Zeno Căprariu, Director de audit, Deloitte România: Cele patru scenarii care vor afecta modul în care ne hrănim. Care sunt implicaţiile pentru România, cum să facem să nu ajungem o naţiune subnutrită, prizoniera importurilor

În ianuarie 2017, Forumul Economic Mondial, în colaborare cu Deloitte Consulting LLP, a prezentat patru scenarii despre cum ar putea arăta sistemele alimentare în 2030, şi anume:

1. supravieţuiesc doar cei mai bogaţi: într-o lume a consumului intensiv de resurse şi a lipsei conectării pieţelor, economia globală este inertă, existând un decalaj evident între cei care au şi cei care nu au;
2. consum necontrolat: în contextul unei conectări ridicate a pieţelor şi al unui consum intensiv de resurse, trăim într-o lume a creşterii accelerate a PIB-ului la costuri ridicate pentru mediul înconjurător;
3. sustenabilitate cu sursă deschisă: ideea unui viitor în care există o legătură între pieţe puternic interconectate şi consum bazat pe eficienţa resurselor a intensificat colaborarea internaţională şi inovaţia, însă ar putea crea decalaje;
4. pieţele locale iau locul celor globale: într-o lume a pieţelor locale fragmentate caracterizate printr-un consum eficient de resurse, ţările bogate în resurse se axează pe hrana locală, în timp ce regiunile dependente de importuri devin regiuni ale foametei.

Oricare dintre aceste scenarii se poate materializa, existând deja semnale de alarmă în acest sens. Evenimentele geopolitice din ultimii doi ani au ridicat semne noi de întrebare privind fragmentarea pieţelor şi viitorul globalizării.

Consumul va crea sau va distruge sănătatea şi sustenabilitatea

Scenariile demonstrează că este esenţială orientarea modelelor de consum actuale spre o cerere bazată pe eficienţa resurselor, întrucât alegerile consumatorilor determină întregul sistem alimentar. Dacă dorim o alimentaţie mai sănătoasă, mai hrănitoare şi mai sustenabilă pentru mediu, va trebui să transformăm modelul actual de consum. Pentru aceasta, este nevoie de o schimbare substanţială a modului în care aceste alegeri sunt încurajate în diverse contexte. Este nevoie de un marketing atent şi clar, educarea consumatorului, politici guvernamentale pro-active şi noi modele de afaceri pentru a face loc unei alimentaţii hrănitoare pentru populaţie, care răspund dorinţelor consumatorilor şi sunt accesibile pentru aceştia.

Este nevoie de regândirea sistemelor de producţie

Este nevoie de o schimbare fundamentală pentru ca sistemele alimentare să promoveze o alimentaţie sustenabilă şi sănătoasă, care include modul în care este produsă mâncarea; accentul pe calitatea, şi nu doar pe cantitatea producţiei agricole, poate redefini conceptul de valoare în sistemele alimentare, poate reduce riscurile în lanţurile de aprovizionare şi poate permite o alimentaţie diversă. După cum o arată scenariul „consumului necontrolat”, chiar şi un viitor cu producţie ridicată are consecinţe nedorite dacă producţia nu este sustenabilă. Astfel, România ar trebui să creeze politici de stimulare a investiţiilor în producători – agricultori, dar şi companii inovatoare – de hrană sănătoasă şi sustenabilă, care, coroborat cu creşterea diversităţii producţiei în ferme, ar putea creşte rezistenţa sistemului local la şocuri globale inevitabile.

Schimbările climatice şi degradarea resurselor naturale vor afecta toate scenariile de viitor şi reclamă acţiuni imediate.

Schimbările climatice reprezintă o ameninţare serioasă la adresa companiilor şi a societăţii, întrucât pe termen lung pot compromite capacitatea de producţie şi bunăstarea economică şi pot accentua inegalităţile şi conflictele. Scenariul „supravieţuiesc doar cei mai bogaţi” previzionează o concurenţă crescută pentru resurse, unde cei săraci pierd, iar „consumul necontrolat” demonstrează pericolul status quo-ului actual, condus de interese pe termen scurt, care nu iau în calcul mediul înconjurător. În acest context, politicile guvernamentale ar trebui să includă măsuri de protecţie şi utilizare raţională şi responsabilă a resurselor de care România dispune şi să faciliteze accesul pe scară largă al companiilor din sectorul agricol la noile dezvoltări tehnologice.

Fără o atenţie specială, sistemele alimentare ale viitorului pot accentua inegalităţile între naţiuni, dar şi la nivel naţional.

Sărăcia şi subnutriţia creează un cerc vicios care compromite accesul la hrană atât în mediile rurale, unde chiar şi fermierii riscă să sufere de foame, cât şi în mediile urbane sărace, unde preţurile şi accesul limitat pot face ca o hrană sănătoasă şi mai sustenabilă să fie prohibitivă. Astfel, România trebuie să fie preocupată pentru toate scenariile de viitor, atât prin schimbări structurale în modelele de politici şi afaceri, cât şi prin asigurarea de plase de siguranţă pentru cei cu adevărat vulnerabili.

Tehnologiile celei de-a patra revoluţii industriale şi alte inovaţii pot revoluţiona sistemele alimentare, dar vor aduce şi noi probleme.

