre modul cum conduce guvernul economia. Din acest motiv, România va ocupa un loc de frunte pe Watch List, o ţară unde nu este linişte niciodată.
3. Cine va plăti, ROBOR-ul sau cursul leu-euro?
În 2018, creşterea inflaţiei a dus la creşterea dobânzilor la lei, indicele ROBOR la trei luni urcând cu aproape 50% în 2018 faţă de 2017, respectiv de la 2% la 3%. Chiar şi aşa, ROBOR-ul a fost sub inflaţia maximă de 5,4%.
În tot acest context, cursul leu/euro a rămas extrem de stabil, în ciuda faptului că inflaţia a crescut şi că deficitulo comercial a explodat (11 miliarde de euro la 10 luni). Creşterea cursului leu/euro a fost de 0,09%, ceea ce ridică mari semne de întrebare, nu că acest nivel de 4,65 nu ar fi sustenabil, ci că România îşi pierde din competitivitate dacă cursul mai stă mult pe loc.
Dacă în 2018 BNR a preferat să vadă cum cresc dobânzile la lei, s-ar putea ca în 2019 să apere nivelul actual al dobânzilor, ROBOR la trei luni de 3,02% şi să lase să crească mai mult cursul, mai ales că 70% din creditare este în lei, şi numai 30% este în valută. O creştere a cursului ar elibera o parte din presiunea asupra economiei, ar da mai mulţi bani exportatorilor şi ar mai readuce din competitivitate.
Unicredit spune că economia românească are nevoie de un curs de 5 lei pentru un euro pentru a rămâne competitivă în raport nu cu euro, ci cu celelalte monede din Europa Centrală şi de Est.
4. Atenţie la creditele furnizor! În criză şi în anii care au urmat, băncile au fost mult mai atente cu creditarea, iar în aceste condiţii companiile, ca să vândă, au devenit ele bănci, prin credite furnizor, respectiv prin marfa dată clienţilor care, la rândul lor, încearcă să o vândă mai departe.
Creditele furnizor au luat locul creditelor bancare, acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care creditarea bancară fie a scăzut, fie a crescut mai puţin decât creşterea economică.
Când va veni criza, aceste credite furnizor vor sări primele în aer, ceea ce va afecta tot lanţul, ajungând inclusiv în sectorul bancar.
Creşterea economică din perioada 2012-2018 a fost susţinută la nivelul comapaniilor, în special al celor româneşti, de creditele furnizor, care însă nu sunt atât de bancabile atunci când cel care le oferă încearcă să le lichidizeze la o bancă.
Deci, atenţie la creditele furnizor care pot atinge şi băncile, deşi nu au dat ele banii ultimelor companii.
Taxa bancară, care înseamnă o taxă pe activele băncilor îi va determina pe bancheri chiar să nu mai dea credite pentru a nu-şi mări biolanţul, şi în acest fel economia românească va trebui să se bazeze şi mai mult pe această bombă a creditelor furnizor.
5. Companiile româneşti mijlocii şi mici vor fi primele afectate de scăderea economică, de creşterile mai mici ale companiilor mari, de derapajele finanţelor publice: Atunci când economia încetineşte, scăderea este triplă la nivelul companiilor mici şi mijlocii.
Dacă o multinaţională, dacă o companie mare taie un contract din zece, acest lucru poate să însemne prăbuşirea pentru o companie mică sau mijlocie.
Piaţa internă nu este suficient de puternică astfel încât să ofere business pentru toată lumea, aşa că, dacă o multinaţională începe să taie pe ici pe colo, spre exemplu pentru a plăti noile taxe impuse de guvern, acest lucru va trimite unde de şoc în toată piaţa.
Nici când am avut creştere economică companiile mici şi mijlocii nu o duceau foarte bine, având probleme cu recuperatul banilor, dar ce se va întâmpla atunci când va veni prima criză?
Antreprenorii români nu au suficient capital pentru a rezista atunci când economia scade.
Multe companii româneşti îşi bazează businessul pe investiţiile statuluim, dar cum acestea sunt la limita de avarie, toată lumea are de suferit. Insolvenţa nu mai este o paria în business, aşa că o creştere a numărului de insolvenţe nu ar fi chiar ceva de neaşteptat.
6. Antreprenorii români care au branduri şi companii bune vor încerca să le vândă cât mai repede: În ultimul an 20 de antreprenori români au spus adio afacerilor proprii, preferând să stea cu un miliard de euro în conturi. Cine nu a vândut în 2016, 2017 şi 2018, va încerca să vândă în 2019, cât mai poate. Nimeni nu vrea să mai aibă de-a face cu o nouă criză, mai ales că principala problemă este lipsa de oameni şi lipsa de manageri care să conducă businessul.
În 2008, au fost antreprenori români care au avut pe masă oferte semnate de zeci şi sute de milioane de euro; le-au refuzat, crezând că businessul lor mai poate creşte fără probleme, că doar economia duduia. După numai un an, s-au trezit cu afacerile în insolvenţă, cu un munte de datorii pe cap şi cu fiscul în antecameră.
Ce va fi în 2019?
7. Ultimul an pentru creşteri salariale cu două cifre: Din 2012 încoace salariile mici s-au dublat, iar cele de nivel mediu au crescut cu 50%. Acest ritm va fi o amintire, chiar şi în condiţiile în care cererea de forţă de muncă se va menţine la acelaşi nivel ridicat fără ca oferta să fie la fel de generoasă. Multe companii preferă să pună stop investiţiilor decât să mai încerce să găsească oameni sau să crească salariile in corpore, având în vedere scăderea economică care se prefigurează pentru 2019.
Salariul minim a crescut cu 10%, ceea ce va mişca toate salariile mici până în 1500-1800 de lei. De la 2.000 de lei net încolo, creşterile nu vor mai fi de două cifre.
Pentru salariile mari, s-ar ptuea să vedem restructurări în marile companii, iar cei care se considerau de neînlocuit să fie nevoiţi să plece. Deja în câteva multinaţionale se întâmplă restructurări la vârf, pentru a ţine bugetul total de salarii sub control.
Salariile bugetarilor, unde au fost creşteri consistente de 10%-20%, se vor confrunta cu primele îngheţări pentru că bugetul nu va avea bani să le plătească.
8. Piaţa rezidenţială va încetini, piaţa de birouri îşi va consuma proiectele începute , iar piaţa de infrastructură a statului va rămâne îngheţată: toată lumea aşteaptă ca statul să dea drumul la investiţiile în infrastructură, ca să aibă de lucru, dar problema este că nu sunt bani şi că nu există suficientă forţă de muncă.
Scutirile de taxe date de guvernul Dăncilă pentu cei care lucrează în construcţii nu vor impulsiona această piaţă, ci doar vor îmbunătăţi cashflow-ul companiilor.
Piaţa rezidenţială, care a înregistrat un boom în ultimii ani, îţi va consuma creşterea pentru că proiectele actuale trebuie să-şi găsească cumpărători, iar vânzările au încetinit vizibil din cauza creşterii dobânzilor şi a revenirii temerilor privind viitorul în rândul oamenilor.
Preţurile apartamentelor, care au înregistrat o creştere de 20% în ultimii cinci ani, vor stagna pentru că nimeni nu va dori să se arunce mai mult decât îl ţine plapuma. Ce s-a întâmplat în 2006-2008 este încă prezent în memoria oamenilor.
Noile norme ale BNR de limitare a gradului de îndatorare se vor vedea în piaţă. Chiar dacă băncile vor dori să dea credite ipotecare, numărul clienţilor buni rămâne limitat. Încetinirea creşterii salariale nu va putea să compenseze limitarea creşterii gradului de îndatorare.
Pe piaţa de birouri proiectele începute îşi vor urma cursul, dar toată lumea se întreabă câte se vor umple, pentru că numărul chiriaşilor nu a crescut.
În mod cert, proiectele de birouri la zi îşi vor găsi chiriaşi, dar asta înseamnă că ei vor veni din alte clădiri, care vor rămâne astfel fără clienţi.
9. Alegeri la BNR, mai rămâne sau nu Isărescu pentru un nou mandat?
Pe 1 octombrie 2019, Banca Naţională ar trebui să aibă o nouă conducere, având în vedere că expiră mandatul actualei conduceri. Întrebarea este dacă mai rămâne sau nu Isărescu guvernatorul BNR pentru încă un mandat?
Primele discuţii de lângă cei care fac jocurile în PSD/ALDE indică faptul că cei doi lideri, Dragnea şi Tăriceanu, ar vrea să-i ofere un nou mandat lui Mugur Isărescu, aflat în fruncţie de 29 de ani, dar întrebarea este dacă Isărescu vrea să mai rămână la BNR. Probabil că penmtru prima dată, Isărescu îşi pune această întrebare, mai ales că toate avertismentele Băncii Naţionale în privinţa modului de conducere a economiei de către guvern s-au izbit de un zid al atotcunoaşterii celor de la putere.