Tehnologia are potenţialul de a accentua inegalităţile dacă nu este îndreptată cu intenţie spre nevoile populaţiei. De asemenea, tehnologiile, prin natura lor, vor ridica noi probleme sociale, printre care probleme legate de controlul datelor, viitorul locurilor de muncă şi rolul tehnologiei în producţia de hrană. România ar trebui ca, prin politici guvernamentale, să anticipeze şi să ia măsuri pentru reducerea riscurilor asociate adoptării la scară largă a tehnologiei în sectorul alimentar. Totodată, România ar trebui să ne încurajeze adoptarea progreselor tehnologice, în particular Internetul Tuturor Lucrurilor (engl. Internet of Things – „IoT”). Această tehnologie are la bază folosirea datelor pentru a informa despre practici agricole mai eficiente şi pentru a obţine beneficii de mediu şi sociale conexe. Tehnologii precum senzorii avansaţi şi echipamentele de monitorizare permit acum fermierilor să monitorizeze culturile mai atent şi mai mult ca în trecut. Şi în acest caz, colaborarea este esenţială. Pentru a folosi cu succes de tehnologiile IoT, fermierii şi societăţile trebuie să exploateze legăturile dintre părţile interesate în întregul lanţ valoric. Toate părţile interesate din „circuitul închis”, inclusiv fermierii, producătorii, distribuitorii, comercianţii de produse alimentare, companiile tehnologice, sectorul public şi ONG-urile trebuie să lucreze împreună să reducă blocajele în fluxul de informaţii pe măsură ce apar.

Companiile au oportunitatea de a contribui la progres prin inovaţie.

Provocările viitorului prezintă atât riscuri majore, cât şi oportunităţi extraordinare pentru sectorul privat de a răspunde unei game largi de nevoi ale societăţii. Aceste oportunităţi se referă in principal la valorificarea oportunităţii pentru investiţii în sănătate şi nutriţie, contribuţia activă la creşterea rezistenţei la şocurile provocate de pieţele globale, eficientizarea resurselor în operaţiunile companiei, precum şi valorificarea tehnologiei pentru a răspunde provocărilor sociale şi ecologice din sistemele alimentare.

Este nevoie de politici inteligente noi şi îndrăzneţe pentru regândirea sistemelor.

Politicile guvernamentale pro-active sunt esenţiale pentru transformarea sistemelor alimentare. Printre aceste se numără evaluarea şi integrarea costurilor reale din sistemele alimentare, adoptarea unei abordări care să implice întregul aparat guvernamental pentru a gândi politici alimentare, agricole şi de mediu care să promoveze o alimentaţie mai sănătoasă, precum şi crearea unui mediu propice pentru tehnologiile destinate incluziunii şi orientate spre schimbarea fundamentală a sistemelor alimentare.

Priorităţile sociale şi ecologice ar trebui să fie în centrul noilor sisteme alimentare. Este nevoie de eforturi concertate din partea societăţii civile pentru a aborda problema inechităţilor structurale şi pentru a răspunde nevoilor de bază, pentru a promova noi reguli şi preferinţe alimentare si pentru a promova nevoile generaţiilor viitoare.

Astfel, toate drumurile care duc către un viitor mai strălucit atât în lume, cât şi în România, depind de colaborarea între toate părţile interesate din cadrul sistemelor alimentare pentru:

• a construi încredere şi transparenţă. Într-o lume tot mai volatilă, robusteţea sistemelor alimentare depinde de creşterea încrederii în guvern, companii şi instituţii, care trebuie câştigată prin activităţi mai responsabile şi transparente. Pentru companii, înseamnă că beneficiile financiare pe termen scurt nu ar trebui să deturneze atenţia de la prosperitatea economică şi bunăstarea socială pe termen lung. Pentru guvern, înseamnă nevoia de politici care promovează priorităţile sociale inclusive şi de mediu pentru generaţiile prezente şi viitoare. Toate sectoarele pot să-şi asume o răspundere mai strictă când vine vorba de atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă;

• colaborare între sectoarele tradiţionale. După cum indică analiza acestor scenarii, pentru a hrăni populaţia globală în mod sănătos şi sustenabil până în 2030, va fi nevoie de inovaţie şi coordonare fără precedent între toţi jucătorii din cadrul sistemelor alimentare. Va fi nevoie de colaborare între mai multe părţi interesate pentru a atinge obiectivele comune, precum şi de implicarea diverşilor jucători din politică (ministerele de finanţe, sănătate, mediu şi educaţie), business (liderii din tehnologie, energie, infrastructură, sănătate şi servicii financiare) şi jucători cheie din sistemele alimentare – cu o atenţie specială acordată agricultorilor şi consumatorilor;
• afirmarea rolului de lider în sistem. Pentru obţinerea unei transformări la nivel de sistem, este nevoie de lideri curajoşi care să adopte o viziune holistică asupra provocărilor existente, să comunice cu jucătorii din sistem pentru a aborda împreună acele provocări şi să creeze noi colaborări pentru a atinge obiectivele comune. Liderii din business, liderii politici şi cei din societatea civilă trebuie să facă un pas în faţă, să cultive o viziune comună pentru aspiraţiile noastre, să promoveze inovaţia şi măsurile la nivel larg şi să permită implicare reciprocă pentru atingerea progresului.