Dacă Isărescu rămâne, în schimb PSD şi ALDE ar vrea un refresh major al celorlalţi trei membrii ai conducerii executive a BNR şi al celor cinci membri ai Consiliului de Administraţie, nonexecutivi.
10. Fără Pilonul II de pensii, Bursa de la Bucureşti este moartă: PSD vrea să ia banii din Pilonul IU de pensii, dar nu ştie cum să o facă cât mai legal şi fără pagube prea mari. Ar avea nevoie de aceşti bani pentru a acoperi gaura de la bugetul public de pensii, şi astfel ar mai acoperi minusul de la bugetul de stat.
De cele 11 miliarde de euro strânse în Pilonul II în numele a 7,2 milioane de contribuabili nu se poate atinge, şi de aceea încearcă să găsească modalităţi de transferare în bugetul public sau într-o altă formă de pensie.
În schimb, poate stopa actualele contribuţii, peste 1,1 miliarde de euro pe an. Acest lucru poate îmbrăca diverse forme.
Fără Pilonul II de pensii, care este unul dintre cei mai mari acţionari de la bursă şi de la principalele companii de la bursă, Bursa de la Bucureşti moare. Gândiţi-vă că Pilonul II de pensii, prin cele 7 fonduri, este al doilea sau al treilea acţionar de la Banca Transilvania, a doua bancă din România. Pilonul II de pensii are bani la societăţile din energie, unde statul este acţionar.
Bursa de la Bucureşti are de toate, oferă cele mai bune randamente, 7-10% pe an, dar nu are lichiditate. Dacă moare lichiditatea adusă de Pilonul II, bursa va deveni un muzeu.
Fără lichiditate, nu vor veni la bursă companii private, iar cele de stat, nici atât.
11. Banca Transilvania va deveni cea mai mare bancă din România, schimbând un clasament după 20 de ani.
În 2019, Banca Transilvania va deveni cea mai mare bancă din România după achiziţia şi integrarea Bancpost.
BCR, care după preluarea activelor Bancorex a devenit cea mai mare bancă din România la începutul anilor 2000, va pierde această poziţie după 20 de ani.
Deja la nivel de grup financiar, care include banca şi toate afliliatele, Banca Transilvania a devenit în 2018 numărul 1 în România.
Această schimbare de locuri nu înseamnă în esenţă o schimbare a sistemului bancar, ci este o schimbare statistică, care arată ce s-a întâmplat de la criză încoace. BCR, cumpărată în 2005 de grupul austriac Erste, a pierdut aproape 10% cotă de piaţă, în schimb banca din Cluj a reuşit prin două achiziţii – Voksbank şi Bancpost -, plus creşterea din perioada crizei, când a luat din businessul lăsat de celelalte bănci, să-şi dubleze cota de piaţă şi să ajungă numărul 1.
Acum 10 ani nimeni nu credea în această schimbare, mai ales că Banca Transilvania intrase în criză într-o poziţie vulnerabilă.
12. Alegeri europarlamentale şi prezidenţiale: În mod normal, aceste alegeri nu ar trebui să aibă vreun efect în economie şi în business. Dar s-ar putea să aibă o influenţă mult mai mare decât ne aşteptăm. PSD va câştiga alegerile europarlamentare, dar întrebarea este cu ce procent. Dacă de la 45%, cât a luat la parlamentarele din 2016, va coborâ la 30% în europarlamentare, acest lucru va însemna un eşec care va fi greu de digerat de principalul partid din România. Bineînţeles, este important cât vor lua şi celelalte partide.
Dacă scorul PSD la europarlamentare va fi un eşec, acestui partid i se va cere plecarea de la guvernare şi s-ar putea să se întâmple acest lucru, mai ales că situaţia finanţelor ţării nu va fi tocmai cea mai fericită. Iar PSD-ului s-ar putea să-i convină acest lucru, pentru că îi vor preda lui Iohannis un cartof fierbinte şi o gaură mare şi îl vor lăsa să se descurce cu guvernarea în timpul campaniei lui electorale pentru un nou mandat la Controceni.
Dacă PSD va înregistra un scor mulţumitor la europarlamentare, va avea un atu puternic în alegerile prezidenţiale, pentru că va arăta că oamenii au ţinut cont de realizătile din guvernarea lor.
Mai rămâne ca PSD să găsească un contracandidat pentru Iohannis.
Ce se va întâmpla în 2019 vom vedea pe parcursul anului.